Precizari in legatura cu administrarea societatilor comerciale de catre directori

Astfel ca, asa cum pe buna dreptate se afirma in literatura de specialitate¹, sfera de aplicare a art. 294 din Codul muncii a fost restransa, incat prin expresia „directorii generali si directorii, directorii generali adjuncti si directorii adjuncti” (din cadrul societatilor comerciale), textul de lege nu se mai refera², in principiu, la directorii societatilor comerciale pe actiuni carora consiliul de administratie le-a delegat atributii de conducere in conformitate cu art. 143 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, dispozitia putandu-si gasi aplicabilitatea, totusi, doar in cazurile exceptionale in care legea admite cumulul calitatii de director cu aceea de salariat.

Este firesc sa consideram aºa intrucât Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata³ reglementeaza, in sens restrans, administrarea acestora de catre directori numai in cazul societatilor pe actiuni prin sistemul unitar⁴.

Astfel, potrivit art. 137 alin. 1 din lege, odata ce asociatii au ales sistemul unitar, societatea este administrata de unul sau mai multi administratori, numarul lor fiind intotdeauna impar⁵. In primul caz, suntem in prezenta „administratorului unic”, iar in ultimul caz, pluralitatea constituita este organizata de lege sub forma unui organ colegial denumit „consiliu de administratie”⁶. Acesta poate delega conducerea societatii, in baza art. 143 alin. 1 din lege, unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general.

„Directorii pot fi numiti dintre administratorii societatii, caz in care ei sunt administratori executivi⁷, sau din afara consiliului de administratie, caz in care ei pot fi denumiti si administratori delegati⁸. Pe cale de consecinta, o persoana poate fi, in acelasi timp, actionar, administrator si director al unei societati comerciale. Totusi, spre deosebire de administratori, directorii trebuie sa fie in mod obligatoriu persoane fizice (art. 153¹³ alin. 1).⁹” Pentru a exista un control real si eficient¹⁰ al directorilor - administratori executivi -, majoritatea membrilor organului colegial mentionat va trebui sa fie formata din administratori neexecutivi (art. 138¹).

S-a subliniat¹¹ ca sensul larg al notiunii de „director”, sinonima cu aceea de „manager”¹², cuprinde atat directorii in sens restrans, cat si membrii directoratului. Intr-adevar, reglementand administrarea societatilor comerciale pe actiuni prin sistemul dualist¹³, Legea nr. 31/1990 face referire si la membrii directoratului¹⁴, respectiv la directorii generali unici (singurii membrii ai unor astfel de organe colegiale).

Cu privire la aceste persoane se arata¹⁵ ca „nu sunt „directori” in sensul restrans care decurge din dispozitiile art. 143 alin. 1 din lege. De altfel, pe langa faptul ca solutia decurge implicit din alin. 5 al aceluiasi articol, legea societatilor comerciale realizeaza aceasta distinctie si prin enumerarea, in cadrul mai multor dispozitii, atat a directorilor, cat si a membrilor directoratului, simultan”.

De asemenea, atributiile directoratului nu se nasc prin mecanismul contractual al delegarii, ca in cazul directorilor din sistemul unitar, ci ele isi au izvorul in lege iar separatia de atributii intre consiliul de supraveghere si directorat rezulta din lege si nu poate fi inlaturata decat prin renuntarea la sistemul dualist, cu modificarea actului constitutiv in acest sens_¹⁶.

Pe de alta parte, se subliniaza¹⁷ ca directorii societatilor comerciale, specifici sistemului unitar, nu se confunda cu directorii-salariati ai acestora, la care face referire art. 294 din Codul muncii¹⁸: „In sensul prezentului cod, prin salariati cu functie de conducere se intelege administratorii-salariati, inclusiv presedintele consiliului de administratie daca este si salariat, directorii generali si directorii, directorii generali adjuncti si directorii adjuncti, sefii compartimentelor de munca - divizii, departamente, sectii, ateliere, servicii, birouri -, precum si asimilatii lor stabiliti potrivit legii sau prin contractele colective de munca ori, dupa caz, prin regulamentul intern.”

In acest se afirma in literatura juridica¹⁹ ca nimic nu impiedica faptul ca departamentele rezultante din organigrama societatii sa fie conduse de functionari de rang inalt ai societatii, carora consiliul de administratie sau directorii societatii le-au incredintat raspunderi in acest sens. Aceste persoane, practic sefi ai respectivelor departamente, sunt, de fapt, cele pe care le identificam drept „directori de specialitate”. De exemplu, intra in aceasta categorie: directorul juridic (head of legal), directorul financiar-contabil (chief financiar officer), directorul IT etc.

Distinctia²⁰ intre primii, denumiti si „directorii-mandatari sociali” si „directorii de specialitate” (salariati) trebuie sa plece de la dispozitiile art. 143 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, care prevede: „In intelesul prezentei legi, director al societatii pe actiuni este numai acea persoana careia i-au fost delegate atributii de conducere a societatii, in conformitate cu alin. 1. Orice alta persoana, indiferent de denumirea tehnica a postului ocupat in cadrul societatii, este exclusa de la aplicarea normelor prezentei legi cu privire la directorii societatii pe actiuni.²¹”

Directorul fiind, in sens larg, un manager, i se incredinteaza fie conducerea intregii societati, a unei intreprinderi sau a unui departament al acesteia. In acest sens, i se acorda libertate de initiativa, ceea ce atrage dupa sine si o anumita asociere la risc, astfel incat interesele societatii/actionarilor sa se identifice cu cele ale directorului²².

