Buna ziua, in prezent sunt legal casatorita din anul 2014, insa sotul meu si cu mine suntem despartiti de 8 luni. Avem o fetita de 3 ani jumate care sta la mine 2 nopti, la el doua nopti. Am decis acest lucru fiind cea mai usoara varianta pentru ea. Dupa finalizarea procedurilor de divort am vrea sa procedam la fel. Se poate? Si daca da, cum se impart cheltuielile legate de copil? Multumesc!
proastasatului
Utilizator 7din 8 utilizatori consideră acest răspuns util
Poate va ganditi si la bietul copil. Un pas in acest sens ar fi sa va ganditi daca dvs personal ati agrea sa fiti din 2 in 2 zile cu traista in bat, dormind cand la o adresa, cand la alta.
againstPAS
Utilizator 1din 3 utilizatori consideră acest răspuns util
Poate ar fi mai bine sa stabiliti o saptamana la dvs, o saptamana la tata. Ca sa nu schimbe mereu la doua zile. Timp egal petrecut si de mama si de tata cu copilul este cea mai buna solutie. Nu este nicio problema ca acel copil sa aiba casa lui si la mama, si la tata.
Doamna PS, autoarea topicului nu a intrebat ce parere aveti dumneavoastra despre programul agreat cu fostul partener.
Daca nu puteti raspunde la subiect atunci mai bine va abtineti.
Cel mai bine pentru un copil este sa petreaca timp egal cu fiecare dintre parintii lui.
Cat despre cusca cainelui, va garantez ca si lui daca i se desparti stapanii este fericit sa aiba 2.
proastasatului
Utilizator 2din 2 utilizatori consideră acest răspuns util
When draga, din pacate ptr dvs si din fericire pentru majoritatea, dvs nu ati ajuns sa stabiliti cine si ce sa scrie si cine si cand sa se abtina! full stop!
"Cel mai bine pentru copil....." nu detineti nici dvs, nici vajnicii sustinatori ai competitei de schimbat pampersi si ras mere cu biscuiti adevarul absolut.
INCA putem exprima opinii diferite, chiar si din cele care nu va convin!
Asa ca, daca eu nu "pot raspunde la subiect", faceti-o dvs, in loc sa fiti preocupat de ceea ce scriu eu.
Timpul egal petrecut de copil cu ambii parinti e o ipocrizie cu care parintii incearca sa-si acopere sentimentul de vinovatie pe care il au fata de divort si de urmarile acestuia in viata copilului.
Nu when, oricat timp, egal sau inegal, ar petrece copilul cu cei doi parinti, acestia raman responsabili in totalitate pentru suferinta pe care au produs-o celui mic. Nu s-au gandit la copil (dau din cele mai uzuale exemple) nici cand mama se ocupa de orice altceva, mai putin de familie, nici cand tata uita sa vina acasa sau isi gasea o domnisoara draguta, nici cand mama il umilea pe tata in fata tuturor, nici cand ii spunea sa manance la job, NU. amandoi nu s-au gandit la copil, ci la binele si comoditatea personala, in tot acel timp in care relatia s-a macinat, ajungandu-se la divort.
Acum, conform trend-ului care valorizeaza orice, mai putin familia, ne mangaiem cu ipocrizia ca fugarind copilul de la o adresa la alta e ca si cand am fi impreuna, o familie si copilul n-ar avea de suferit. Adica sacrificam IARASI copilul. Pentru ca societatea noastra, a adultilor, e gata sa confectioneze cele mai mari dulcegarii pentru a spune ca de fapt: e ok sa nu va casatoriti, e ok sa divortati, caci nimeni nu sufera si fiecare isi reface viata, e ok ca barbatii sa se ocupe de supa pasata, e ok ca femeia sa devina independenta, prin independenta intelegand ca e ok sa nu joace nici rolul de mama, nici pe cel de sotie, e ok ca copiii sa valorizeze diferentele culturale, inclusiv pe cele de orientare sexuala diferita, in fapt e ok ca un copil sa aiba 2 tati sau 2 mame si mai ales e ok sa nu avem nicio valoare care sa tina de viata personala cand am putea fi DOAR in slujba muncii!!!