Daca nu putueti accesa linkul
[ link extern ]
aveti mai jos.
============================================
Dosar nr. ##/99/2023
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL ####
SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia nr. ###/2023
Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023
Completul constituit din:
Preşedinte: ######## ##### ######## ######
Judecător: ######-######### ###### ########
Grefier: #########-####### #########
Pe rol se află pronunţarea cauzei - litigii de muncă - privind pe apelantul ###### ###### ####### şi pe intimata Asociaţia de Proprietari PT 7A ######### cel ###, având ca obiect apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. ###/21.04.2023 a Tribunalului #### – contestaţie act.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că dezbaterile asupra fondului cauzei aui avut loc în şedinţa publică din 17 octombrie 2023 când, instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea pentru data de 01.11.2023.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra apelului de faţă, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului #### la data de 16.08.2022, sub nr. ####/99/2022, contestatorul ###### ###### ####### a solicitat în contradictoriu cu intimata Asociaţia de Proprietari P.T. 7A ######### cel ###, următoarele:
1. anularea deciziei/dispoziţiei/adresei de încetare a contractului individual de muncă emisă la data de 20.07.2022, ca fiind netemeinică şi nelegală;
2. anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii actului de încetare a contractului individual de muncă, respectiv: decizia comitetului executiv din data de 10.07.2022, decizia preşedintelui asociaţiei de proprietari din data de 20.07.2022 şi dispoziţia din data de 20.07.2022, ca fiind netemeinice şi nelegale;
3. reintegrarea în funcţia deţinută anterior, de administrator al imobilelor din cadrul Asociaţiei de proprietari PT7A ######### cel ### din Mun. ####;
4. plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat din momentul încetării contractului individual de muncă şi până la reintegrarea lui în funcţia deţinută anterior;
5. plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. ###/21.04.2023, Tribunalul #### a hotărât:
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecăţii cauzei, formulată de intimată.
Respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul ###### ###### ####### în contradictoriu cu intimata Asociaţia de Proprietari P.T. 7A ######### Cel ###.
Obligă contestatorul să plătească intimatei suma de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea onorariului de avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte oportunitatea suspendării judecăţii instanţa nu a suspendat judecarea cauzei, deoarece nu a considerat că legalitatea încetării contractului depinde efectiv de cea a documentaţiei emise de asociaţia de proprietari. Astfel, indiferent dacă aceste acte întrunesc sau nu condiţiile de legalitate pentru a fi emise, ceea ce interesează în speţă este măsura în sunt incidente dispoziţiile art. 56 alin. 1 lit. g din Codul muncii.
Fără ca acest aspect să intereseze prezentul litigiu ca atare, instanţa a considerat că şi reciproca este valabilă; astfel, incidenţa sau nu a acestui text nu ar trebui să influenţeze legalitatea actelor specifice emise de asociaţie, ce fac obiectul capătului de cerere disjuns.
În ceea ce priveşte analiza fondului cauzei prima instanţă arată că:
În esenţă, contestatorul pretinde că ar fi fost constatată nelegal încetarea contractului său individual de muncă.
Conform textului pe care a fost fundamentată decizia intimatei, adică art. 56 alin. 1 lit. g din Codul muncii (forma la data de 19.07.2022, cea care interesează în speţă), „contractul individual de muncă existent încetează de drept [...] de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei”.
Contestatorului din speţă, administrator la asociaţia de proprietari intimată, fusese angajat pe această funcţie sub imperiul Legii 230/2007.
Potrivit art. 35 alin. 3 din această lege, „candidaţii pentru funcţia de administrator de imobile trebuie să prezinte comitetului executiv al asociaţiei de proprietari documentele solicitate, garanţiile profesionale şi materiale prevăzute de lege şi trebuie să nu fi suferit nici o condamnare.” Art. 54 mai stabilea că „(1) persoanele fizice care au calitatea de administrator de imobile sunt atestate de către primar, la propunerea compartimentelor specializate din cadrul autorităţii administraţiei publice locale, în baza unei hotărâri a consiliului local.”, respectiv că „atestatul are drept scop certificarea calităţilor profesionale ale persoanelor care doresc să practice activitatea de administrare a imobilelor la asociaţiile de proprietari”. Potrivit art. 3 lit. k din lege, atestatul era „actul care dovedeşte calitatea de administrator de imobil”.
Conform art. 22 alin. 2 din HG ######### (pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari), „asociaţia de proprietari angajează persoane fizice atestate pentru funcţia de administrator sau încheie contracte cu persoane juridice specializate şi autorizate pentru realizarea, respectiv furnizarea serviciilor necesare administrării, întreţinerii, investiţiilor şi reparaţiilor asupra proprietăţii comune.”
În fine, potrivit art. 58 din HG #########, aflat în capitolul IV intitulat „Raportul dintre administraţia publică locală şi centrală şi asociaţiile de proprietari”, (1) Persoanele fizice care doresc să obţină calitatea de administrator de imobile sunt atestate de către primar, la propunerea compartimentelor specializate din cadrul autorităţii administraţiei publice locale, în baza unei hotărâri a consiliului local. (2) Atestatul are drept scop certificarea calităţilor profesionale ale persoanelor care doresc să practice activitatea de administrare a imobilelor la asociaţiile de proprietari. (3) Atestatul de administrator de imobil se eliberează pentru o perioadă nedeterminată şi este valabil pe tot teritoriul României. (4) Atestatul de administrator de imobil se poate retrage de către autoritatea administraţiei publice locale care l-a eliberat, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acestei activităţi”.
Prin urmare, nu rezultă expres din aceste dispoziţii legale care este sancţiunea care intervine în situaţia în care o persoană nu prezintă dovada deţinerii unui astfel de atestat.
În luna iulie a anului 2018, a intrat în vigoare Legea nr. 196 din 20 iulie 2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor.
Conform art. 2 lit. e din acest act normativ, atestatul este „actul care dovedeşte calitatea de administrator de condominii, prin care persoanele fizice care deţin certificate de calificare, conform lit. f), sunt atestate de către primar, la propunerea compartimentelor specializate în sprijinirea, îndrumarea şi controlul asociaţiilor de proprietari din cadrul autorităţii administraţiei publice locale, în baza unei hotărâri a consiliului local;”, iar art. 2 lit. f stabileşte că certificatul de calificare profesională este „actul care dovedeşte calificarea profesională a persoanelor fizice pentru a îndeplini ocupaţia de administrator de condominii, în conformitate cu legislaţia privind învăţământul superior sau privind formarea profesională a adulţilor”.
Potrivit art. 10 alin. 5 şi 6, „la propunerea compartimentelor specializate în sprijinirea, îndrumarea şi controlul asociaţiilor de proprietari din cadrul autorităţii administraţiei publice locale, primarul, în baza unei hotărâri a consiliului local, atestă persoanele fizice în vederea dobândirii calităţii de administrator de condominii”, respectiv „atestatul prevăzut la alin. (5) se emite în baza următoarelor documente: a) certificatul de calificare profesională pentru ocupaţia de administrator de condominii, conform prevederilor art. 2 lit. f); b) cazierul judiciar care să ateste că nu a suferit nicio condamnare, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru o infracţiune de natură economico-financiară; c) cazierul fiscal.”.
