Directiva 97/80/CE a Consiliului Uniunii Europene privind sarcina probei in cazurile de discriminare pe motive de sex

DIRECTIVA 97/80/CE A CONSILIULUI
din 15 decembrie 1997
privind sarcina probei in cazurile de discriminare pe motive de sex

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,având in vedere Acordul privind politica sociala, anexat la Protocolul nr. 14 privind politica sociala, anexat la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene,si, in special, articolul 2 alineatul al acestuia, având in vedere propunerea Comisiei , având in vedere avizul Comitetului Economic si Social , in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 189c din tratat, in cooperare cu Parlamentul European , intrucât, pe baza Protocolului privind politica sociala, anexat tratatului, statele membre, cu exceptia Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord (denumite in continuare „statele membre”), care doresc sa aplice Carta sociala din 1989, au incheiat un acord cu privire la politica sociala; intrucât Carta comunitara privind drepturile sociale fundamentale ale lucratorilor recunoaste importanta combaterii tuturor formelor de discriminare, inclusiv discriminarea pe motive de sex, culoarea pielii, rasa, opinii si credinte; intrucât punctul 16 din Carta comunitara privind drepturile sociale fundamentale ale lucratorilor referitor la egalitatea de tratament intre barbati si femei prevede, intre altele, ca „trebuie intensificate actiunile pentru garantarea punerii in aplicare a principiului egalitatii barbatilor si femeilor in ceea ce priveste, in special, accesul la incadrare in munca, remunerarea, conditiile de munca, protectia sociala, invatamântul, formarea profesionala si dezvoltarea carierei”; intrucât, in conformitate cu articolul 3 alineatul din Acordul privind politica sociala, Comisia s-a consultat cu partenerii sociali la nivel comunitar asupra orientarii posibile a unei actiuni comunitare cu privire la sarcina probei in cazurile de discriminare pe motive de sex; intrucât Comisia, considerând dupa aceste consultari ca este de dorit o actiune comunitara, s-a consultat din nou cu partenerii sociali asupra continutului propunerii avute in vedere in conformitate cu articolul 3 alineatul din acordul mentionat; intrucât acestia si-au transmis opiniile Comisiei; intrucât, dupa cea de-a doua runda de consultari, partenerii sociali nu au informat Comisia asupra dorintei acestora de a initia procesul care putea duce la incheierea unui acord, dupa cum se prevede la articolul 4 din acordul mentionat; intrucât, in conformitate cu articolul 1 din acord, Comunitatea si statele membre au ca obiectiv, intre altele, imbunatatirea conditiilor de viata si de munca; intrucât aplicarea efectiva a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei poate contribui la atingerea acestui obiectiv; intrucât principiul egalitatii de tratament a fost enuntat la articolul 119 din tratat si in Directiva 75/117/CEE a Consiliului din 10 februarie 1975 privind armonizarea legislatiei statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalitatii de remunerare intre lucratorii de sex masculin si lucratorii de sex feminin si in Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in ceea ce priveste accesul la incadrarea in munca, la formarea si promovarea profesionala si conditiile de munca; intrucât Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii la locul de munca in cazul lucratoarelor gravide, al celor care au nascut de curând sau care alapteaza contribuie, de asemenea, la punerea eficienta in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei; intrucât directiva mentionata nu trebuie sa aduca atingere directivelor mentionate anterior cu privire la egalitatea de tratament; intrucât, in consecinta, este necesar ca lucratoarele vizate de respectiva directiva sa beneficieze, in aceleasi conditii, de adaptarea regulilor privind sarcina probei; intrucât Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru cresterea copilului incheiat de UNICE, CEIP si CES se bazeaza, de asemenea, pe principiul egalitatii de tratament intre barbati si femei; intrucât referintele la „procedura judiciara”si la „instanta”vizeaza mecanisme prin care diferendele pot fi supuse examinarii si solutionarii de catre autoritati independente care pot pronunta hotarâri cu caracter obligatoriu pentru partile in litigiu; intrucât expresia „proceduri necontencioase” desemneaza in special proceduri precum concilierea si medierea; intrucât stabilirea faptelor care permit prezumarea discriminariindirecte sau indirecte cade in sarcina instantei judecatoresti nationale sau a altei instante competente, in conformitate cu dreptul intern si cu practicile nationale; intrucât este de datoria statelor membre sa prevada, in orice stadiu al procedurii, un regim probatoriu mai favorabil reclamantului; intrucât este necesar sa se ia in considerare caracteristicile sistemelor juridice din anumite state membre, intre altele, daca se ajunge la concluzia ca exista discriminare in cazul in care pârâtul nu reuseste sa convinga instanta de judecata sau autoritatea competenta ca nu s-a incalcat principiul egalitatii de tratament; intrucât statele membre nu sunt obligate sa aplice regulile cu privire la sarcina probei procedurilor in care stabilirea faptelor cade in sarcina instantei judecatoresti sau a organului competent; intrucât aceste proceduri sunt cele in care reclamantul nu trebuie sa dovedeasca faptele a caror stabilire cade in sarcina instantei judecatoresti sau a organului competent; intrucât reclamantii pot fi lipsiti de orice mijloc eficient prin care sa obtina respectarea principiului egalitatii de tratament in fata instantei judecatoresti nationale daca efectul prezentarii probei unei discriminari aparente nu este obligarea pârâtului sa dovedeasca faptul ca practica sa nu este in realitate discriminatorie; intrucât Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a decis, in consecinta, ca regulile cu privire la sarcina probei trebuie adaptate in cazul unei presupuse discriminari si ca, pentru ca principiul egalitatii de tratament sa fie aplicat in mod eficient, sarcina probei trebuie sa revina pârâtului in cazul in care se probeaza o astfel de discriminare; intrucât proba discriminarii este cu atât mai dificil de realizat atunci când discriminarea este indirecta; intrucât este, in consecinta, important sa se defineasca discriminarea indirecta; intrucât obiectivul unei adaptari corespunzatoare a regulilor cu privire la sarcina probei nu a fost atins in mod satisfacator in toate statele membre si, in conformitate cu principiul subsidiaritatii enuntat la articolul 3b din tratat si cu principiul proportionalitatii, acest obiectiv trebuie atins la nivel comunitar; intrucât prezenta directiva se limiteaza la actiunile minime impuse si nu excede ceea ce este necesar in acest scop,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

