O cercetare disciplinară pornește în baza unei sesizări, mai exact, în baza unui referat de cercetare disciplinară. Prin actul respectiv se aduce la cunoștința conducerii un comportament care încalcă Codul muncii, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă sau alte prevederi, inclusiv ordinul unui superior. Totuși, referatul nu poate fi făcut oricând, tocmai pentru că sunt impuse anumite limite de timp pentru sancționarea unei abateri. Citește articolul
O cercetare disciplinară pornește cu o sesizare din partea unei persoane din firmă cu privire la săvârșirea unui abateri - referatul de cercetare, mai exact. Dacă se pornește o cercetare, trebuie să stabilim cine face parte din comisia de cercetare și trebuie să mandatăm persoanele respective printr-o decizie de numire a comisiei. Apoi, în cel mai scurt timp, salariatul trebuie chemat la cercetare. Dacă vine la întâlnirea cu comisia, discuțiile dintre cele două părți trebuie consemnate într-un proces-verbal. La final, comisia propune o sancțiune, iar conducerea, dacă dorește, aplică sancțiunea propusă sau o alta, printr-o decizie de sancționare. Citește articolul
Pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare, în Codul muncii scrie că cercetarea disciplinară e obligatorie. Ea debutează cu o sesizare scrisă, făcută de absolut orice persoană din firma respectivă, continuă cu numirea unei comisii și convocarea salariatului. Chiar dacă nu vine să stea de vorbă cu comisia și să-și facă apărarea, asta nu înseamnă că sancțiunea nu poate fi dată. Dacă vine la întrevederea cu comisia, salariatul are dreptul să răspundă la tot ceea ce este întrebat și poate să se apere cum știe mai bine. La final, comisia face un referat și propune eventual o sancțiune, însă nu ea este cea care sancționează efectiv. În fine, dacă salariatul e sancționat, el are dreptul la radierea sancțiunii peste un anumit interval de timp - un aspect uitat adesea de angajatori. Citește articolul