Conform art. 64 alin. 5 lit. a, „candidaţii pentru funcţia de administrator trebuie să prezinte comitetului executiv al asociaţiei de proprietari documentele prevăzute de lege, precum şi alte documente solicitate printre care, obligatoriu: a) atestatul prevăzut la art. 2 lit. e) ”.
####. 9-10 ale acestui text stabilesc că „atestatul administratorului poate fi suspendat sau retras, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive, în cazul în care instanţele judecătoreşti competente au stabilit existenţa unui prejudiciu cauzat de administrator”, că „atestatul este valabil 4 ani de la data emiterii şi poate fi reînnoit în aceleaşi condiţii în care a fost emis”.
În fine, art. 64 alin. 11 stabileşte că „expirarea, suspendarea sau retragerea atestatului determină automat imposibilitatea exercitării activităţii de administrare a condominiilor”.
Conform art. 106, „persoanele fizice atestate pentru funcţia de administrator în conformitate cu prevederile Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, cu modificările şi completările ulterioare, pot îndeplini funcţia de administrator numai dacă, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, obţin certificate de calificare profesională care dovedesc calificarea profesională pentru a îndeplini ocupaţia de administrator, în conformitate cu prezenta lege.”.
Termenul respectiv a fost prorogat, după cum a reţinut şi comitetul executiv al asociaţiei, ultima dată prin Legea nr. 294/2020, până la data de 1 ianuarie 2022.
###### dispoziţie legale menţionată, care are valoare tranzitorie, stabileşte cu claritate faptul că documentele deţinute de reclamant anterior intrării în vigoare a Legii ######## nu mai puteau fi valabile şi că acesta trebuia să obţină un certificat „de calificare profesională care dovedesc calificarea profesională pentru a îndeplini ocupaţia de administrator, în conformitate cu prezenta lege”, cel mai târziu în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii, termen prorogat până la data de 1 ianuarie 2022.
În orice caz, după cum a rezultat din procesul-verbal întocmit cu ocazia şedinţei de comitet executiv al asociaţiei din 19.07.2022, contestatorul din speţă a îndeplinit activitatea de administrator în temeiul atestatului din 02.10.2017 şi a certificatului de calificare profesională emis la data de 31.01.2020.
Primul dintre aceste două documente nu a fost depus la dosarul cauzei, din acea perioadă fiind depus doar certificatul de atestare ##### # ### ###/nr. 22/72 din data de 09.08.2017, emis de Asociaţia Procons ####. A fost însă depus certificatul de calificare profesională ##### # ### ######## din data de 31.01.2020, emis de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Științifice, acesta fiind cel mai probabil documentul la care se referă intimata.
În mod evident, certificatul emis în 2020 nu are legătură cu legalitatea desfăşurării activităţii administratorului de până la acel moment, situaţie în raport de care interesează doar atestatul din 02.10.2017. Cum documentul respectiv nu a fost depus, este suficient să se constate că, din perspectiva angajatorului, reclamantul era perfect în drept să desfăşoare activitatea de administrator, până la expirarea termenului stabilit de noua lege şi prorogat ulterior până la 01.01.2022.
În primul rând, contestatorul a invocat faptul că art. 56 alin. 1 lit. g din Codul muncii nu este aplicabil în speţă, deoarece nu este incidentă ipoteza ce face obiectul acestui text, respectiv măsura retragerii atestatului profesional, el deţinând în continuare atestatul emis de Primarul Mun. ####, fără să fi fost supus vreunei proceduri judiciare care să-i constate culpa în exercitarea funcţiei, aşa cum cer prevederile legale citate. Mai mult decât atât, contestatorul consideră că atestatul - în curs de reînnoire, după cum urma să demonstreze - însoţit de certificatul de calificare profesională, îl îndreptăţesc să-şi desfăşoare activitatea.
Din această perspectivă, este adevărat că ipoteza prevăzută de textul menţionat nu este perfect reperabilă în situaţia din speţă, având în vedere că nu a avut loc o retragere propriu-zisă de către autorităţi a atestării necesare, în sensul în care nu a existat o dispoziție expresă a unei autorităţi administrative, care să invalideze documentaţia care îi permitea administratorului din speţă să activeze în continuare în funcţia sa.
Cu toate acestea, după cum s-a arătat, legiuitorul a stabilit fără niciun dubiu că documentaţia deţinută înainte de intrarea în vigoare a Legii ######## de către un administrator nu mai este suficientă pentru îndeplinirea acestei funcţii. Astfel, noua lege a stabilit că pentru desfăşurarea acestei activităţi sunt necesare două documente, adică atât un certificat de atestare profesională, cât şi un atestat, în condiţiile în care vechea lege făcea vorbire doar despre un atestat. Totodată, art. 64 alin. 11 din noua lege stabileşte în mod inechivoc (spre diferenţă de cea anterioară) că expirarea, suspendarea sau retragerea atestatului determină automat imposibilitatea exercitării activităţii de administrare a condominiilor. Cel mai important, însă, art. 106 din noua lege arată cu claritate care sunt paşii de urmat pentru ca administratorul să intre în legalitate, după cum s-a arătat.
Pe cale de consecinţă, instanţa a considerat că legiuitorul, prin modul în care a reglementat obligaţia obţinerii documentelor prevăzute de Legea 196/2018, a retras practic atestarea necesară pentru exercitarea profesiei de administrator de condominii, astfel încât este incidentă ipoteza textului menţionat. De altfel, formularea din cuprinsul textului mai sus menţionat este una generică, nelimitativă, menită să acopere toate situaţiile în care o persoană nu mai întruneşte formalităţile prevăzut de lege pentru a desfăşura o anumită activitate, nefiind neapărat necesar să fie vorba despre avize, autorizaţii ori atestări, documentele necesare putând să poarte şi altă denumire şi/sau să fie mai multe.
Al doilea argument principal al reclamantului a fost că Legea nr. 196/2018 obligă persoanele deja atestate pentru funcţia de administrator sub imperiul Legii nr. 230/2007, la obţinerea certificatelor de calificare profesională, deziderate care au fost şi sunt îndeplinite, aspect dovedit cu certificatul de atestare ##### # ### ###/nr. 22/72 din data de 09.08.2017. El s-a prevalat de împrejurarea că acest certificat, coroborat cu faptul că a deschis procedura pentru obţinerea atestatului corespunzător, îi dădeau dreptul să fie în continuare administrator.
Sub acest aspect, este adevărat că dispoziţiile art. 106 din Legea 196/2018, deja enunţat anterior, fac referire doar la condiţia pentru administratori de a obţine „certificate de calificare profesională care dovedesc calificarea profesională pentru a îndeplini ocupaţia de administrator, în conformitate cu prezenta lege”, nu şi atestat, iar reclamantul deţine un astfel de document.
În primul rând, instanţa a constatat că dispoziţiile legale trebuie interpretate în sensul în care produc efecte, iar singurul mod de a da eficienţă dispoziţiilor art. 64 este acela de a le interpreta în sensul în care este necesară emiterea atestatului, certificatul menţionat fiind doar o condiţie pentru aceasta.
