Totul despre minerale si efectele lor benefice

Calciul

Din toate mineralele, calciul se gaseste in cantitatea cea mai mare in organism, reprezentand aproximativ 1,5-2% din greutatea corpului tau. Este esential pentru sanatatea oaselor si a dintilor, pentru transmiterea nervoasa, precum si in controlul activitatii inimii.

Surse alimentare:
Laptele si branzeturile sunt cele mai importante surse de calciu. Mai gasesti calciu in vegetale (varza, broccoli, patrunjel), stridii, somon, conserve de peste, galbenus de ou. Soia, fasolea boabe, migdalele, alunele contin, de asemenea, cantitati suficiente de calciu, ca si anumite tipuri de apa minerala. Atunci cand aportul alimentar este insuficient, poti apela la suplimente, dintre care cea mai comuna forma este carbonatul de calciu.

Ratia zilnica recomandata:
Necesarul zilnic de calciu pentru o persoana adulta este de 1.000 mg/zi. Gravidele si mamicile care alapteaza trebuie sa suplimenteze aportul de calciu pana la 1.500 mg/zi. La sugari se recomanda un aport de 350-500 mg/ zi, la copii de 500-800 mg/zi, iar la adolescenti de 1.100-1.200 mg/zi.

Excesul de calciu (hipercalcemia)
Hipercalcemia apare mult mai rar decat deficitul de calciu si are drept cauze: hipervitaminoza D, secretia excesiva a glandelor paratiroide, consumul de alimente imbogatite in calciu concomitent cu administarea de vitamina D, imobilizarea prelungita etc.
Semnele si simptomele excesului sunt:
-astenie, somnolenta, scaderea randamentului fizic si intelectual;
-apetit diminuat, dificultati de inghitire, greata, varsaturi, constipatie;
-dispnee (sufocare), palpitatii, bradicardie (scaderea frecventei cardiace), hipertensiune arteriala;
-dureri ale muschilor, oaselor si articulatiilor, scaderea tonusului muscular;
-poliurie (urinare frecventa), colici renale;
-apatie, inexpresivitate a fetei;
-calcificari excesive in tesutul osos, ca si in tesuturile moi.

Deficitul de calciu (hipocalcemia)
Cel mai frecvent se confrunta cu o carenta de calciu femeile insarcinate si cele care alapteaza. De vina este aportul insuficient de calciu, prin lipsa produselor lactate din alimentatie. Deficitul se mai poate produce ca urmare a scaderii secretiei glandelor paratiroide, prin scaderea aportului, absorbtiei sau productiei de vitamina D, sau atunci cand calciul se elimina prin urina.

Deficitul de calciu se poate manifesta prin urmatoarele semne si simptome:
-insomnie, irascibilitate, cefalee (dureri de cap), stari depresive, tulburari de concen¬trare;
-palpitatii, durere in piept;
-dificultati de inghitire, colici
abdominale, balonare;
-transpiratii abundente;
-scaderea libidoului si a potentei;
-stare de lesin;
-modificari osoase: osteoporoza,
osteomalacie;
-spasm al muschilor scheletici;
-carii dentare.

Clorul

Ratia zilnica recomandata
Depinde de te mperatura, activitatea fizica, varsta, considerandu-se ca, pentru un adult, cantitatea necesara este de 5 g/zi. Aceasta cantitate este asigurata, si chiar depasita, de alimentatia zilnica, la care se adauga de obicei sare (NaCl) .

Se gaseste in cantitate de 100 g in organism, fiind necesar formarii acidului clorhidric din sucul gastric si in activarea amilazei salivare (o enzima cu rol in procesul digestiv).

De asemenea, intervine in contractia musculara.

Surse alimentare
Clorul se gaseste in lapte, carne, oua, dar si in apa potabila ( fiind utilizat in procesul dezinfectiei). Insa, cea mai importanta sursa de clor este sarea, adaugata suplimentar produselor alimentare.

Excesul de clor
Apare in conditiile unui consum exagerat de sare si se caracterizea¬za printr-o serie de tulburari metabolice.

Deficitul de clor
Datorita cantitatii mari de clor din produsele alimentare, rareori se pune problema carentei. Totusi, poate sa apara la persoanele cu varsaturi si diaree, transpiratii abundente etc. Semnele si simptomele deficitului: astenie marcata; inapetenta (lipsa poftei de mancare); greata; scaderea randamentului intelectual si fizic; tulburari cardiovasculare.

Fosforul
Se gaseste in cantitate de 550-800 g in corpul uman, din care 85% se afla in oase si dinti sub forma de cristale de fosfat de calciu. Restul de 15% este distribuit in toate celulele din organism si in lichidul extracelular. Fosforul intra in structura oaselor si a dintilor, in combinatie cu calciul conferind dintelui duritate si rezistenta la compresiune. Este prezent si in saliva, unde, impreuna cu ionii de calciu si fluor, favorizeaza remineralizarea smaltului dentar, avand un rol important in prevenirea cariilor.

Surse alimentare
Cele mai importante surse de fosfor sunt laptele, carnea, pestele si ouale. Se mai gaseste in nuci, cereale integrale, fasole boabe. Se recomanda, totodata, un aport suficient de vitamine D, A, F si de calciu, iod si mangan, deoarece acestea contribuie la utilizarea optima a fosforului.

Excesul de fosfor
Apare rar, in deficitul hormonilor secretati de glandele paratiroide. In cazul persoanelor afectate, se recomanda reducerea aportului de fosfor, prin excluderea lactatelor si a alimentelor vegetale bogate in acest mineral.

