Clauza de neconcurenta

a) clauza cu privire la formarea profesionala;
b) clauza de neconcurenta;
c) clauza de mobilitate;
d) clauza de confidentialitate.

Prin insemnatatea si frecventa ei in economia de piata, clauza de neconcurenta apare ca fiind pe prim plan in cadrul contractului individual de munca².

Potrivit art. 21 din Cod, „la incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta”.

Aceasta obligatie, se considera in literatura juridica³, face parte din continutul obligatiei generale de fidelitate a salariatului fata de angajatorul sau. De aceea, modificarea Codului muncii in ceea ce priveste aceasta clauza prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2005⁴, precum si prin Legea nr. 371/2005 de aprobare a acestei ordonante⁵, este radicala, in sensul ca nu mai vizeaza si perioada in care contractul individual de munca este in fiinta, ci exclusiv, perioada de dupa incetarea acestuia, adica etapa postcontractuala.

Obligatia de fidelitate constituie o obligatie principala a salariatului, pe durata executarii contractului individual de munca, de a se abtine de la savarsirea oricarui act sau fapt ce ar putea dauna intereselor angajatorului, fie prin concurenta, fie prin lipsa de discretie cu privire la informatiile confidentiale (secrete) privindu-l pe angajator, de natura tehnica, economica, manageriala, comerciala, etc., la care are acces, permanent sau ocazional, prin activitatea pe care o desfasoara⁶.


Prin specificul sau, obligatia in discutie are un caracter permanent pe intreaga durata a existentei contractului individual de munca (chiar si atunci cand e suspendat). Ea insa, nu actioneaza niciodata dupa incetarea contractului individual de munca.⁷

O clauza de neconcurenta este inadmisibila pe perioada existentei contractului individual de munca, de vreme ce obligatia legala de fidelitate, prevazuta de art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, include si obligatia de neconcurenta.⁸

Pentru a-si produce efectele, clauza mentionata este supusa unor conditii, prevazute expres in art. 21 alin. (2) si (3), art. 22 si art. 23 din Codul muncii.

Esential este ca aceasta clauza sa fie prevazuta expres in contract, inscrisa, fie initial cu ocazia incheierii lui, fie ulterior pe parcursul executarii sale.

La fel ca in cazul contractului individual de munca, forma scrisa pe care trebuie sa o imbrace clauza de neconcurenta este ceruta numai ad probationem.⁸

In cuprinsul contractului trebuie prevazute⁹:
- in mod concret, activitatile ce sunt interzise salariatului (mai precis, fostului salariat), la data incetarii contractului;
- cuantumul indemnizatiei lunare platita de catre angajator celui in cauza ce se negociaza si este de cel putin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca sau, in cazul in care durata contractului a fost mai mica de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului;
- perioada pentru care clauza isi produce efectele, ce poate fi de maximum 2 ani de la data incetarii contractului individual de munca;
- tertii, fireste in special comerciantii, in favoarea carora se interzice prestarea activitatii;
- aria geografica (localitatea, judetul etc.) unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul.

Legiuitorul circumstantiaza destul de vag dimensiunile ariei geografice, precizând ca ea trebuie sa se limiteze la spatiul in care salariatul „poate fi in reala competitie cu angajatorul”. Orientativ, pot fi avute in vedere, pentru definirea ariei geografice, urmatoarele repere¹¹:
- aria geografica nu se poate extinde teritorial la suprafetele in care angajatorul, in realitate, nu are desfacere pentru produsele/serviciile sale;
- aria geografica nu se poate extinde in zona in care, in mod cert, produsele fiind perisabile s-ar deprecia pe perioada transportului, si, deci, nu ar putea fi desfacute;
- aria geografica nu ar putea sa cuprinda, in nici un caz, intreaga tara, ceea ce ar constitui in fapt o interdictie practic generala si inadmisibila a exercitarii profesiei/meseriei.

In absenta unei reglementari legale, jurisprudenta franceza a precizat ca aria geografica nu poate fi stabilita la dimensiuni care sa implice pentru fostul salariat, spre a putea sa lucreze in profesia sa, schimbarea domiciliului sau absenta indelungata din mediul familial. Legislatia noastra nu contine prevederi concrete care sa impuna o astfel de solutie¹².

De precizat este ca, in baza art. 21 alin. (4) din Codul muncii, indemnizatia de neconcurenta reprezinta o cheltuiala efectuata de angajator; este deductibila la calculul profitului impozabil si se impoziteaza la persoana fizica beneficiara, adica la fostul salariat.

Rostul indemnizatiei il reprezinta acordarea unei compensatii fostului salariat, al carui drept la munca este limitat ca urmare a asumarii obligatiei de neconcurenta.

In conformitate cu art. 23 din Codul muncii, clauza de neconcurenta nu poate avea ca efect interzicerea in mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care o detine. Iar la sesizarea sa ori a inspectoratului teritorial pentru munca instanta competenta poate diminua efectele clauzei respective.

Sanctiunea in cazul nerespectarii, cu vinovatie, a clauzei in discutie consta in aceea ca salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizatiei si, dupa caz, la daune interese corespunzatoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului, el având astfel o raspundere patrimoniala fata de acesta.

Partile, insa, nu ar putea insera o clauza prin care salariatul sa fie obligat la plata unei sume de bani in ipoteza nerespectarii angajamentului sau.¹³

Intrucat contractul individual de munca (chiar cel pe durata determinata) este legea partilor, consimtamântul lor trebuie exprimat nu numai la incheierea, dar si la modificarea acestuia, in conformitate cu art. 41 alin. (1) din Codul muncii. Asa fiind, angajatorul nu are un drept unilateral de a denunta clauza de neconcurenta.


______

NOTE:

¹Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003), modificata si completata ulterior.
²Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007, p. 273.
³Raluca Dimitriu, Clauza de neconcurenta si clauza de confidentialitate in reglementarea noului Cod al muncii, in „Revista româna de dreptul muncli" nr. 2/2003, p. 22-23.
⁴Publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005.
⁵Publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1147 din 19 decembrie 2005.
⁶A se vedea Serban Beligradeanu, Ion Traian Stefanescu, Obligatia de fidelitate, in „Dictionar de drept al muncii'', Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 116.
⁷Serban Beligradeanu, Inadmisibilitatea asumarii de catre salariat - in dreptul român al muncii a obligatiei de neconcurenta pe durata existentei contractului individual de munca sau a inserarii intr-un astfel de contract a clauzei de exclusivitate având un caracter relativ ori absolut, in „Dreptul" nr. 4/2008, p. 90.
⁸Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2009, Editia a III-a, p. 407.
⁹A se vedea: Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu, Prezentare de ansamblu si obsevatii critice asupra noului Cod al muncii, in „Dreptul" nr. 4/2003, p. 19; Ion Traian Stefanescu, op. cit., p. 592; Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Regimul juridic al raporturilor de munca in reglementarea noului Cod al munci, in „Pandectele Române" nr. 2/2003, p. 253; Serban Beligradeanu, Aspecte esentiale referitoare la forma, continutul si nulitatea deciziei de concediere in lumina Codului muncii, in „Dreptul nr. 6/2004, p. 36; Ovidiu Macovei, Forma contractului individual de munca, in „Dreptul" nr. 2/2005, p. 79-86.
¹⁰Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, op. cit., p. 406.
¹¹Ion Traian Stefanescu, op. cit., p. 592
¹²Ibidem.
¹³Aurelian Gabriel Uluitu, lnadmisibilitatea, de regula, a clauzei penale in contractul individual de munca, in „Revista româna de dreptul muncii" nr. 2/2008, p. 17-20.