În al doilea rând, la fel ca şi în ceea ce priveşte primul argument principal, ceea ce interesează în speţă este jocul combinat al dispoziţiilor art. 64 şi art.106, din coroborarea cărora rezultă fără dubii că sunt necesare ambele documente pentru exercitarea funcţiei de administrator de condominii. Cum reclamantul nu deţine încă un atestat (şi în mod cert nu deţinea unul valabil conform noii legi la data constatării încetării contractului său de către pârâtă), rezultă că el nu întrunea condiţiile prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte împrejurarea că reclamantul ar fi în curs de obţinere a atestatului, instanţa a reţinut că o astfel de dovadă nu a fost făcută, dar, mai important, că această realitate arată în mod clar că el nu deţine încă acest atestat. În egală măsură, nu interesează celelalte studii pe care le-ar avea reclamantul, după cum nu sunt relevante nici documentele deţinute în temeiul vechii legislaţii, fapt pe care art. 106 din noua lege l-a făcut foarte clar.
Prin urmare, s-a impus respingerea acţiunii reclamantului, reţinând că intimata a constatat în mod corect incidenţa cazului prevăzut de art. 56 alin. 1 lit. g) din Codul muncii de încetare de drept a contractului individual de muncă. Sub acest aspect, după cum a subliniat şi intimata, nu este relevant actul prin intermediul căruia s-a luat act de această încetare, cel mai important act întocmit în acest sens de angajator fiind cel care probează înscrierea situaţiei în Revisal. Nu este relevant că nu a fost depusă decizia preşedintelui asociaţiei de proprietari din data de 20.07.2022, încetarea raporturilor de muncă între reclamant şi pârâtă fiind inechivocă şi în lipsa acestui document.
##### în vedere toate aceste motive, instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea contestatorului.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., instanţa a obligat reclamantul să achite pârâtei suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat dovedit cu facturile şi extrasele de cont depuse la dosar la ultimul termen.
Împotriva sentinţei civile nr. ###/21.04.2023 a Tribunalului #### a formulat apel reclamantul ###### ###### #######, arătând că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Aşa cum rezultă din lucrările dosarului, dar cum de altfel punctează şi judecătorul fondului în cuprinsul paragrafului 4, pagina 9 din hotărâre, ceea ce interesează în mod real în speţă este măsura în care sunt incidente dispoziţiile art. 56 alin. 1 lit. g) din Codul muncii, normă pe care şi-a întemeiat intimata decizia de încetare a contractului.
Potrivit textului de lege, contractul individual de muncă încetează de drept de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei.
În strânsă legătură cu noţiunea de retragere, reţinută de dispoziţia legală antemenţionată, a invocat disp. art. 16 din Regulamentul privind procedura de atestare a administratorilor de condominii - persoane fizice, în sensul în care atestatul administratorului poate fi suspendat sau retras ca urmare a unei hotărâri definitive, în cazul în care instanţele judecătoreşti au stabilit existenţa unui prejudiciu cauzat de administrator. Corespunzător, retragerea atestatului se dispune prin dispoziţia primarului, de la data comunicării de către instanţa de judecată.
În cuprinsul considerentelor (paragraf 4, pagina 11 din hotărâre), instanța de fond a reţinut următoarele: este adevărat că ipoteza prevăzută de textul menţionat (art. 56 alin. 1 lit. g) din Codul muncii) nu este perfect reperabilă în situaţia din speţă, având în vedere că nu a avut loc o retragere propriu-zisă de către autorităţi a atestării necesare, în sensul în care nu a existat o dispoziţie expresă a unei autorităţi administrative, care să invalideze documentaţia care îi permitea administratorului din speţă să activeze în continuare în funcţia sa.
Cu toate acestea, judecătorul de fond consideră că legiuitorul, prin modul în care a reglementat obligaţia obţinerii documentelor prevăzute de Legea nr. 196/2018, a retras practic atestarea necesară pentru exercitarea profesiei de administrator de condominii, astfel încât este incidentă ipoteza textului menţionat (paragraf 6, pagina 11 din hotărâre).
Apreciază că această interpretare ar putea fi reţinută doar câtă vreme legiuitorul ar fi intervenit cu modificări asupra textului de lege vizat.
Potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil: „Interpretarea legii de către instanţă se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecăţii".
Consideră că temeiul de drept reţinut de intimată pentru încetarea contractului, reprezintă o normă specială, fiind de strictă interpretare la cazul respectiv. #### vreme legiuitorul utilizează exclusiv noţiunea de retragere a atestatului de către autorităţile competente, textul de lege nu poate fi completat cu alte ipoteze care nu se regăsesc (expirare, suspendare, anulare, etc.).
Această concluzie se fundamentează pe interpretarea logică şi gramaticală a dispoziţiei legale, respectiv pe împrejurarea că, dacă legiuitorul ar fi dorit să aibă în vedere în reglementarea prevăzută de art. 56 alin. 1 lit. g) din Codul muncii şi alte ipoteze înafara celei ce vizează retragerea, atunci ar fi putut utiliza sintagme care să acopere şi alte situaţii în care o persoană nu mai întruneşte formalităţile prevăzute de lege pentru a desfăşura o anumită activitate, extinzând astfel domeniul de aplicare a dispoziţiei legale.
Necesitatea avizelor, autorizaţiilor sau atestatelor este legată de specificul şi importanţa unor profesii şi meserii pentru a căror exercitare se impune certificarea unui anumit grad de pregătire şi competenţă profesională care excedează aprecierii angajatorului, datorită specializării ridicate a domeniului respectiv de activitate.
Potrivit notei de fundamentare a regulamentului invocat, unul dintre principalele obiective ale Legii nr. 196/2018 este profesionalizarea administratorilor în scopul prestării unor servicii de calitate în interesul proprietarilor.
Situaţia este diferită în cazul în care, pe parcursul executării contractului individual de muncă, organul emitent retrage salariatului avizul acordat pentru exercitarea unei anumite profesii. Într-o asemenea circumstanţă, voinţa angajatorului de a continua raportul de muncă nu mai este suverană, în sensul că raportul juridic de muncă încetează, prin efectul legii, concomitent cu retragerea avizului de către autoritatea sau organismul competent.
Or, în cauza dedusă judecăţii nu este incidentă o asemenea ipoteză.
Mai mult, textul art. 56 lit. g) Codul muncii vizează strict situaţia de imposibilitate a continuării exercitării unei profesii sau meserii în lipsa unei pregătiri corespunzătoare, dar nu obstrucţionează posibilitatea prestării unei alte activităţi pentru care salariatul este apt, în ipoteza modificării convenţionale a tipului de activitate ce face obiectul raportului juridic de muncă.
În legătură cu acest aspect, exemplifică următoarea împrejurare: potrivit art. 64 alin. 2 Legea nr. #### #### „Activitatea de administrare include activităţi de administrare tehnică şi întreţinere a proprietăţii comune, de contabilitate şi de casierie”.
Astfel, în situaţia apelantului, intimata ar fi avut la îndemână un remediu juridic de a continua raporturile de muncă, întrucât acesta deţinea diplomă de licenţă cu profil economic, ce asigura prestarea activităţilor de contabilitate şi casierie. Cum dispoziţiile legale în materie permit retrogradarea pe o funcţie inferioară, cu titlu temporar, apelantul şi-ar fi putut continua activitatea până la obţinerea atestatului aflat în curs de înnoire.
