@asaofi, When, dragii mei, eu nu pot să anticipez ce ar fi făcut copilul nostru dacă tata ar fi venit; eu ştiu că avea bagajelul pregătit şi eu i-am spus că
trebuie să plece cu tata, dacă vine să-l ia şi dacă vrea acasă, înapoi, să vorbească cu tata şi, cu siguranţă, acesta va ţine cont de dorinţele lui.
De ce as veni eu, ca tata, ca sa "iau copilul in vacanta" cand stiu ca se va isteriza si se va ascunde sub fusta mamei, conform aceluiasi si aceluiasi scenariu?
Să admitem ca ipoteză scenariul descris de dvs. (nu e cazul meu, fiindcă acel "fiecare weekend" s-a întâmplat ultima dată în decembrie 2015 :) ) ; dvs., ca tătici iubitori, nu vă puneţi întrebarea " oare cu ce am greşit? Cum să procedez să ne fie bine şi mie, şi copilului?" Că despre asta vorbim.( După jumătate de an în care nu a venit şi când a venit, cu mâna în c_r, fără măcar o acadea pentru copil, a venit cu încă doi hăndrălăi şi a ordonat să bag copilul pe bancheta din spate a maşinii condusă de unul din prietenii săi. Sincer, cred că nici nu voia să ia copilul, ci să aibă martori, fiindcă după câteva zile am primit citaţie de la Poliţie.)
În alte ţări, pentru asemenea situaţii, există soluţii alternative, adică întâlniri în locuri special amenajate, unde copiii şi părinţii sunt observaţi şi se depistează, cât de cât obiectiv, care e cauza refuzului copilului.
Nu mă poţi acuza pe mine, stimabile asaofi, că nu vreau "să dau" copilul, dvs. excludeţi orice altă variantă de cauză pentru refuzul copilului.Dvs. refuzaţi să credeţi că o executare silită, cu Poliţie, cu executor, cu Autoritatea Tutelară , făcută de un cvasinecunoscut copilului, în virtutea drepturilor de tată, poate traumatiza un copil pentru toată viaţa. Dvs. excludeţi că neglijenţa, abandonul abuzul psihic şi fizic asupra copilului poate cauza refuzul copilului.Este mai simplu să vă jucaţi de-a "Şi dau vina, şi dau vina, pe vecina".
Trist.