Divortat, custodie comuna, copil minor. Mama copilului imi cere acordul pentru a pleca in strainatate cu copilul. Pana acum imi spunea locul si data pentru acord. Acum nu vrea sa-mi mai spuna ci imi cere un acord pe un an ca asa cere legea mai nou. Nu stiu daca conteaza, dar mama nu lasa copilul sa plece cu mine si nici nu-mi zice nimic de el.
Ma lamureste si pe mine cineva? Nu mai am dreptul sa stiu unde si cand pleaca copilul meu? Sunt tata doar ca sa platesc pensie?
Nu de aceea mi se cere acordul pentru ca avem custodia copilului amandoi? Ca eu stiu ca cei fara custodie nu trebuie sa dea acord.
Mama copilului meu ma ameninta mereu ca voi pierde custodia, ca va dovedi ea ca noi nu ne putem intelege. Eu ii dau acordul ca ma gandesc la copil, dar asa sa nu am nici o tresarire unde pleaca copilul meu nu pot sa nu am. Pana la urma poate pleca cu copilul un an in afara tarii si sa zica ca eu mi-am dat acordul.
Nu pierdeti custodia daca nu va intelegeti. Este insasi definitia divortatilor, doua persoe care nu se mai inteleg, oamenii nu divorteaza de prea mult bine.
In plus, e bine sa fiti atent, daca mama copilului l-ar duce pe acesta unde totul este bine, frumos si roz, de ce sa se asunda? Eu stiu ca te ascunzi cand faci ceva rau nu cand faci ceva normal, firesc. Astfel incat daca simtiti ca nu e ok, ca nu aveti toate informatiile necesare sau ca integritatea copilului dumneavoastra e in pericol, puteti oricand sa refuzati sa ii dati acordul atentie insa, cu motive intemeiate.
Nu stiti unde va pleaca copilul nu va puteti da acordul, nu sunt conditii acolo unde pleaca iar puteti sa nu va dati acordul, calatoria aceasta interfereaza cu programul de scoala din nou, aveti dreptul sa nu fiti de accord. Asa cum doamna, nu inseamna ca daca deschide process de suplinire accord in instanta il va si obtine. Nu, va trebui sa dovedeasca rea intentia, ori cand sunt motive intemeiate nu e rea intentie.
Trebuie sa faceti ceva deosebit de grav ca sa pierdeti autoritatea parinteasca comuna. Asa ca stati linistiti si aveti grija de copilul dumneavoastra.
In cazul meu cu cat eu sunt mai ingaduitor si las de la mine, cu atat mama copilului devine si mai dornica de a scapa de mine, cred ca o deranjez pana si ca exist. I-am dat si bani peste intretinere cand a cerut si am avut. Eu nu m-am dus la executare cand nu am vazut copilul. Toata lumea mi-a zis sa nu-i mai dau acordul ca se poarta asa cu mine si cu copilul. Eu tot i-am dat. Nu m-am dus nici la scoala la copil cand nu ma lasa sa-l vad ca sa fie linistit copilul, desi lumea imi zicea sa ma duc in pauze.
in asemenea conditii nu va sfatuiesc sa apelati la executor cat sa faceti cerere la DGASPC pentru monitorizarea programului de vizita.
De asemenea, va mai sfatuiesc sa comunicati mereu in scris cu fosta partenera, sa cereti pe mailuri detalii despre copil si mai ales sa cereti in scris informatii despre locul unde va dori sa mearga cu acesta.
Stimate domn, recunosc ca cel mai adesea iau partea mamelor, dar daca comportamentul dvs pe care il descrieti e real, cu scuzele de rigoare, femeia e nebuna si in mod gratuit, rea. Daca ati ales sa nu mergeti cu executorul, faceti cerere de monitorizare la DGASPC. Trimiteti-i de fiecare dat mail solicitand sa va vedeti copilul. Intrebati-o ce problema vede in relationarea dvs cu copilul si ce anume va reproseaza. Incercati, nu de dragul ei, de dragul copilului sa-i ascultati punctul de vedere (nu doar sa i-l auziti). Mergeti apoi acasa si macinati ce va spus. Poate intelegeti si in spatele cuvintelor din ce ii vine. Concesiile sunt necesare, dar nu intr-o relatie in care unul e de rea-credinta. De cat timp dureaza aceasta situatie? Cat de des va vedeti totusi copilul? Ce reactie are copilul?