Un om printre oamenii a scris:
părinți mei nu au fost căsătoriți niciodată
Era/este important acest amanunt, căci face diferența între a putea și nu se poate.
PUTEȚI să obțineți ceea ce vreți. Asta dacă v-ar ajuta la ceva ceea ce vreți să obțineți (căci mie, uneia, mi se pare că durerea dvs. are altă cale de rezolvare).
Copilul este din afara căsătoriei. Paternitatea lui NU a fost stabilită prin intemediul prezumției de paternitate (aplicabilă în cazul copiilor concepuți sau născuți în timpul căsătoriei). Și atunci, acțiunea ce trebuie promovată
NU este tăgada de paternitate (care tinde la răsturnarea prezumției), ci o altă acțiune...
Paternitatea a fost stabilită prin recunoastere. Acțiunea ce trebuie introdusă este în
contestarea recunoașterii.
Știu, o persoană nefamiliarizată cu instituțiile (ca nu zic subtilitățile) juridice, ar zice: ce mi-e una, ce mi-e ailaltă. Dar nu e așa, căci nu e doar o diferență de ...cum le cheamă. Tăgada de paternitate nu poate fi cerută/obținută chiar de oricine și nici oricând i se năzare, în vreme ce:
„Recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată
oricând şi de
orice persoană interesată”. (sublinierile îmi aparțin).
Așa era și-n vechiul Cod al familiei (art. 49), așa este și acum (art 420 C. civ).
În speță se aplică vechiul Cod al familiei, dacă vreți să motivați în drept cererea dvs.
Cererea o puteți face dvs. sau tatăl. Da, da. chiar și el. Recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată chiar și de către autorul recunoașterii.