@againstPAS, răspunsul se adresa postării lui asaofi, care se referea la o hotărâre a autorităţilor italiene. Probabil italienii gândesc aşa, să le fie ruşine!
Altfel, aveţi dreptate:
Pentru ca in mintea unora copilul este asemenea unui drept de proprietate asupra caruia ne exercitam drepturile
adică cerem vacanţă, dar...e doar un drept, nu şi o obligaţie ! Cerem program de weekenduri, de zile în cursul săptămânii, copilul e ţintuit în casă, că poate, cine ştie, poate vine...
Adică eu am obligaţia să pregătesc copilul de întâlnirea cu tata. Îi explic că trebuie să plece cu el, că se vor distra, vor merge în parc sau la meci, sau la ştrand, îi pregătesc bocceaua şi copilul aşteaptă...Apoi se revoltă împotriva mea, de ce l-am minţit.Ce am eu de făcut, ca să nu-l denigrez pe tata? Îi explic că probabil a intervenit ceva, că tati nu a putut nici măcar să ne sune că nu poate veni, dar el trebuie să fie convins că tati îl iubeşte şi numai un eveniment neprevăzut a putut să-l împiedice să nu vină...şi aşa o dată, de două ori, o lună, un an...până când?