Pun in discutie art 58 CPC, in situatii legate de:
- stabilirea domiciliului minorului
- dreptul acestuia la intretinere din partea nerezidentului
- dreptul acestuia de a avea legaturi personale cu nerezidentul
- judecarea in instanta penala in baza Art 379 alin 2, CP, plangere formulata de nerezident
In care din aceste cazuri se impune aplicarea art 58 CPC?
Este practic acelasi lucru avocatul din oficiu cu avocatul curator, in sensul ca tot avocat din oficiu este si avocatul care are atributii de curator.
Avocatul din oficiu apara drepturile si interesele minorului daca are calitatea de parte vatamata in procesul penal.
Doar avocatii care sunt inscrisi la curatori pot fi numiti curatori.
Acestia sunt desemnati din oficiu in procesele civile.
E posibil sa fie numit avocat din oficiu un avocat care sa fie inscris la curatori dar sa faca si penale.
Altfel nu se poate numi acel avocat in procesul penal pentru ca nu este proces civil.
Daca era proces civil obligatoriu se desemna avocat curator din oficiu.
Avocatul curator de aceea este din oficiu pentru ca este desemnat din oficiu.
In primul rand ca nu stiu sa existe o impartire LEGALA a avocatilor in specializari civile sau penale, aceasta fiind alegerea lor de a profesa. Teoretic, un avocat bine pregatit, trebuie sa faca fata atat unui proces civil, cat si unui penal.
In al doilea rand, rolul avocatului PARTII VATAMATE intr-un proces penal este substituit pe latura penala de catre procuror. Rolul unui astfel de avocat poate fi important insa daca partea vatamata se constituie ca PARTE CIVILA, invocand daune materiale si/sau morale.
In cazul expus de mine, minorul NU ESTE INCULPAT! Minorul este indicat de parchet ca PARTE VATAMATA, impreuna cu tatal, la o plangere formulata de catre tata. Ca atare, odata ce parchetul a indicat 2 parti vatamate (din care una, minorul, fara capacitate de exercitiu) se impune desemnarea unui avocat din oficiu ptr minor. Pe de alta parte, minorul este privit ca in contrarietate de interese fata de fiecare dintre parinti (mama inculptata si tatal parte vatamata, ambii reprezentanti legali egali in virtutea autoritatii parentale coune). Ca atare avocatul din oficiu trebuie sa fie avocat-curator din oficiu, stabilit prin celebra procedura: dvoastra, dna cu ochelari, ziceti un numar de la 1 la 272!
Ori, asa stand lucrurile intr-un proces penal referitor la 379 CP, nu vad de ce ar sta altfel in orice proces civil care incumba drepturile minorului: autoritatea parinteasca, stabilirea locuintei la unul dintre parinti, legaturile personale, dreptul/obligatia de intretinere. Orice ar cere unul dintre parinti, contrarietatea de interese cu minorul trebuie prezumata si, ca atare, trebuie desemnat un avocat-curator al minorului.
Ambii părinţi, cu drepturi şi obligaţii egale, servesc doar interesul superior al copilului lor, în aceeaşi măsură în care un copil îşi iubeşte în mod egal ambii părinţi :)
Teoretic, în minunata autoritate părintească comună, dvs. aveţi dreptate, dar nu văd cum un terţ, din afara familiei, ştie mai bine ce-i este mai bine copilului. Am ajunge la situaţia în care cine plăteşte mai bine, este cel mai în măsură să se ocupe de copil, exact ca la vestitele expertize psihologice judiciare, unde verdictul se dă la comandă. Măcar acum, sper ca verdictul de "alienare parentală" să nu se mai dea la comandă.