Divortat, custodie comuna, copil minor. Mama copilului imi cere acordul pentru a pleca in strainatate cu copilul. Pana acum imi spunea locul si data pentru acord. Acum nu vrea sa-mi mai spuna ci imi cere un acord pe un an ca asa cere legea mai nou. Nu stiu daca conteaza, dar mama nu lasa copilul sa plece cu mine si nici nu-mi zice nimic de el.
Ma lamureste si pe mine cineva? Nu mai am dreptul sa stiu unde si cand pleaca copilul meu? Sunt tata doar ca sa platesc pensie?
Eu stiu ce problema vede, nu castig suficienti bani, sunt prea sarac fata de ea si nu vede utilitatea pentru ca copilul sa aiba un tata fara multi bani. Nici familia mea nu e instarita. Ea este obisnuita sa traiasca cu multi bani si cand nu am mai castigat bine a vrut divort. Imi spune ca nu are nici un rost sa mai stie copilul cu mine ca ea deja a gasit un tata mult mai bun pentru copil. Pe copil l-a dus deja de minte ca eu il fac de rusine.
Va spune in scris aceste lucruri sau la telefon?
Puteti sa o inegistrati?
Neaparat sa luati masuri. Monitorizarea programului la DGASPC si faceti la ei o cerere de mediere in care sa sfatuiasca mama sa-si schimbe comportamentul mai ales pentru ca ce face ea se numeste alienare parentala, ceea ce este un abuz in acest moment.
Parerea mea este sa nu intrati in declamarea lozincilor. Si un om mai putin instarit poate avea contributia lui la viata copilului. Banii nu te recomanda si lipsa lor nu te face de rusine. Totul tine de cum va purtati. Asta da, poate face pe oricine de rusine. Nu cred ca e cazul dvs. Incercati sa-i scrieti ca dvs puteti avea rolul dvs si contributia dvs la viata copilului. Desigur ca conditiile materiale sunt foarte importante pentru copil, dar un om de buna credinta stie sa compenseze prin altele. Incercati sa gasiti acele punti de legatura, nu sa recitati lozinca alienarii. Lozincile si plangerile nu imbunatatesc relatiile, ci le antagonizeaza si mai mult.
Sigur, incercati sa gasiti acele punti in timp ce copilul dumneavopastra este invatat sa va respinga pentru ca nu aveti bani cat mama lui.
Exact despre ce vorbim acum, despre binele copilului sau despre binele rezidentului, nu cumva sa-si strice programul dand explicatii de ce isi abuzeaza propriul copil?
Pentru ca binele copilului este sa aiba libertatea sa-si iubeasca amandoi parintii. O femeie care procedeaza precum sotia initiatorului topicului chiar credeti ca se va lasa impresionata de faptul ca fostul ii scrie si ii subliniaza ca sunt si lucruri mai importante decat banii? Cand ea nu a observant ajutorul pe care il primeste, faptul ca a dat dovada de atata intelegere?
In plus, eu am sfatuit sa se faca cerere de mediere in care o terta parte sa explice mamei consecintele nefaste ale comportamentului ei. Poate biata nu realizeaza abuzul pe care il comite asupra propriului copil :)
Si mai am o nelamurire proastasatului, ca sustineti sus si tare ca sexul tare trebuie sa-si assume responsabilitatea in problemele pe care le are, dar in povestea de fata unde este responsabilitatea mamei? De ce doar userul sa caute punti, sa dea dovada de intelegere, sa sara cu bani cat poate si sa nu cracneasca cand trebuie sa-si dea acordul sa-i plece copilul naiba stie unde, ca nu I se spune nici macar destinatia?
Eu personal cred ca tratarea cu indulgenta a unui asemenea comportament, in loc sa-l opreasca il va intari.Nu ai voie sa-ti abuzezi copilul, alienarea parentala e un abuz, doamna isi abuzeaza copilul, e de datoria tatalui sa ia masuri.
Stimate user, va sugerez sa cititi mai multe despre alienarea parentala pe internet. O sa inteleget mai bine ce I se intampla copilului dumneavoastra si cum puteti lupta impotriva acestui abuz.
Va multumesc when. O sa ma documentez despre acest abuz. Copilul meu creste fara mine doar pentru ca asa vrea mama copilului. Daca doamna spune clar ca vrea sa dispar din viata copilului nostru si sa aiba doar ea custodia, nu are ea nevoie sa se inteleaga cu mine. Eu stiu ca copilului ii lipsesc, desi are material tot ce isi doreste un copil.