Articolul 1

Obiectivul
Obiectivul prezentei directive este de a garanta o mai mare eficienta a masurilor adoptate de statele membre pentru punerea in aplicare a principiului egalitatii de tratament, pentru a permite tuturor persoanelor care se considera lezate prin neaplicarea in raport cu ele a principiului egalitatii de tratament sa urmareasca valorificarea drepturilor lor pe cale judiciara, dupa ce au recurs, eventual, la alte autoritati competente.

Articolul 2

Definitii 
In sensul prezentei directive, principiul egalitatii de tratament presupune inexistenta oricarei discriminari pe motive de sex, fie ea directa sau indirecta. In sensul principiului egalitatii de tratament mentionat la alineatul , exista o discriminare indirecta in cazul in care o dispozitie, un criteriu sau o practica aparent neutra dezavantajeaza o proportie semnificativ mai ridicata de persoane de un anumit sex, cu exceptia cazului in care acea dispozitie, criteriu sau practica este adecvata si necesara si poate fi justificata de factori obiectivi care nu au legatura cu sexul.

Articolul 3

Domeniu de aplicare

Prezenta directiva se aplica:
(a) situatiilor reglementate de articolul 119 din tratat si de directivele 75/117/CEE, 76/207/CEE si, in masura in care exista discriminare pe motive de sex, 92/85/CEEs (b) oricarei proceduri civile sau administrative privind sectorul public sau sectorul privat care prevad cai de atac conform legislatiei nationale pentru aplicarea dispozitiilor mentionate la litera (a), cu exceptia procedurilor necontencioase de natura voluntara sau a celor prevazute de legislatia nationala. Prezenta directiva nu se aplica procedurilor penale, cu exceptia cazurilor in care statele membre decid altfel.

Articolul 4

Sarcina probei #PAGEBREAK#

Statele membre iau masurile necesare, in conformitate cu sistemele lor judiciare, pentru ca, in cazurile in care persoanele care se considera nedreptatite prin nerespectarea principiului egalitatii de tratament demonstreaza, in fata unei instante judecatoresti sau a altui organ competent, fapte pe baza carora se poate prezuma existenta unei discriminari directe sau indirecte, pârâtul sa aiba obligatia de a dovedi ca nu a avut loc o incalcare a principiului egalitatii de tratament.
Prezenta directiva nu impiedica statele membre sa impuna un regim probatoriu mai favorabil reclamantului.
Statele membre pot sa nu aplice alineatul procedurilor in cadrul carora stabilirea faptelor este obligatia instantei sau a organismului competent.

Articolul 5

Informarea 

Statele membre se asigura ca masurile adoptate in temeiul prezentei directive, impreuna cu dispozitiile deja in vigoare, sunt aduse la cunostinta tuturor persoanelor implicate prin toate mijloacele adecvate.

Articolul 6

Mentinerea nivelului de protectie
Punerea in practica a prezentei directive nu constituie in nici un caz un motiv suficient pentru o reducere a nivelului general de protectie a lucratorilor in domeniile in care se aplica prezenta directiva, fara a aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta, in functie de evolutia situatiei, acte cu putere de lege si acte administrative care sa difere de cele in vigoare la data notificarii prezentei directive, cu conditia respectarii cerintelor minime prevazute de prezenta directiva.

Articolul 7

Punerea in aplicare

Statele membre adopta actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pâna la data de 1 ianuarie 2001. Statele membre informeaza de indata Comisia in acest sens. Atunci când statele membre adopta dispozitiile prevazute la alineatul , ele contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Statele membre aduc la cunos tinta Comisiei, in termen de doi ani de la intrarea in vigoare a prezentei directive, toate informatiile necesare Comisiei pentru a redacta un raport cu privire la aplicarea prezentei directive, care va fi inaintat Parlamentului European si Consiliului.

Articolul 8
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.
Adoptata la Bruxelles, 15 decembrie 1997.
Pentru Consiliu
Presedintele
J.-C. JUNCKER
34 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 05/vol. 5

Nota AvocatNet: Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica