ACCES GRATUIT
Dialoguri editoriale
Există întotdeauna așteptări mari de la intelectualitate, ca acea masă de oameni pentru care pâinea se câștigă prin muncă intelectuală: așteptări dinăuntrul categoriei însăși, dar și din afara ei. Suntem capabili să luăm opera cuiva, realizările sale și să decapităm intelectualul de ele? Să citim o carte știind că e scrisă de un rasist, deși rasismul să nu-și găsească prezența nicăieri în cuprins? Să vedem un film fără să ne pese la ce tribună își exprimă și cum își exprimă regizorul părerile cu care nu suntem de acord și pe care, de altfel, nu le regăsim oglindite în peliculă? Unii pot să destructureze omul, intelectualul, alții nu pot sau nu vor - și de ce ar avea unii sau alții o problemă?
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Subiectul creșterii alocațiilor s-a lungit atât de mult și că s-a pierdut șirul poveștii: cine a propus, de fapt, creșterea alocațiilor și cu cât? De ce se joacă Parlamentul cu Guvernul de-a blocajul și, de fapt, de ce nu înțeleg unii parlamentari că n-are Casa Poporului atâtea camere câte ordonanțe poate să dea Guvernul? Cel mai probabil, subiectul alocațiilor riscă să ajungă la o concluzie doar în momentul când aceleași culori politice vor avea majoritatea în Parlament și Guvernul.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Îi admir puțin și pe cei care pun la îndoială aproape orice, și pe cei care cred cu tăria lucrului de neclintit în ceva - îmi lipsește convingerea să o fac atât pe una, cât și pe cealaltă. Internetul și, de fapt, repeziciunea cu care circulă informația astăzi, ne dau felurite și foarte dese ocazii ca să ne amuzăm atât de unii, cât și de ceilalți. Dar sunt și prilejuri precum cel actual, acest prilej în formă continuată, pandemia de Covid-19, unde le cerem scepticilor să nu aibă dreptul să creadă în altceva. Doar că...
Citește articolul
ACCES GRATUIT
avocatnet.ro de colecție
Acum cinci ani, a fost prima dată când mi-am propus să traduc o poezie. Nu sunt un expert în traducere și, vă rog, luați încercarea mea ca pe un prilej de discuție și nu ca pe o operă în sine. Uneori, cuvintele înșirate unul după altul sunt mai mult decât "Hei, sunt un text cu rime! Citește-mă!", mai mult decât . Atunci, îmi cobor capul și recunosc umil că tocmai am trăit un moment extraordinar.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Macbeth-ul proiectelor legislative din Parlamentul român
Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru nu a avut norocul să fie aprobată în Parlament de șapte ani de când a apărut în peisajul legislativ. Cu toate că bifează la toate categoriile de importanță, cu toate că a fost criticată pe conținut la momentul când a ieșit din Guvern (în mare, pentru că taxele erau împovărătoare pentru o populație care încă era șocată de criza economică). De doi ani de zile, în caseta proiectului de la deputați nu mai apare nimic, iar comisiei juridice din Camera Deputaților îi ia ani ca să vină cu câte un raport pe seama lui. S-ar putea crede că proiectul stă deja sub stigmatul unui blestem shakespearian.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Mici povești pentru oameni mari
Te uiți la fel, i-a zis după doi ani de uitare și neuitat ochi în ochi, la o cafea cu gust senin și niciun resentiment. Nu era loc de răutate între ei, nu încăpuse niciodată. Poate că privirile nu îmbătrânesc niciodată, i-a răspuns aproape ca atunci, în timp ce-și râdea râsul ei. Același, poate puțin mai tânăr.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Să vorbești despre toate neregulile din vânzările imobiliare la dezvoltatori e complicat pentru că e complicat să te hotărăști cu ce să începi, în primul rând. Asta, dacă rămânem doar la aspectele economico-juridice. Nu pot intra pe tărâmul tehnic, de pildă, pentru că nu îl cunosc. Am avut însă o recentă discuție cu un avocat care mi-a dat o idee de unde să încep: de la cum contractele de vânzare au devenit texte pe care le accepți ca pe scripturi în piatră, pe care semnezi sau pleci, că-s alții mai superficiali la rând.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis recent: România trebuie să plătească scump faptul că a stat pasivă în fața obligației de a transpune una dintre directivele europene privind spălarea banilor. Legea 129, dată anul trecut, a venit cu trei ani mai târziu față de termenul-limită prevăzut pentru transpunere. Adoptată cu greu în Parlament, după încercarea de a scutura fără motiv organizațiile nonguvernamentale (ONG), Legea 129 a stresat la propriu mediul de afaceri cu o declarație inutilă, pe care un an mai târziu o corecta în privința frecvenței și chiar necesității de depunere.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Din iulie 2009, programul Prima Casă a fost o opțiune ideală pentru mulți dintre cei care căutau să devină pentru prima dată proprietari ai unei locuințe - tineri, în special. Dat într-un context de criză financiar-economică, programul a fost unul esențialmente social. De la un anumit punct însă a reclamat nevoia unei schimbări de optică, sugestie venită din partea mediului bancar și pe care fostul Guvern și-a însușit-o. Mai exact, fostul ministru de finanțe a dus în Parlament propunerea de schimbare a programului Prima Casă, care s-a transformat și s-a oficializat anul acesta în programul O familie, o casă - cu schimbări majore. Noul program nu a ajuns să poată fi pus în aplicare, a venit pandemia și Guvernul actual ne spune, acum, că nu poate aplica ce au adoptat Parlamentarii, adică nu un program esențialmente social, ci unul care să fie adaptat la prețurile actuale ale pieței și la un standard locativ calitativ mai ridicat. Contextul actual e tot unul de dificultate financiar-economică, dar pare că sprijinul pe care vrea să îl acorde Guvernul nu merge înspre cumpărător, în mod special.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Sunt câțiva ani de când Curtea Constituțională a României (CCR) este târâtă în discuții unde, în cel mai obiectiv mod cu putință, nu are ce căuta. Funcțiunea acestei instituții este uitată, de cele mai multe ori, atât de jurnaliști, care se transformă în judecători de opinie, cât și de politicieni, care se agață de CCR pentru a-și întări poziția sau pentru a ascunde neputința ori incapacitatea de care dau dovadă și care, desigur, la fel ca multe alte lucruri, e mai ușor de ascuns în umbra lui "altcineva e de vină; noi, niciodată". CCR e bună doar când dă o decizie care stă la masă cu convingerea noastră, cu partidul pe care îl sprijinim prin vot sau când lovește în adversarul politic al celui celui cu care ținem. Își face treaba, adicătelea, doar când ne convine.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
Simona Voiculescu 
Alin Popescu 
Roxana Neagu 