În realitate însă, motivul real pentru care intimata, prin reprezentant, preşedintele asociaţiei de proprietari, a procedat la încetarea contractului, a fost intenţia acestuia de a-1 elibera pe apelant din funcţie, întrucât se opunea la diversele practici nelegale efectuate de preşedinte.
De asemenea, mai arată faptul că există îndoieli cu privire la situaţia atestatului noului administrator angajat ulterior încetării contractului apelantului. La avizierul asociaţiei s-a expus atestatul cu nr. 169/30.09.2022, emis pe numele noului administrator. Se poate observa că atestatul este emis ulterior celui reînnoit de către apelant - 16.08.2022, astfel încât se poate deduce faptul că, la momentul angajării sale, noul administrator nu îndeplinea tocmai condiţiile legale pentru care apelantului i s-a dispus încetarea contractului.
A solicitat ca instanţa să pună în vedere intimatei să depună la dosar contractul de muncă încheiat cu administratorul ########### #######.
Existenţa avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor reprezintă condiţii de valabilitate ale contractului individual de muncă, iar lipsa lor pe parcursul executării contractului se sancţionează cu încetarea de drept a raporturilor de muncă, începând cu data retragerii lor de către autorităţile sau organismele competente să le emită.
Prin retragerea lor, salariatul nu mai poate continua prestarea muncii în condiţii adecvate de siguranţă și profesionalism, ceea ce determină încetarea raporturilor de muncă.
În situaţia apelantului nu s-au ridicat probleme în legătură cu lipsa sa de profesionalism, cu capacitatea sa de a-şi îndeplini întocmai atribuţiile de serviciu şi nu au existat probleme legate de competenţa sa profesională.
Singurul aspect care a determinat intimata să acţioneze în maniera aleasă a constat în faptul că atestatul obţinut de apelant, anterior modificării legii privind înfiinţarea, organizarea și funcţionarea asociaţiilor de proprietari si administrarea condominiilor, nu fusese supus reînnoirii autorităţilor competente.
Cât priveşte condiţiile impuse de noul act normativ - Legea nr. 196/2018, s-a arătat şi s-a demonstrat cu actele depuse, îndeplinirea lor de către apelant, astfel:
Art. 106 din Legea nr. 196/2018, stipulează că persoanele fizice atestate pentru funcţia de administrator în conformitate cu prevederile Legii nr. 230/2007 (...), pot îndeplini funcţia de administrator numai dacă, până la data de 1 ianuarie 2022, obţin certificate de calificare profesională care dovedesc calificarea profesională pentru a îndeplini ocupaţia de administrator, în conformitate cu prezenta lege.
Se poate observa că Legea nr. 196/2018 obligă persoanele deja atestate pentru funcţia de administrator sub imperiul Legii nr. 230/2007, la obţinerea certificatelor de calificare profesională.
În cauză, aceste deziderate au fost şi sunt îndeplinite, astfel:
Apelantul a absolvit programul de perfecţionare “Administratori de imobile”, desfăşurat în perioada 24.07-09.08.2017, fiindu-i eliberat certificatul de atestare ##### # ### ###/nr. 22/72 din data de 09.08.2017.
De asemenea, apelantul a absolvit programul de calificare „Administrator de condominii”, desfăşurat în perioada 19.08-04.12.2019, fiindu-i eliberat certificatul de calificare profesională ##### # ### ######## din data de 31.01.2020.
Potrivit art. 10 alin. 6 din Legea nr. 196/2018, atestatul se emite în baza următoarelor documente:
a) certificatul de calificare profesională pentru ocupaţia de administrator de condominii, conform prevederilor art. 2 lit. f);
b) cazierul judiciar care să ateste că nu a suferit nicio condamnare, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru o infracţiune de natură economico-financiară;
c) cazierul fiscal.
Aşadar, atestatul se obţine ulterior promovării de către persoana interesată, a programului de calificare „Administrator de condominii”, prin care obţine certificatul de calificare profesională.
Din actele depuse rezultă îndeplinirea condiţiilor stipulate de legiuitor la art. 106 din Legea nr. 196/2018, în condiţiile în care:
1. apelantul este persoană fizică atestată pentru funcţia de administrator sub imperiul Legii nr. 230/2007 (promovarea examenului de atestare pentru funcţia de administrator imobile care a avut loc în luna sept. 2017), şi
2. până la data de 1 ianuarie 2022, a obţinut certificat de calificare profesională care dovedeşte calificarea profesională pentru a îndeplini ocupaţia de administrator (obţinerea certificatului de calificare profesională în luna ian. 2020, deci anterior datei de 01.01.2022).
Pronunţarea soluţiei instanţei de fond s-a făcut cu neobservarea înscrisurilor depuse la dosar, întrucât potrivit paragrafului 4, pagina 12 din hotărâre, instanţa reţine: în ceea ce priveşte împrejurarea că reclamantul ar fi în curs de obţinere a atestatului (reţinerea corectă fiind aceea de reînnoire, iar nu de obţinere), instanţa reţine că o astfel de dovadă nu a fost făcută.
Prin nota de regularizare aflată la fila 20 dosar de fond, a fost depus borderoul de acte (fila 28), iar la ultimul punct al acestuia s-a indicat atestatul emis la data de 16.08.2022, aflat la fila 56 dosar de fond. Insistă asupra faptului că atestatul nu era obţinut pentru prima oară, ci era supus procedurii de reînnoire în aceleaşi condiţii în care fusese emis.
II. Un alt motiv de apel vizează acordarea cheltuielilor de judecată cu titlu de avocat, în cuantum de 3.000 lei.
##### că eroarea strecurată în cuprinsul considerentelor - ultimul paragraf din considerente, unde se reţine obligarea apelantului la plata sumei de 5000 lei, însă, în cele din urmă, se reţine în dispozitivul hotărârii un onorariu în cuantum de 300 lei, a cărui achitare este dovedită cu factura şi chitanţele aflate la filele 115-117 dosar de fond.
Solicită instanţei de apel să reducă onorariul de avocat, conform prevederilor art. 451 alin. 2 CPC, ţinând cont de faptul că la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată cuvenite, se impune a se ţine seama de gradul de complexitate al cauzei şi de efortul concret al avocatului intimatei.
În acelaşi sens a reţinut şi Curtea Constituţională prin decizia nr. ###/14.07.2005, în sensul că prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii.
În sensul celor arătate este şi jurisprudenţa #### care, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost făcute în mod real şi în limita unui cuantum rezonabil.
Apreciază că onorariul avocaţial în sumă de 3.000 lei, este fixat într-un cuantum mult prea mare faţă de complexitatea cauzei, astfel încât solicită cenzurarea acestuia.
Pentru toate cele arătate, solicită admiterea apelului, modificarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii introductive, în integralitate. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în apel.
În drept invocă art. 466 si urm. Cod procedură civilă, art. 451 alin. 2 CPC, Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, Anexa 1 la Proiectul de hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de atestare a administratorilor de condominii - persoane fizice, emis de Consiliul Local al Mun. ####, la data de 22.12.2021, art. 9 alin. 3, art. 1254 alin. (2) şi art. 1325 Cod Civil.
Intimata Asociaţia de Proprietari PT7A ######### cel ### a formulat întâmpinare prin care a invocat tardivitatea apelului, in temeiul art. 271 al. 2 indice 1 Codul muncii, coroborat cu art. 468 Cod procedură civilă, solicitând admiterea excepţiei tardivităţii declarării apelului și respingerea apelului ca tardiv.
Apelantul susţine ca a recepţionat sentința la data de 09.05.2023, în realitate conform dovezii de comunicare de la dosarul cauzei scrisa olograf, data de primire sub semnătură este data de 07.05.2023 (duminica) deci probabil scrisă din eroare, dar ca stampila a poştei deci ca dovada certa a datei de comunicare este data de 08.05.2023 (luni). Termenul de apel este de 10 zile, calculate pe zile libere conform art. 181 Cod procedură civilă, care se împlinea la data de 19.05.2023 (vineri zi lucrătoare), iar apelul apare înregistrat la data de 22.05.2023.
Apelantul consideră ca prima instanța a făcut o aplicare greşită a normelor art. 56 al. 1 lit. g din Codul muncii si ale Legii nr. 196/2018, apărare concentrata pe ideea ca nu s-a operat o retragere a atestatului contestatorului, așa încât nu ar fi fost incident cazul de încetare CIM utilizat de anagajator.
Pentru prima data în apel, contestatorul apreciază că si în ipoteza în care nu ar fi avut atestatul de administrare condominii, totuşi ar fi putut fi păstrat în funcţie într-o interpretare subiectiva a art. 56 al. 1 lit. g din Codul muncii, pentru alte activităţi pentru care salariatul este apt.
In primul rând, procedural în apel reclamantul nu își poate schimba susţinerile fata de prima instanța, încălcând astfel normele art. 478 al. 2 Cod procedură civilă, adăugând la motivele contestaţiei iniţiale si, în secundar, nu putem fi primită ca veridica aceasta susţinere pentru ca CIM al apelantului viza expres activitatea reglementata de administrator condominii în conformitate cu Legea nr. 196/2018, care impune totuşi atestatul profesional, conform art. 64 al. 5 din Legea nr. 196/2018. Apelantul alege a cita doar 64 al. 2 care defineşte exemplificativ activitatea de administrare, dar ignora art. 63 care stabileşte cadrul general al contractării acestor servicii si art. 64 al. 5 si urm. care definesc condiţiile legale minime si obligatorii pentru a obţine încheierea unui contract de administrare/CIM cu asociaţia de proprietari pentru acest scop.
Iar ideea noua introdusa în apel, că ar fi existat posibilitatea de a-l menţine pe reclamant ca salariat contabil, de exemplu, excedează cadrului legal. Ar fi fost vorba de o modificare a CIM, privind funcţia/ocupaţia si ea se realizează conform art. 41 Codul muncii doar cu acordul ambelor părţi, iar procedura încetării CIM din art. 56 si urm. Codul muncii, nu stabileşte, de exemplu ca în cazul concedierilor colective, obligaţia angajatorului de a pune la dispoziţia salariaţilor vizaţi de concediere locuri de munca alternative, pretabile pregătirii lor profesionale.
Solicită a fi înlăturate susţinerile apelantului ce vizează suspiciuni/critici asupra actelor noului administrator angajat - ele excedează cadrului procesual dedus judecăţii si nu au factual nicio relevanță juridica în acest apel.
De asemenea, solicită a fi respinsă cererea apelantului în sensul de a se depune la dosarul cauzei, CIM al noului administrator, conform art. 255 si urm. Cod procedură civilă aceasta proba solicitata nu duce la dezlegarea procesului, deci ea nu este utila si concludenta în economia acestui apel.
Din nou, apelantul reiterează ca ar fi avut condiţiile legale îndeplinite la data concedierii prin faptul deţinerii certificatului de atestare administrator imobile din data de 09.08.2017 si a certificatului de calificare profesionala administrator condominii din 31.01.2020, dar acestea nu schimba cu nimic considerentele sentinţei, pentru ca au fost analizate si asupra lor instanța a conchis temeinic si legal, ca nu atesta îndeplinirea condiţiilor din Legea nr. 196/2018, art. 64 al. 5, art. 2 lit. e.
Certificatul de calificare profesionala deținut de apelant este doar o piesa obligatorie în procedura de obţinere a atestatului profesional, instanța făcând corect distincţia între cele 2 acte, iar condiţia fiind cumulativa pentru ambele, de vreme ce atestatul nu poate fi obținut fără deţinerea în prealabil a certificatului de calificare profesionala.
Apelantul susţine ca are atestat profesional - pe care nu îl dovedeşte - si ca instanța a reținut greşit că ar fi în curs de obţinere - deși însuși reclamantul a afirmat acest lucru în acţiune - ca acum sa arate ca în mod corect instanța ar fi trebuit să reţină că era în procedura de reînnoire a atestatului.
Încetarea CIM s-a dispus la 20.07.2022, iar atestatul de care face vorbire din data de 16.08.2022 este emis ulterior, deci nu îşi produce efecte juridice decât cu data emiterii de către Primăria #### şi nu retroactivează față de data constatării încetării CIM, cu o luna anterior. Iar legat de faptul ca "nu era obținut pentru prima oara, ci era supus procedurii de reînnoire” - apelantul nu o dovedeşte, nici ca ar fi avut altul anterior conform Legii ######## si nici ca ar fi solicitat reînnoirea, documentul depus nefăcând referire la procedura de reînnoire, ci doar ca este emis pentru 4 ani, în baza certificatului de calificare profesionala L00287121/21.01.2020. Așa încât din analiza datelor conchide că apelantul minte asupra noţiunii de reînnoire: Legea ######## a intrat în vigoare la data de 28.09.2018, stabilind durata atestatelor de 4 ani prin art. 64 al. 10, reclamantul a obținut certificatul de calificare profesionala conform noii legi la data de 21.01.2020 + 4 ani dacă ar fi depus imediat pentru atestat - 2024 ca prima valabilitate, deci nu ar fi avut logica şi nici condiţiile legale îndeplinite pentru reînnoire în 2022, după doar 2 ani, ceea ce demonstrează faptul că atestatul cu care se legitimează din 16.08.2022 este primul atestat obținut de acesta conform Legii nr. 196/2018, după încetarea CIM, deci la data încetării CIM nu deţinea atestatul, deci nu îndeplinea condiţiile legale ale acestei funcţii reglementate de legea speciala.
La data depunerii acţiunii, 13.08.2022 contestatorul nu a depus niciun înscris. #### în data de 02.09.2022 depune înscrisuri printre care si atestatul obținut în data de 16.08.2022, deci chiar si după introducerea acţiunii.
Pentru ca Tribunalul a surprins în considerente argumentele legale care determina aplicarea corecta a măsurii încetării CIM, susţine respingerea apelului.
In conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 196/2018, la nivelul Municipiului #### a fost emis Regulamentul privind procedura de atestare a administratorilor de condominii, procedura pe care reclamantul trebuia sa o fi urmat pentru obţinerea atestatului, dar până la data încetării CIM acesta nu a dovedit obţinerea atestatului.
Legiuitorul local a statuat în art. 18 din Regulament si ipoteza în care un atestat este expirat, așa cum este si cazul reclamantului, fără a retine pentru acesta ipoteza în care atestatul sau i-a fost retras sau suspendat de vreo instanța, de aceea solicită a fi înlăturate aceste susţineri, care nu au ingerință în speţa de fata.
