avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 500 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... Bună seara! Am o întrebare care ar putea părea cel ...
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Bună seara! Am o întrebare care ar putea părea cel puțin ...

Bună seara!
Am o întrebare care ar putea părea cel puțin insensibilă. Din păcate, nu este. Acum aproape 3 ani, de la domiciliul tatălui, mi-a fost luată, în plasament de urgență, fetița (atunci în vârstă de 2 ani). M-am luptat cu sistemul timp de 2 ani și jumătate, ca s-o iau înapoi și, acum aproximativ 10 luni am reușit. Problema este că nu reușim să ne înțelegem cu ea, oricum ne-am purta și oricum am vorbi cu ea. La 6 ani nu ascultă de nimeni, răspunde și vorbește foarte urât oricui și în orice circumstanță. De aproape 10 luni, de când am reușit s-o iau înapoi, nu a fost o singură zi fără vreun incident. Mai am un copil, căruia i-a spus "nu am nevoie de tine, decât până vine mami de la magazin", "nu te suport" etc. Până și de la grădiniță am fost sunați de către educatoare, deoarece și acolo se poartă la fel, țipând și reacționând urât dacă i se refuză ceva sau i se spune că nu are voie anumite lucruri, speriind ceilalți copii. Orice este rugată să facă, în cel mai frumos mod posibil, refuză sau face numai invers. Dacă i se ia tableta, pe motiv că a stat suficient pentru vârsta ei, țipă și trântește lucruri. Își face nevoile pe unde o apucă, deși avem mai mult decât lucrurile necesare pentru a nu face asta, nu se șterge sau spală după ce face treaba mare, ba chiar se ridică, trage hainele pe ea așa și se întoarce la joacă, deși am învățat-o și am rugat-o să nu mai facă asa. Când o întrebăm diverse lucruri (ce faci, ce ai văzut, ce vrei de la magazin, ce ai făcut în bucătărie etc) răspunde, absolut de fiecare dată, cu "Nu știu." Nu pot, în scris, să exprim adevărata gravitate a lucrurilor. Am încercat, cu pedepse gen luat tableta câte o săptămână, luat o jucărie care-i place mai mult, nimic nu o mișcă...
Întrebarea mea este, dacă aș duce-o înapoi, la asistența maternală, cât mi-ar afecta această decizie celălalt copil? Când mi-a spus managerul de caz că se întâmplă des să fie aduși copiii înapoi, de către părinți, prima mea reacție a fost instantă, fiind uimită de ceea ce mi s-a spus. Din păcate, după 10 luni de chin, am ajuns și eu să iau în calcul varianta aceasta. Credeți-mă că nu am ajuns ușor la decizia de a pune această întrebare. Dar, neavând nici un ajutor, având și niște probleme serioase de sănătate și încă un copil care are nevoie de mine, îmi este greu să lupt cu celălalt care nu vrea să se adapteze deloc. Situația în casă este tensionată la maxim, noi fiind deja ca niste bombe cu ceas. Stăm de mai bine de 3 ani aici și nu au fost certuri, până acum 10 luni...
Deci, în concluzie, cer niște sfaturi, deoarece nu vreau să iau o decizie pripită care să-mi afecteze și celălalt copil. Vreau s-o ajut, este tot a mea, dar nici nu pot să lupt, la nesfârșit, cu morile de vânt...
Ultima modificare: Luni, 2 Mai 2022
ANamelessOne, utilizator
4 din 4 utilizatori consideră
acest răspuns util
Buna ziua,
Ar trebui sa consultati un psiholog pediatru.
Si cred ca niste sedinte de terapie cu un psiholog specialist in acest domeniu, ar ajuta foarte mult.
11 din 11 utilizatori consideră
acest răspuns util
Toate reactiile ei sunt ale unui copil abuzat, ranit, parasit, neiubit si neinteles. Cand va veti apropia si va intelege ca o iubiti veti putea sa ii fixati si limite cu blandete.

