Intră în comunitate
avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 849 soluții astăzi
Acest site folosește cookies. Informații aici
Forum Discuții recomandate

Discuții recomandate

Pagina 1 din 3

Alcool și substanțe psihoactive la volan. Cazuri și sancțiuni contravenționale/ pedepse penale aplicate conducătorilor auto

În România, conducătorilor auto care au consumat alcool sau substanțe psihoactive nu le este permis să conducă autovehicule sub influența acestora.

Când valoarea alcoolemiei, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic este de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapta este sancționată contravențional astfel: de la 9 la 20 puncte-amendă și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.  

În această situație, dacă aveți dubii în privința corectitudinii măsurării îi puteți cere (este opțional) polițistului rutier să vă conducă la o unitate sau instituție medicală abilitată, pentru a vi se recolta probe biologice în vederea stabilirii îmbibației alcoolice în sânge.    

Când valoarea alcoolemiei testate cu aparatul alcooltest depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, sunteți obligat să vă supuneți recoltării de probe biologice în vederea stabilirii îmbibaţiei de alcool în sânge. În această situație conducătorul auto este condus la o unitate sanitară și i se întocmește dosar de cercetare penala. Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.  

În cazul conducerii sub influența unor substanțe psihoactive nu există o limită începând cu care fapta să devină infracțiune. Ca atare, ingerarea lor urmată de conducerea unui vehicul  se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Aceeași pedeapsă (închisoare de la unu la 5 ani) se aplică și celor care refuză sau se sustrag de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii prezenţei unor substanţe psihoactive. 

Acestea sunt, foarte pe scurt, consecințele conducerii unui vehicul sub influența alcoolului sau a substanțelor psihoactive. Selecția de discuții cuprinde clarificări oferite de specialiști userilor aflați în aceste situații.

Vezi toate discuțiile (27)

Concubinajul și dezavantajele sale. Situații neplăcute care pot apărea la sfârșitul relației, ca efect al lipsei reglementărilor legale

În prezent, în România concubinajul nu este reglementat în niciun act normativ, prin urmare partenerii care au ales să nu își oficializeze relația pot trece prin situații foarte neplăcute din punct de vedere material când se despart sau când unul dintre ei decedează.  

Câteva exemple: bunurile achiziționate în concubinaj aparțin aceluia care le-a cumpărat; cheltuielile  sau investițiile făcute într-un bun al concubinului sunt prezumate a fi donație până la proba contrară, și sunt foarte greu de recuperat; concubinii nu se moștenesc unul pe altul, singura posibilitate de a beneficia de acest drept fiind testamentul, însă nici acest act nu dă libertatea concubinilor să dispună de întreaga lor avere (concubinul supraviețuitor poate beneficia doar ceea ce nu afectează rezerva succesorală a moștenitorilor legali).

Sigur că există și avantaje într-o relație de concubinaj, însă nu acestea fac obiectul discuțiilor de mai jos. Cei ce au cerut sfatul specialiștilor sunt oameni care, la final, au suferit pierderi materiale.

Vezi toate discuțiile (31)

Divorț, partaj. Câteva situații pe care să le analizați înainte de a începe procedurile

Divorțul este unul dintre cele mai neplăcute și stresante lucruri din viața unui om. Cunoașterea procedurilor legate de desfacerea căsătoriei poate contribui la atenuarea efectelor sale negative pe plan psihologic și pe plan material, datorită faptului că Noul Cod Civil a introdus, în 2011,  divorțul prin acordul părților pe cale administrativă și divorțul prin procedura notarială. 

Pe cale judiciară, divorțul prin acordul soților poate fi obținut prin cerere adresată instanțelor competente. 

Divorțul pe cale administrativă poate avea loc atunci când, potrivit art. 375 alin. 1 din Codul civil, soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați. În acest caz, cererea de divorț se depune și se semnează personal de către ambii soți, în fata ofițerului de stare civila delegat de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie sau pe raza căreia se află ultima locuință comună a soților. 

După înregistrarea cererii li se acordă soților un termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data depunerii, ca termen de reflecție. La expirarea acestui termen, ofițerul de stare civilă verifică dacă soții stăruie să divorțeze și, în cazul în care ambii declară că își mențin cererea, constată desfacerea căsătoriei prin acordul soților și eliberează certificatul de divorț, care le va fi înmânat într-un termen maxim de 5 zile lucrătoare.