Motivul care a constituit cauza încetării CIM a fost lipsa atestatului valabil şi legal deținut de către reclamant, nu suspendarea si/sau retragerea acestuia, astfel încât nu era nevoie de a fi justificată dispoziţia printr-o hotărâre judecătoreasca.
Nu are relevanta pentru exercitarea funcţiei de administrator, deţinerea diplomei de licenţa în domeniul economic, pentru ca legea speciala nu reglementează situația în care o persoana fizica poate avea funcţia de administrator de condominii prin raportare la studiile de licenţa ca fiind o condiţie necesara si suficienta, ci impune absolvirea cursurilor de pregătire profesionala și deţinerea atestatului si certificatului specific acestei profesii.
Tot Legea 196/2018, reglementează prin art. 102 si sancţionarea situației, când administrarea este realizata de o persoană fizica fără atestat.
#### angajatorul trebuia să soluţioneze nelegalitatea funcţionarii administratorului asociaţiei, mai ales ca acesta depășise termenul legal pentru depunerea atestatului, nefiind suficienta obţinerea până la 01.01.2022 a certificatului de pregătire profesionala.
De altfel, chiar reclamantul susţine în contestaţie ca a inițiat diligentele la primărie pentru obţinerea atestatului (deci recunoaşte că nu îl deţinea şi îi era obligatoriu pentru continuarea raporturilor contractuale).
La data de 13.07.2022 s-a solicitat în scris reclamantului, prin adresa nr. 216 sa prezinte până la data de 19.07.2022, atestatul.
La data de 18.07.2022 cu nr. 222, reclamantul răspunde că deţine din 2017, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. ######## # deci care si-a încetat valabilitatea, de la data adoptării noii proceduri a atestării - adeverinţa eliberata de Primăria Municipiului ####, care “tine loc de certificat de atestare pentru administrator de imobile pana la eliberarea acestuia”. A mai susținut că la 31.01.2020 i s-a eliberat certificatul de calificare profesionala pentru calificarea de administrator de condominii şi că a depus la Primăria #### dosarul pentru reînnoirea atestatului, conform noii legislaţii.
La data de 20.07.2022 i-a comunicat în scris reclamantului ca s-a decis încetarea CIM, ca efect al neprezentării atestatului, pentru că nu mai este întrunită condiţia din art. 64 al. 5 lit. a din Legea nr. 196/2018 si conform art. 64 al. 11, expirarea atestatului determina automat imposibilitatea exercitării activității de administrare. I s-a mai precizat că la data de 19.07.2022 i-a încetat CIM în temeiul art. 56 al. lit. g Codul muncii, cu drept de contestaţie la Tribunalul ####, în 30 zile. Tot la data de 20.07.2022 a fost emisa decizia de încetare CIM si notificarea prin care i se solicita predarea cheilor şi documentele deținute. Încetarea CIM a fost operata în REVISAL. Aceste acte au fost emise în baza deciziilor comitetului executiv al AP, din datele de 12.07.2022 si 19.07.2022.
Conform Codului muncii: încetarea de drept a contractului individual de muncă
ART. 56
(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: g) de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei.
ART. 57
(1) Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
Sunt sancţionate, de exemplu, cu nulitatea totală, încheierea unor contracte de muncă cu persoane a căror încadrare este interzisă de lege (minori sub 15 ani, persoane puse sub interdicţie etc.); încadrarea dispusă de un organ necompetent; încadrarea într-un post neprevăzut în statul de funcţii sau fără examen sau concurs, când acestea sunt obligatorii potrivit legii; încadrarea unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile de studii etc.
Conform Legii nr. 196/2018:
Art. 2 e) atestat - actul care dovedeşte calitatea de administrator de condominii, prin care persoanele fizice care deţin certificate de calificare, conform lit. f), sunt atestate de către primar, la propunerea compartimentelor specializate în sprijinirea, îndrumarea şi controlul asociaţiilor de proprietari din cadrul autorităţii administraţiei publice locale, în baza unei hotărâri a consiliului local;
Art. 10 (5) La propunerea compartimentelor specializate în sprijinirea, îndrumarea şi controlul asociaţiilor de proprietari din cadrul autorităţii administraţiei publice locale, primarul, în baza unei hotărâri a consiliului local, atestă persoanele fizice în vederea dobândirii calităţii de administrator de condominii.
(6) Atestatul prevăzut la alin. se emite în baza următoarelor documente:
a) certificatul de calificare profesională pentru ocupaţia de administrator de condominii, conform prevederilor art. 2 lit. f):
b) cazierul judiciar care să ateste că nu a suferit nicio condamnare, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru o infracţiune de natură economico-financiară;
c) cazierul fiscal
Art. 63. -
(1) Administrarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, reabilitarea şi/sau modernizarea, dupăceLZ, a proprietăţii comune aferente condominiului sunt în sarcina asociaţiei de proprietari, iar cheltuielile legate de aceste activităţi reprezintă cheltuieli comune.
(2) în scopul administrării şi întreţinerii condominiului, asociaţia de proprietari încheie contracte în numele proprietarilor cu persoane fizice, persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice cu obiect de activitate administrarea condominiilor, înfiinţate potrivit prevederilor legale în vigoare.
(3) Desemnarea administratorului şi încheierea contractului de administrare se fac de către comitetul executiv reprezentat de preşedintele asociaţiei de proprietari, în baza mandatului acordat de adunarea generală, şi decizia se comunică tuturor proprietarilor.
Art. 64. -
(I) Administrarea condominiului poate fi realizată de către persoane fizice, persoane fizice autorizate, sau persoane juridice specializate, autorizate conform legii.
(5) Candidaţii pentru funcţia de administrator trebuie să prezinte comitetului executiv al asociaţiei de proprietari documentele prevăzute de lege, precum şi alte documente solicitate printre care, obligatoriu:
a) atestatul prevăzut la art. 2 lit. e):
b) cazierul judiciar care să ateste că nu a suferit nicio condamnare, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru o infracţiune de natură economico-financiară.
(10) Atestatul este valabil 4 ani de la data emiterii şi poate fi reînnoit în aceleaşi condiţii în care a fost emis.
(II) Expirarea, suspendarea sau retragerea atestatului determină automat imposibilitatea exercitării activităţii de administrare a condominiilor.
####, chiar daca reclamantul a deținut un atestat în baza vechii legi, nr. 230/2007, din data de 09.08.2017, perioada sa de valabilitate a expirat în 09.08.2021.
Prin Decizia nr. ###/2004 a Curţii Constituţionale s-a statuat ca persoanele care optează pentru exercitarea unor profesii sau meserii şi pentru încadrarea în funcţii pentru care reglementările legale cer şi existenţa avizului, autorizaţiei ori atestării din partea unor autorităţi de specialitate se află într-o situaţie diferită faţă de celelalte categorii de salariaţi cărora nu îi se cer aceste documente în momentul încadrării în funcţie, ceea ce justifică, în mod obiectiv şi rezonabil, tratamentul juridic diferit.