Copilul incearca sa va atraga atentia, sa se faca vazuta si auzita. Acordati i multa atentie, ajungeti la sufletul ei, nu o pedepsiti, nu o certati, explicati, imbratisati, mangaiati. Incet se va domoli si veti vede a ca va colabora cu dvs.

Dvs aveti nevoie de un psiholog care sa ajute al vindecarea traumei, atat pt dvs cat si pt copila.

"Nevoia de conectare este prima nevoie psihologică de bază. Aceasta se referă la necesitatea de a se simți iubita, de a primi validare și de a fi observata, iar mai mult de atât, de a simți că aparține. În acest mod, copilul se va simți respectat și valorizat.

Aceste aspecte o vor ajuta pe întreaga sa evoluție: va avea încredere în propria persoană, se va aprecia, va fi stăpâna pe sine și se va valoriza într-un mod adecvat. Atunci când această necesitate este satisfăcută în copilărie, în viața de adult nu va mai apărea nevoie de a primi validare și aprobare și se va simți acea libertate, care să-i permită să acționeze așa cum își dorește.

A te conecta cu copilul tău înseamnă să fii atent la nevoile lui și la ceea ce îți transmite sau a te implica în activitățile sale, de exemplu. Acest lucru va împiedica chiar și apariția comportamentelor negative, care, în sine, reflectă o modalitate a copilului de a-ți capta și obține atenția.

A doua nevoie este cea de competență. Copilul vrea să învețe cât mai multe, vrea să se orienteze către diferite activități și să aibă parte de evoluție. În acest sens, are nevoie de ajutorul figurilor de atașament.

Ultima nevoie de bază identificată de literatura de specialitate se referă la nevoia de control. Aceasta poate fi asociată foarte ușor cu necesitatea de dezvoltare a autonomiei. A lua decizii de unul singur, a acționa așa cum își dorește, a face alegeri sunt câteva dintre aspectele care îl ajută pe copil să își satisfacă această necesitate.

A-i permite copilului să aibă control îl va ajuta să se dezvolte optim, chit că este vorba despre a-l lăsa să se încalțe sau să se îmbrace singur. Toate aceste acțiuni îl vor ajuta pe termen lung, iar în viața de adult va lua propriile decizii, într-un mod asumat, în consens cu dorințele și convingerile sale. Nu îi va fi frică de a alege ceea ce își dorește, ceea ce îl va ajuta să își contureze propria identitate și personalitate.

Dacă copilului nu îi este permis să fie autonom, acesta se va simți constrâns atunci când va trebui să pună în aplicare anumite sarcini. Altfel spus, se va teme de a primi nemulțumire sau respingere din partea figurilor de atașament, care obișnuiau să îl ghideze în diferite contexte".

Incercati sa urmariti seminariile online ale Uraniei Cremene (de unde v am citat cateva idei anterior) si va vor ajuta f mult, pe langa ajutorul de specialitate care este obligatoriu.
Bună ziua!

A fost dusă și la psiholog, dar fără vreun rezultat. Cum am spus, au trecut 10 luni, timp în care s-au încercat toate variantele. De aceea, întrebarea mea era alta.


Cabinet individual de avocat „Petrescu C.” a scris:

Buna ziua,
Ar trebui sa consultati un psiholog pediatru.
Si cred ca niste sedinte de terapie cu un psiholog specialist in acest domeniu, ar ajuta foarte mult.

