Hotararea CEDO in cauza Iosif si altii impotriva Romaniei

In fapt, reclamantii s-au plans de incalcarea dreptului lor la un proces echitabil prin respingerea actiunii introduse de ei, pentru neplata unei cautiuni, calculata la valoarea intregului credit bancar contractat de un tert si garantat in parte de reclamanti.

Reclamantii s-au plans si cu privire la refuzul Curtii Supreme de Justitie de a trimite Curtii Constitutionale exceptia de neconstitutionalitate invocata de ei, vizand presupusa neconformitate cu Constitutia a textului de lege care, in ipoteza introducerii unei contestatii la executare, obliga persoanele care garantasera o parte dintr-o creanta sa plateasca o cautiune calculata in functie de valoarea totala a creantei.

Un alt capat de cerere a fost acela referitor la pretinsa incalcare a dreptului de proprietate al reclamantilor, prin refuzul instantelor judecatoresti de a le examina, pe fond, actiunea.

Curtea Europeana a reiterat jurisprudenta sa, stabilita in cauza Weissman si altii impotriva Romaniei, potrivit careia limitarea dreptului de acces la o instanta nu este conforma cu cerintele articolului 6 par. 1 al Conventiei decat daca, prin aceasta limitare, se urmareste un scop legitim si daca se pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre scopul legitim urmarit si mijloacele utilizate pentru atingerea sa.

In acelasi timp, cuantumul cautiunii, apreciat in functie de circumstantele cauzei, inclusiv in functie de solvabilitatea reclamantului, precum si faza procedurii in care aceasta restrictie este impusa, reprezinta factori ce vor fi luati in considerare de catre Curte atunci cand apreciaza daca reclamantul a beneficiat de dreptul de acces la o instanta ori daca acest drept a fost restrans in asa masura incat a fost afectat in insasi substanta sa.

Curtea Europeana a retinut ca neachitarea, de catre reclamanti, a sumei dispuse de instanta cu titlu de cautiune, a condus la anularea actiunii, privandu-i pe acestia de dreptul lor de a vedea examinat, de catre o instanta judecatoreasca, fondul actiunii introduse de catre ei.

Cuantumul sumei dispuse de instanta cu titlu de cautiune a fost apreciat de catre Curte ca fiind extrem de ridicat, depasind chiar valoarea imobilului cu care reclamantii garantasera o parte din credit, iar obligarea reclamantilor la plata acestei sume a intervenit intr-un stadiu incipient al procedurii, instanta europeana apreciind ca, in acest fel, dreptul de acces la o instanta al reclamantilor a fost afectat in insasi substanta sa.

Instanta de la Strasbourg a mai retinut ca, intr-o alta cauza, Curtea Constitutionala constatase anterior neconstitutionalitatea textului de lege privitor la modalitatea de stabilire a cuantumului cautiunii.

Asa fiind, si avand in vedere si constatarea incalcarii dreptului reclamantilor de acces la o instanta, cauzat de anularea actiunii introduse de ei ca urmare a neachitarii cautiunii, Curtea Europeana a apreciat ca nu este cazul sa se pronunte si asupra capatului de cerere bazat pe refuzul Curtii Supreme de Justitie de a trimite Curtii Constitutionale exceptia invocata de reclamanti. Curtea a decis, de asemenea, ca nu este cazul sa se pronunte nici asupra capatului de cerere referitor la pretinsa incalcare a dreptului de proprietate al reclamantilor, prin refuzul instantelor judecatoresti de a le examina, pe fond, actiunea.

In consecinta, Curtea a obligat statul roman ca, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii, sa asigure, la solicitarea reclamantilor, posibilitatea redeschiderii procedurii si sa plateasca reclamantilor suma de 5.000 EUR, cu titlu de daune morale, precum si suma de 2.500 EUR, cu titlu de cheltuieli de judecata.


Sursa: Ministerul Afacerilor Externe