Taxa pentru îndeplinirea procedurii de divorț pe cale administrativă este 500 de lei (valoare stabilită prin Legea 127/2013). Prin hotărâre a consiliului local, primăriile pot majora acest cuantum cu până la 20%, deci costul maxim când se alege această procedură este 600 de lei.

Divorțul prin procedura notarială durează tot 30 de zile. Spre deosebire de divorțul pe cale administrativă, la notar pot divorța și soții cu copii minori dacă se pot pune de acord în privința următoarelor aspecte: 

- numele de familie pe care îl va purta fiecare după divorț; 

- exercitarea autorității părintești de către ambii părinti;

- stabilirea locuinței copilului/copiilor minor după divorț; 

- modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele nerezident și copiii minori;

- stabilirea pensiei de întreținere.

Spre deosebire de divorțul pe cale administrativă,  procedura notarială permite depunerea cererii  prin mandatar împuternicit cu procură autentică notarială, făcută fie la orice notar public din România, fie la Consulatul României, dacă se află în străinătate. Mandatarul poate fi și unul dintre soți. În schimb, nu vor putea fi reprezentați și la eliberarea certificatului de divorț (după trecerea termenului de 30 de zile). Este necesar ca ambii să se prezinte personal la biroul notarial. 

Soții pot divorța atât la un birou notarial din localitatea unde a fost încheiată căsătoria, cât și la un birou notarial din localitatea unde se află domiciliul lor comun la momentul formulării cererii de divorț. 

Costul pentru îndeplinirea procedurii poate fi diferit de la un notar la altul, și este compus din onorariu (minim 500 de lei, stabilit prin Anexa nr. 1 pct. 28 din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 46/C/2011) plus taxele notariale de înscriere a cererii de divorț în Registrul Național al Cererilor de Divorț și de legalizare a copiilor după certificatele de naștere și de căsătorie. La toate acestea se adaugă TVA 19%. În acest caz, estimăm că minimul de plată pentru un divorț fără minori la notar este 650 de lei.

Când soții se înțeleg între ei cu privire la împărțirea bunurilor, la notarul public se poate încheia un contract de partaj.  

Divorțul de comun acord poate avea loc și în instanță, Noul Cod civil permițând soților desfacerea căsătoriei fie prin acord în fața instanțelor de judecată, când cererea de divorț este formulată de ambii soți, fie la cererea unuia dintre soți, acceptată de către celălalt soț.  

Instanțele competente să se pronunțe asupra cererii de desfacere a căsătoriei sunt:

- judecătoria în circumscripția căreia se află ultimul domiciliu comun al soților, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește la ultimul domiciliu comun, sau

- judecătoria de la domiciliul soțului chemat în judecată, dacă nici unul dintre soți nu mai locuiește la ultimul domiciliu comun ori soții nu au avut niciodată domiciliu comun.

 Cererea de desfacere a căsătoriei prin acord este supusă unei taxe de timbru judiciar de 200 de lei. În cazul în care din căsătorie au rezultat copii minori, cererea de divorț trebuie să cuprindă și cereri accesorii (stabilirea domiciliului minorilor, exercitarea autorității părintești, cuantumul pensiei de întreținere, programul de legături personale cu părintele nerezident sau cu alte persoane din familia acestuia etc.).  

Odată cu divorțul încetează și proprietatea comună asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. Soții pot opta pentru efectuarea partajului odată cu procesul de divorț. În acest caz, instanța se va pronunța întâi asupra divorțului. Ulterior, după desfacerea căsătoriei, va trece la judecarea partajului și se va pronunța și asupra acestuia. 

Când soții nu ajung la un acord, desfacerea căsătoriei se poate realiza doar în fața instanței de judecată. Nu detaliem această procedură pentru că, atunci când nu există înțelegere între soți, e nevoie de profesioniști pentru a le apăra interesele. 

Din întrebările selectate aici și răspunsurile date de specialiști se desprinde o concluzie: când se ajunge în această situație, durata proceselor și costurile aferente sunt mari și foarte greu de anticipat.  

Vezi toate discuțiile (26)

Newsletterul nostru gratuit
E apreciat de sute de mii de oameni. Vrei să îl primești? Primești cadou acces la 3 articole premium. Dacă da, esti de acord sa primesti comunicari comerciale de la Inteligo Media SA. Vezi cum prelucrăm datele.

Adresa de email este invalidă.
Mă abonez