Bună ziua!
Mulțumesc pentru timpul acordat dar, din păcate, tot ceea ce ați spus dvs s-a încercat deja, de aceea am ajuns să pun acea întrebare abia după 10 luni și nu imediat.
A fost dusă și la psiholog, care i-a dat o serie de reguli și pe care ea nu vrea să le respecte. I s-a oferit înțelegere din plin, mângâieri, validări, dar degeaba. Iar ce ați spus referitor la nevoia de control și lăsată să ia propriile decizii, refuză cu înverșunare. De câte ori o rog să facă ceva, începe ori să ofteze, dând ochii peste cap ori să inventeze diverse motive pentru a nu face: o doare capul, o dor picioarele, se aruncă pe jos, spunând că nu poate etc. Și nu vă gândiți că o pun la cine știe ce sarcini, că mi-am promis că nu voi face cu copiii mei ce au făcut alții cu mine și de aceea, sunt și acum singura care face curățenie, singura care spală vasele, ele stând mai mult la joacă sau la discuții cu prietenii. Nu mi-am bătut niciodată copiii pentru că, la fel cum am spus deja, mi-am promis mie însămi că nu-mi voi trata copiii cum m-au tratat pe mine alții. Încerc să-mi înțeleg copiii, să-i laud pentru orice lucru mărunt pe care-l fac, dar problema este că nu vor să facă mai nimic. Și, de fapt, mai mult ea nu vrea. De câte ori a făcut ceva bun sau a dus un lucru până la final, m-am asigurat că este recompensată, fie cu o îmbrățișare, fie cu un "bravo, mami!” fie cu vreun cadou sau am lăsat-o pe tabletă, la desene, ce a vrut ea.
Încercăm să o corectăm, deoarece vorbește groaznic de stricat, ne răspunde că ea nu are nevoie să vorbească bine, corect. La grădiniță nu a vrut, fiind singura din grupa ei, să învețe nici măcar un cântecel sau o poezioară, pentru că "este prea greu pentru mine". Dimineața este un chin să o conving să se spele pe dinți, pe față și să se pieptene.
După ce a fost luată, a fost mutată la 3 asistenți maternali diferiți. Știți cum s-a ajuns la asta? Oamenii aceia au ajuns să-și dea demisia, pentru a scăpa cât mai repede de ea, atât este de greu. (Asta mi-a explicat manager-ul de caz, eu nu aveam de unde să știu cum și de ce).
Deci, încă o dată vă rog, dacă știți, sfătuiți-mă cu privire la ce am întrebat, restul a fost încercat deja de "n" ori.
O zi cât mai bună!
Ultima modificare: Marți, 3 Mai 2022
Manuela Rășină, administrator
12 din 12 utilizatori consideră
acest răspuns util
3 asistenti sociali si-au dat demisia, dumneavoastra nu faceti fata cu copilul dumneavoastra si atunci cine sa faca fata? O parte dintre lucrurile enumerate de dvs le face si copilul meu de 6 ani, crescut 100% de mine, am si eu momente cand as baga-o pe OLX, dar e copilul meu, asa ca nu-mi ramane decat sa o educ, sa o iubesc si sa lucrez mai mult cu rabdarea mea. E greu cu copiii, dar nu ne-au cerut ei sa-i facem. Nu putem sa-i abandonam de cate ori nu sunt cum vrem noi. Eu sunt convinsa ca veti reusi, cu si mai multa rabdare sa o ajutati sa devina un om bun. Asta e problema, iar copilul simte, sunteti dispusa sa renuntati oricand la ea, in favoarea celuilalt copil. O mama, nu va putea alege niciodata doar unul dintre copii.

Alte discuții în legătură

Fiica mea abuzata psihic de tatal vitreg floralin floralin buna dimineata.am si eu o problema legata de fica mea din prima casatorie care are 15 ani si de vreo2 ani nu se mai intelege cu actualul tata vitreg cea ce a ... (vezi toată discuția)
Pot adopta temporar un bebe? GabrielFlorian11 GabrielFlorian11 Buna ziua! Dacă eu si sotia dorim să adoptăm doar temporar un copil,bebelus ,pentru a i face un bine si lui,caci ne a murit copilul la nastere si sotia ... (vezi toată discuția)
Minor care refuză să meargă la școală și are probleme de comportament după ce a aflat că este adoptat: cum am putea rezolva situația? am ajuns la capătul răbdării și al înțelegerii adra62 adra62 Buna ziua. Ne confruntam cu urmatoarea problema: avem un copil pe care l-am adoptat in anul 2000 (a fost adus acasa direct din maternitate). Noi am dorit sa ... (vezi toată discuția)