Divortat, custodie comuna, copil minor. Mama copilului imi cere acordul pentru a pleca in strainatate cu copilul. Pana acum imi spunea locul si data pentru acord. Acum nu vrea sa-mi mai spuna ci imi cere un acord pe un an ca asa cere legea mai nou. Nu stiu daca conteaza, dar mama nu lasa copilul sa plece cu mine si nici nu-mi zice nimic de el.
Ma lamureste si pe mine cineva? Nu mai am dreptul sa stiu unde si cand pleaca copilul meu? Sunt tata doar ca sa platesc pensie?
Documentati despre alienare precum v-a sfatuit when. Inregistrati, filmati, faceti plangeri si cereri in instante. Daca va mai ramane timp ganditi-va de la o actiune la alta cam ce progrese inregistrati. Daca nu, tineti-o una intr-una de la o actiune la o plangere si de la o plangere la o noua actiune. "Sistemul" o sa va inghita (termene, avocati, politie, parchet). Cam pe cand va veti desmetici va termina si copilul liceul.
Doamna proastadinsat, daca ati fi in situatia mea ce ati face? Ati putea sa va abandonati copilul asa cum se doreste sa fac pentru ca gresiti in fata copilului ca nu faceti suficienti de multi bani ca sa contati? Am inteles ca a cerut divort cand nu am mai castigat bine, era libertatea ea sa-si gaseasca unul cu bani cum vroia ea. Dar copilul nu este un bun al ei.
Iniţiatorul topicului a pornit de la o simplă întrebare: Poate fi obligat să semneze un acord de ieşire din ţară a minorului pentru un an fără a fi informat despre destinaţie? A primit răspunsuri pertinente şi sfaturi, cum să procedeze ca să pareze anumite acuzaţii în instanţă.
În rest, deturnarea discuţiei spre "alienarea parentală" şi cererea de penalităţi mi se pare nelalocul lui în acest topic, plus consider că anumiţi domni instigă acest tată spre nişte acţiuni pe care , chiar dânsul, a specificat de la început că nu le doreşte şi nu dispune de timpul şi banii necesari.
Stimate domn, aşa cum vi s-a spus mai sus, exprimaţi-vă acordul cu privire la declaraţia la notar pentru ieşirea din ţară a minorului, cu obiecţiuni, adică vă exprimaţi, prin scrisoare de răspuns sau email sau...chiar prin declaraţie în faţa notarului, că NU semnaţi un acord fără a şti scopul şi durata deplasării. Nici o instanţă din lume nu vă va suplini semnătura, pentru că, şi în instanţă, mama copilului va trebui să demonstreze în primul rând reauavoinţă a dvs, pe de altă parte că acea deplasare este neapărat necesară şi este în interesul superior al copilului.
Dragi domni eu nu am indemnat pe nimeni sa-si abandoneze copilul. Dnule when eu i-am recomandat domnului 3 lucruri: sa se adreseze DGASPC-ului ptr monitorizare, sa incerce un dialog cu mama si sa se gandeasca inainte de a declansa un razboi care ve evolua dintr-un turbionaj in altul. E prost sfatul meu? sa nu-l urmeze, ca doar nu-i obligatoriu. Credeti ca sarabanda plangerilor e mai buna? apai asa sa faca dnul. Eu n-am cunostinta de niciun succes story in acest sens. Am vazut doar cazuri in care lucrurile au devenit si mai tensionate decat erau inainte si din divergente s-a ajuns la razboaie. Dintr-un razboi in altul am observat ca nerezidentul a piardut orice contact cu copilul si ca daca la inceput se impungeau, mama dadea telefoane cand copilul era la tata, critica bla bla s-a ajuns la situatia ca omul nu-si mai vede copilul si in locul timpului normal cu copilul lui are termene de judecata. Acum fiecare face si alege cum se pricepe. Daca doamna e atat de interesata de bani precum zice dnul, si asa o fi ca doar nu am eu de unde sa stiu, inteleg ca si-a gasit pe cineva care sa acopere aceasta nevoie. Atunci eu nu inteleg de ce simte nevoia sa-l inlature pe tata. Adica, desi nu sunt de acord cu o astfel de atitudine, as fi "inteles" o astfel de politica daca o facea ca sa-l determine pe om sa castige mai mult. Adica un santaj ordinar, in opinia mea. Dar daca femeia si-a rezolvat problema financiara, cu ce o mai deranjeaza, ca sa zic asa, bietul tata? Mi se pare usor ilogic. Vino domne, ia copilul ca eu nu am ce sa mai astept de la tine, nu mai am nicio treaba cu tine, ce as mai avea de asteptat, de m-as mai opune ca nebuna? eu cam asa as intelege rolul unui om care si-a rezolvat singura problema, adica banii.
Copilul meu creste fara de mine. Si asta nu e normal. Eu nu pot sa stau deoparte. Sa stea cine poate. Si nici ca am ce pierde eu. Ca pe copil nu-l vad oricum. Daca exista si cea mai mica sansa din lume sa i-l vad si sa ii fiu aproape, va trebui sa incerc. Cu buna am incercat. Nu a fost chip.
Mama copilului meu vrea bani de la mine ca sa arate ca nu ma ridic eu la nivelul ei de bani, ma umileste in fel si chip. Ca sa zica de ce trebuie eu sa dispar, ca nu am utilitate. E motivul ei suprem sa zica ca nu are copilul nevoie de un tata ca mine.