Apelez la dumneavoastră pentru un punct de vedere vis a vis ...

Apelez la dumneavoastră pentru un punct de vedere vis a vis de cazul meu. Nu am găsit rezolvare in instanță și nici la autoritățile publice.
Suntem un cuplu separat (nu am fost căsătoriți legal) iar copiii în urma deciziei instanței au fost încredințați cu domiciliul la mama. Apelul meu a fost respins iar dovezile aduse in instanță nu au fost luate în calcul. Mama copiilor este cea care a deschis acțiunea in instanță deoarece și-a găsit pe altcineva, urmând apoi ani de zile in care a fost absentă din viața copiilor. Băiatul, în vârstă de 16 ani, a fost supus presiunilor și a afirmat că dorește să locuiască cu mama, astfel și sora lui în vârstă de 6 ani a primit același domiciliu, împotriva voinței ei.
Actualmente, atunci când petrecem timpul împreună, nu dorește să se reîntorcă la mama ei, rugându-mă insistent să nu o las. Încerc să o conving că așa trebuie să facem, însă este clar împotriva voinței ei. Nu știu ce pot face în situația în care ea nu dorește să ne despărțim, pentru că eu am crescut-o până la această vârstă, iar mama ei o amenință că nu o va mai lăsa cu mine, o jignește, încercând să o constrângă și să o îndepărteze de mine. Suferă foarte mult, plânge de fiecare dată și mă roagă mereu să nu o mai duc pentru că ei nu îi place să locuiască cu mama ei. Avocata care m-am reprezentat la proces îmi spune să chem poliția, însă am avut această experiență în timpul procesului și consider că spiritele fiind deja foarte agitate intervenția lor nu ar aduce nici un beneficiu copiilor.
Vă rog să îmi spuneți punctul dumneavoastră de vedere, cum aș putea să îmi ajut fetița în acest caz?
Ancheta socială efectuată în timpul procesului a fost superficială și totodată falsă, astfel nu am încredere în autoritățile locale. Nu sunt de acord nici cu ,,modalitățile,, în care mama lor le face educație și modul de a li se adresa. Am adus în acest sens mai multe dovezi în instanță însă nu au fost luate în calcul. Am în continuare toate mijloacele de-a mă ocupa de copii, ca și până acum, de altfel și în prezent îi sprijin cu tot ce au nevoie. Schimbarea de domiciliu a intervenit la finalul lunii decembrie, înțeleg că sunt încă afectați, dar nu pot nici să le încal dorințele pentru că așa a decis o instanță. Sunt hotărât să lupt în continuare pentru binele copiilor mei și dacă lor le-ar fi fost bine alături de mamă i-aș fi sprijinit în continuare. Dar nu sunt bine, băiatul s-au retras în el și deși ne întâlnim aproape în fiecare zi nu comunică și îl simt plin de teamă. Iar fetița se agață de mine rugându-mă permanent să nu o las.
Vă rog mult, sfătuiți-mă cum să procedez și ce pot face pentru binele copiilor mei.