Magneziul

Este un element mineral esential, care intra in structura oaselor si a dintilor impreuna cu calciul si fosforul, contribuind la rezistenta acestora. Organismul adult contine 20 pana la 28 g magneziu, din care mai mult de jumatate se gaseste in tesutul osos. Magneziul este implicat in metabolismul glucidelor, grasimilor si proteinelor si influenteaza activitatea sistemului nervos central, fiind cunoscut pentru actiunea sa “anti-stres”. Excesul poate insa cauza un efect sedativ, mai ales la pacientii cu insuficienta renala.

Ratia zilnica recomandata
Ratia zilnica recomandata pentru adulti este de 350 mg/zi, pentru sugari de 70 mg/zi, iar pentru copii de 120-180 mg/zi. Se recomanda cresterea aportului de magneziu la 400 mg/zi in perioadele de crestere, la femei in perioada maternitatii si in timpul perioadelor de stres fizic si emotional intens.

Surse alimentare
Magneziul se gaseste intr-o cantitate mare in alimente cum sunt: leguminoasele uscate, nucile, alunele, cacao, ceaiul, smochinele, cerealele integrale (grau, ovaz, orz) si vegetalele verzi, inchise la culoare (salata, spanac, ceapa verde, urzici). Apele minerale contin de asemenea magneziu.

Excesul de magneziu
Studiile clinice arata ca excesul de magneziu determina dezvoltarea cariilor dentare. Desi excesul de magneziu poate inhiba calcificarea osoasa, este putin probabil ca sursele alimentare, chiar si suplimentarile dietei cu magneziu, sa determine manifestari de toxicitate.

Deficitul de magneziu
Este, de obicei, consecinta anumitor afectiuni medicale: ciroza hepatica, sindroame de malabsorbtie, afectiuni renale, hipertiroidism, hiperparatiroidism (secretie excesiva a tiroidei si paratiroidelor). De asemenea, se mai poate intalni la alcoolici, la persoanele cu o dieta bogata in grasimi saturate, fibre, cu exces de calciu, fosfor.
Se manifesta prin:
-disfagie (dificultate in inghitirea alimentelor);
-crize tetanice (crize de contractie permanenta, dureroasa a muschilor);

Potasiul
Potasiul se gaseste intr-o cantitate de 150-250 g in organism, fiind indispensabil sintezei de proteine. De asemenea, intervine in metabolismul glucidelor, influenteaza sinteza si activitatea unor enzime si a unor hormoni (adrenalina, insulina, glucagon), regleaza excitabilitatea neuromusculara si intervine in mentinerea ritmului cardiac.

Excesul de potasiu
Nu poate fi determinat de un aport alimentar excesiv, fiind consecinta unor afectiuni medicale. Semnele si simptomele excesului de potasiu sunt:
-oboseala musculara;
-paralizia musculaturii extremitatilor sau a musculaturii respiratorii;
-confuzie mintala;
-bradicardie (scaderea frecventei cardiace);;
-hipotensiune arteriala;

Deficitul de potasiu
Poate avea cauze diverse: aport redus (alcoolism, anorexie), varsaturi, diaree prelungita, afectiuni renale, tratament cu insulina si/sau glucoza, arsuri, stari febrile. Se caracterizeaza prin:
-fatigabilitate;
-scaderea tonusului muscular cu impotenta functionala la nivelul membrelor inferioare;
-anorexie (lipsa poftei de mancare);
-greata, varsaturi, balonare, constipatie;
-iritabilitate;
-paralizii ale musculaturii;
-tahicardie.

Sodiul

Cantitatea totala de sodiu din organism este de aproximativ 90-100 g la adult, din care 35% este fixat in schelet, restul fiind implicat in anumite procese fiziologice (regleaza excitabilitatea neuromusculara si intervine in absorbtia glucozei). Excesul de sodiu conduce la edeme si hipertensiune arteriala, fiind asociat si cu eliminare urinara excesiva de calciu. Pentru prevenirea hipertensiunii se recomanda scaderea aportului de sodiu si o dieta bogata in fructe si vegetale, produse lactate degresate, fibre, potasiu si magneziu.

Excesul de sodiu
Se poate manifesta prin:
-hipertensiune arteriala;
-sete, uscaciune a mucoaselor;
-dispnee (greutate in respiratie);
-tahicardie (cresterea frecventei cardiace);
-febra;
-somnolenta, convulsii, apatie;
-scaderea tonusului muscular.

Deficitul de sodiu
Poate sa apara in cazul pierderilor gastrointestinale (diaree, varsaturi), arsurilor cutanate extinse, bolilor cronice renale cu pierdere de sodiu, administrarii prelungite de diuretice, transpiratiilor abundente. Carenta de sodiu poate determina:
-scaderea tensiunii arteriale, tahicardie (cresterea frecventei cardiace);
-greata, anrexie;
-uscaciunea mucoaselor;
-oligurie (cantitate mica de urina);
-cefalee, confuzie, convulsii, coma;
-contractura musculara.

Sulful

Ratia zilnica recomandata
Ratia de sodiu recomandata la adult este de 2 g/zi, necesarul zilnic variind, insa, in functie de varsta si greutate. Consumul de sare in medie este de 10-12 g/zi, furnizand 4-5 g sodiu/zi. Sodiul se gaseste in cantitati mari in mezeluri, lapte, carne, ou, peste, morcovi, telina, paine. Alimente cu concentratii reduse de sodiu sunt unele legume, fructe, produse zaharoase, dulciuri, unele derivate cerealiere.

Se gaseste in organism in structura a trei aminoacizi: cistina, cisteina si metionina, in cantitate de 170-180 g. Prin prezenta sa in diferite vitamine (tiamina, biotina), sulful intervine intr-o serie de procese metabolice si in metabolismul unor hormoni (insulina, ocitocina).

Deficitul de sulf
La adulti, carenta de sulf determina:
-afectiuni ale oaselor si articulatiilor;
-boli de piele.