Solicită a se respinge si apelul privind cheltuielile de judecata: erorile de scriere a sumelor nu sunt de natura a determina admiterea apelului, calea procedurala fiind îndreptarea erorii materiale. Factura si chitanța atesta onorariul de 3000 lei, care nu este disproporţionat fata de complexitatea, obiectul si întinderea cauzei si este în concordanta cu Hotărârea UNBR nr. 82 din 17-18 iulie 2020 iar onorariul stabilit de 3000 lei nu excede cadrului UNBR minimal orientativ, care ar fi determinat un maxim de 2200 lei.
Munca avocatului nu se rezuma doar la prezenta acestuia la termenele de judecata, ci anterior acestui moment ea a fost una ampla, constând în analiza dosarului, analiza actelor, consultaţie juridica pe speţa, redactare întâmpinare, apărări.
##### că pentru reprezentarea intereselor părţilor, avocatul a prestat servicii de consultanta juridica si reprezentare în instanța, redactare a apărărilor, conform unui onorariu fix, convenit prin contractul de asistenta juridica.
În argumentarea de admisibilitate a cererii de acordare a cheltuielilor de judecata pe fond sunt redate textele de lege incidente.
Contractul de asistenta juridica încheiat între părți prevede achitarea onorariului în formă onorariului fix.
Dovada achitării onorariului de avocat se realizează cu chitanţe.
Solicitarea de obligare la plata cheltuielilor de judecata a părtii care cade în pretenţii se întemeiază pe ideea de culpa a acesteia care, prin atitudinea sa, a determinat partea potrivnica sa intenteze o acţiune, astfel ca partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare.
####-credinta a părtii care a pierdut procesul nu justifica exonerarea ei de la plata cheltuielilor de judecata, deoarece, din acest punct de vedere, între partea care a obținut câștig de cauza si partea care accepta judecarea si pierde procesul, riscul trebuie sa fie suportat de aceasta din urma parte care, prin comportarea sa, chiar daca nu a fost de rea-credința si a obligat partea potrivnica câștigătoare să angajeze cheltuielile de proces. Fără a menţiona în terminis, textul de lege induce o prezumţie de culpa procesuala în sarcina celui ce prin atitudinea sa, a determinat cheltuielile de judecata făcute de partea adversa în timpul si cu ocazia purtării litigiului.
Raportat la cuantumul onorariului de avocat plătit de intimată, doctrina apreciază în mod unanim că munca prestata de avocat, este criteriul fundamental în raport cu care instanța poate statua, asupra posibilităţilor de reducere a onorariului de avocat. Astfel, consideră ca prin prisma diligentelor depuse în cauza care a format obiectul dosarului de fata (studierea dosarului si întregii documentaţii, redactare, asigurarea reprezentării juridice la judecarea cauzei, redactarea de motive, stabilirea unei strategii de apărare, finalizata cu soluţie favorabila), onorariul stabilit în temeiul contractului de asistenta juridica respecta criteriile de proporționalitate, fiind în acord cu amplitudinea si complexitatea activității depuse de avocat.
Aşadar, pentru toate aceste considerente, solicită respingerea apelului, menţinerea sentinţei civile.
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la motivele invocate şi dispoziţiile legale aplicabile, Curtea reţine cele ce urmează:
Excepția tardivităţii formulării apelului, invocată de intimata Asociaţia de Proprietari PT7A ######### cel ###, este neîntemeiată.
Contrar susținerilor intimatei, Curtea de Apel constată că din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare rezultă că sentința atacată i-a fost comunicată contestatorului apelant la data de 9 mai 2023. Raportat la regulile prevăzute la art. 181 din Codul de procedură civilă, instanța constată că termenul de apel de 10 zile a început să curgă la data de 9 mai 2023, că ultima zi a acestuia cade în data de 20 mai 2023, și că cererea de apel a fost trimisă prin email la instanța de judecată la data de 20.05.2023, fiind înregistrată la data de 22 mai 2023, se constată că a fost respectat termenul de declarare a apelului, așa încât instanța de apel va respinge, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii formulării apelului, excepţie invocată de intimata pârâtă Asociaţia de Proprietari PT7A ######### cel ###.
În ceea ce privește apelul formulat de contestatorul apelant ###### ###### ####### împotriva sentinţei civile nr. ###/21.04.2023, pronunţate de Tribunalul ####, Curtea de Apel constată că, în esență, apelantul critică sentința primei instanțe, subliniind că încetarea contractului său individual de muncă este ilegală deoarece nu a existat o retragere a atestatului necesar pentru funcția de administrator la asociația de proprietari. El evidențiază necesitatea avizelor, autorizațiilor sau atestatelor în anumite profesii și argumentează că ar fi putut continua activitatea pe baza unei diplome de licență cu profil economic.
Apelantul susține că a îndeplinit condițiile prevăzute de Legea nr. 196/2018, evidențiind absolvirea programelor de perfecționare și calificare, obținând certificatele corespunzătoare. Apelantul argumentează că, potrivit documentelor depuse, a îndeplinit cerințele legii, fiind deja atestat pentru funcția de administrator sub Legea nr. 230/2007 și obținând certificatul de calificare profesională înainte de termenul limită, respectiv în ianuarie 2020.
În cererea de apel s-a mai criticat acordarea cheltuielilor de judecată cu titlu de onorariu pentru avocat în cuantum de 3.000 lei, apelantul afirmând că în considerente s-a strecurat o eroare cu privire la cheltuielile de judecată. Se referă la jurisprudența Curții Constituționale și la hotărârile ####, susținând că onorariul de 3.000 lei este excesiv în raport cu complexitatea cauzei și cere ajustarea acestuia.
Criticile apelantului contestator sunt neîntemeiate.
Până la data de 20 iulie 2022, când s-a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă al apelantului contestator pe motiv că nu a prezentat atestatul care dovedește că are calitatea administrator de condominii, apelantul contestator a ocupat funcția de administrator al imobilelor din cadrul Asociaţiei de Proprietari PT7A ######### cel ### din Municipiul #### în conformitate cu prevederile Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Prin art. 110 din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor, Legea nr. 230/2007 a fost abrogată.
În conformitate cu prevederile tranzitorii ale art. 104 alin. (2) și ale art. 105 din Legea nr. 196/2018, asociațiile de proprietari înființate anterior intrării în vigoare a acestei legi își păstrează statutul juridic obținut la data înființării acestora, dar se vor organiza și vor funcționa în conformitate cu prevederile noii legi, având obligația ca, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii, să transmită autorităților administrației publice locale numele și datele de contact actualizate privind președintele comitetului executiv, comisia de cenzori/cenzorul și administratorul.
În art. 106 din noul act normativ s-a reglementat situația persoanelor fizice atestate pentru funcția de administrator în conformitate cu prevederile Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, statuându-se că acestea pot îndeplini funcția de administrator numai dacă, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii, obțin certificate de calificare profesională care dovedesc calificarea profesională pentru a îndeplini ocupația de administrator, în conformitate cu această lege. Termenul de 12 luni a fost prorogat până la data de 1 ianuarie 2022 prin acte normative succesive.
#### de remarcat și faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. (5) din Legea nr. 196/2018, pentru a fi administrator de condominii, o persoană trebuie să prezinte comitetului executiv al asociației de proprietari documentele solicitate, prezentarea atestatului prevăzut la art. 2 lit. e) și a cazierului judiciar fiind obligatorie.
Atestatul prevăzut la art. 2 lit. e) din legea constă în actul care dovedește calitatea de administrator de condominii, prin care persoanele fizice ce dețin certificate de calificare, conform lit. f), sunt atestate de către primar, la propunerea compartimentelor specializate în sprijinirea, îndrumarea și controlul asociațiilor de proprietari din cadrul autorității administrației publice locale, în baza unei hotărâri a consiliului local.
Din conținutul dispozițiilor art. 106 coroborat cu art. 64 alin. (5) din Legea nr. 196/2018 reiese că persoanele fizice atestate pentru funcția de administrator în conformitate cu prevederile Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari pot îndeplini funcția de administrator în condițiile noii legi numai dacă dețin certificate de calificare profesională care dovedesc calificarea profesională pentru a îndeplini ocupația de administrator, precum și atestatul definit la art. 2 lit. e) din lege. Termenul de 12 luni, prorogat până la data de 1 ianuarie 2022, oferă suficient timp persoanelor fizice atestate pentru funcția de administrator în conformitate cu prevederile Legii nr. 230/2007 să obțină în condițiile prevăzute de noul act normativ atât certificate de calificare profesională care dovedesc calificarea profesională pentru a îndeplini ocupația de administrator, cât și atestatul obligatoriu.
În speță, deși a avut la dispoziție un termen rezonabil pentru a obține și a prezenta atestatul în condițiile stabilite prin Legea nr. 196/2018, apelantul contestator a prezentat un atestat emis abia la data de 16 august 2022, contrar dispozițiilor legale care permiteau prezentarea atestatului până la data de 1 ianuarie 2022.
Așa fiind, în mod corect au apreciat intimata pârâtă și prima instanță că la data constatării încetării contractului individual de muncă, 20 iulie 2022, apelantul contestator nu deținea atestatul necesar pentru desfăşurarea activității de administrator de condominii.
Introducerea articolului 106 face parte din efortul legiuitorului de a crea un cadru legal unitar pentru administrarea condominiilor, eliminând ambiguitățile din vechile reglementări. Noua lege introduce reguli mai clare pentru administrarea condominiilor, pentru ca administratorii să se conformeze noilor standarde profesionale și să își îmbunătățească cunoștințele și abilitățile în domeniul administrării condominiilor. Acest obiectiv a impus retragerea implicită a vechilor atestate, depășite în actualul context legal. Prin urmare, prin abrogarea legii anterioare, atestatele emise în baza acestui act normativ nu mai sunt valide în noul context legal.
În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. g) din Codul muncii potrivit cărora contractul individual de muncă încetează de drept atunci când sunt retrase de către autorități atestările necesare pentru exercitarea profesiei.
Prin abrogarea Legii nr. 230/2007, legiuitorul a eliminat implicit statutul legal al vechilor atestate eliberate în baza acelei legi. Astfel, administratorul care se baza pe un atestat conform vechii legi nu mai deține o atestare în conformitate cu legislația actuală.
Articolul 56 alin. (1) lit. g) devine relevant în această situație, deoarece retragerea implicită a vechilor atestate prin abrogarea Legii nr. 230/2007 se încadrează în aceeași categorie de evenimente care duc la încetarea de drept a contractului individual de muncă. Acest text de lege nu se referă doar la retragerea fizică a documentelor de către autorități, ci și la retragerea legală implicită prin modificarea sau abrogarea legislației care le susține validitatea.
În concluzie, dacă o persoană deține un atestat conform Legii nr. 230/2007 și nu s-a adaptat la noile reguli prin obținerea noului atestat în condițiile impuse prin Legea nr. 196/2018, aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute în legislația actuală. Prin urmare, nu are dreptul să exercite funcția de administrator de condominii în baza legii curente, iar contractul său individual de muncă încetează de drept conform prevederilor legale aplicabile, inclusiv ale articolului 56 alin. (1) lit. g) din Codul muncii.
Așa fiind, prima instanță a interpretat și apreciat judicios dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. g) din Codul muncii raportat la prevederile specifice din Legea nr. 196/2018.
Curtea de Apel mai reține, în contextul reglementărilor prevăzute de Legea nr. 196/2018, că dacă o persoană deține o diplomă de licență cu profil economic, acest lucru nu îi conferă automat dreptul de a exercita funcția de administrator de condominii fără a se conforma cerințelor specifice ale noii legislații. În lipsa atestatului obținut potrivit Legii nr. 196/2018, persoana respectivă nu îndeplinește condițiile legale pentru a exercita această funcție în acord cu noile cerințe legislative. În plus, trebuie remarcat că, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 196/2018, desfășurarea de către persoane fizice sau juridice a activității de administrare a condominiilor fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 64 constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să constituie, potrivit legii penale, infracțiune.
Prin urmare, pentru a desfășura legal activitatea de administrator de condominii, o persoană trebuie să se conformeze noilor cerințe legale și să obțină atât certificatul de calificare profesională, cât și atestatul conform Legii nr. 196/2018.
În ceea ce privește criticile apelantului contestator referitoare la cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, Curtea de Apel constată că în considerentele sentinței atacate este indicată suma de 5000 de lei, iar prin dispozitivul hotărârii partea apelantă a fost obligată la plata sumei de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Această discrepanță constituie o eroare materială care poate fi îndreptată doar cu respectarea regulilor prevăzute la art. 442 din Codul de procedură civilă, nu în procedura apelului declarat împotriva sentinței ce conține eroarea materială.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța de apel constată că potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Reiese din textul de lege prezentat că instanța poate interveni pentru a evita situațiile în care avocații beneficiază de remunerații excesive în comparație cu eforturile reale depuse în cauză.
Analizând raportul dintre serviciile prestate și remunerație, instanța de apel constată că timpul alocat de avocat pentru analiza dosarului, pregătirea pentru termenele de judecată și reprezentarea în instanță justifică onorariul de 3000 de lei, fiind rezonabil pentru procedura judecății în primă instanță.
Constatând, față de cele ce precedă, că prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale incidente în speță, aplicându-le în mod corespunzător la situația de fapt, Curtea de Apel va respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de contestatorul ###### ###### ####### împotriva sentinţei civile nr. ###/21.04.2023, pronunţate de Tribunalul ####, sentinţă pe care o va păstra.
##### în vedere și dispozițiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cu care partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, luând în considerare și dispozițiile art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, mai sus evocate, precum și activitatea desfășurată de avocatul intimatei în etapa judecății apelului, raportat la dificultatea cauzei, Curtea de Apel îl va obliga pe apelantul ###### ###### ####### să îi plătească intimatei Asociaţia de Proprietari PT7A ######### cel ### suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariul redus, plătit avocatului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii formulării apelului, excepţie invocată de către intimata Asociaţia de Proprietari PT7A ######### cel ###.
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de contestatorul ###### ###### ####### împotriva sentinţei civile nr. ###/21.04.2023 pronunţată de Tribunalul ####, sentinţă pe care o păstrează.
Respinge cerere apelantului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Obligă apelantul ###### ###### ####### la plata către intimata Asociaţia de Proprietari PT7A ######### cel ### a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, astfel cum au fost reduse.
Definitivă.
Pronunţată, azi, 01.11.2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Preşedinte Judecător
######## ##### ######## ###### ######-#########
###### ########
avocatnet.ro explicăm legislația
w_v_w_v, utilizator
robert1958, utilizator
Crina04iulie