In cazul directorilor de specialitate, deoarece nu exista atributii de conducere, nu mai este necesara nici existenta unei libertati de initiativa. „De asemenea, nu exista nicio asociere la risc, asa cum apare in cazul directorilor-mandatari sociali”²³.

In esenta, „criteriul esential, principal, fata de care trebuie sa se raporteze in mod necesar criteriile de mai sus, se identifica in primordialitatea vointei sociale. Cu alte cuvinte, pentru realizarea propriu-zisa a distinctiei intre directorii-mandatari sociali si directorii de specialitate in viata reala a unei societati, importanta decisiva o are vointa sociala, al carei continut va trebui cercetat, cu prioritate, pentru a verifica daca sunt cuprinse detalii referitoare la delegarea atributiilor de conducere a societatii de la consiliul de administratie la directori.

Ca atare, decizia consiliului de administratie care stabileste, spre exemplu, ca «atributiile de conducere ale societatii vor fi delegate urmatorilor directori: general, economic, comercial, resurse umane, tehnic» etc., va constitui pasul esential in a afirma ca acesti directori sunt mandatari sociali. Orice alta functie, a carei denumire contine termenul de «director», ar putea fi considerata in sensul art. 143 alin. 1 doar daca in atributiile postului ar fi incluse atributii de conducere a societatii, care ar implica neindoielnic mecanismul de delegare prevazut de acest text de lege. In caz contrar, suntem in prezenta unui director de specialitate.²⁴”

NOTE:
_
¹Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu, Natura raportului juridic dintre societatile comerciale si administratorii sau directorii acestora, in „Dreptul” nr. 8/2008, p. 66.
²Alexandru Ticlea, Tiberiu Ticlea, Particularitati ale contractului de mandat comercial al directorilor societatilor comerciale pe actiuni, in „Dreptul”, nr. 8/2010, p. 161.
³Ne vom raporta la aceasta lege si prin folosirea termenului de „lege” sau „Legea nr. 31/1990”.
Pentru detalii suplimentare cu privire la sistemul unitar, a se vedea dispozitiile art. 137 – 1521 din Legea nr. 31/1990.
⁴Potrivit art. 137 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 “Societatile pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare sunt administrate de cel putin 3 administratori”.
⁵A se vedea, in acest sens, St. D. Carpenaru, Tratat de drept comercial roman, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p. 253.
⁶Potrivit art. 137 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 “Dispozitiile prezentei legi cu privire la consiliul de administratie si care nu privesc sau nu presupun pluralitatea administratorilor se aplica administratorului unic in mod corespunzator”.
⁷Ideea se desprinde din interpretarea per a contrario a art. 1381 alin. 2: „in intelesul prezentei legi, membri neexecutivi ai consiliului de administratie sunt cei care nu au fost numiti directori...”.
⁸Concluzia decurge din faptul ca atributiile lor de conducere au fost delegate de catre consiliul dc administratie. A se vedea, in acest sens, si Gh. Piperea, Comentariu - la art.143 si art. 1431 - Legea societatilor comerciale - comentariu pe articole, cit. supra, p. 583.
⁹A se vedea Alexandru Ticlea, Tiberiu Ticlea, Particularitati ale contractului de mandat comercial al directorilor societatilor comerciale pe actiuni, cit. supra, p. 144.
¹⁰Ibidem.
¹¹Gh. Piperea, Drept comercial, vol. I, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 200, p. 20.
¹²In sens strict, notiunea de manager include si ideea de reprezentare a societatii.
¹³In sistemul dualist, potrivit art. 153 alin. 1 din lege, societatea este administrata de un directorat si de un consiliu de supraveghere.
¹⁴Directoratul este entitatea careia ii revine, in exclusivitate, conducerea si exercitarea functiei de reprezentare legala a soeietatii comerciale pe actiuni, administrate in sistemul dualist (cu mentiunea ca societatea este reprezentata de catre consiliul de supraveghere in raporturile cu directoratul). Pentru detalii suplimentare cu privire la sistemul dualist, a se vedea dispozitiile art. 153 – 158 din Legea nr. 31/1990.
¹⁵Alexandru Ticlea, Tiberiu Ticlea, Particularitati ale contractului de mandat comercial al directorilor societatilor comerciale pe actiuni, cit. supra, p. 142.
¹⁶Pentru aceeasi opinie, a se vedea si Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu, Natura raportului juridic dintre societatile comerciale si administratorii sau directorii acestora, cit. supra, nota 17, p. 52.
¹⁷A se vedca Gh. Piperea, Comentariu la art. 153 - , in Legea societatilor comerciale - comentariu pe articole, cit. supra, p. 614.
Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu, Natura raportului juridic dintre societatile comerciale si administratorii sau directorii acestora, cit. supra, p. 52.
¹⁸Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior, inclusiv prin Legea nr. 49/2010 privind unele masuri in domeniul muncii si asigurarilor sociale (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 29 martie 2010).
¹⁹A se vedca Gh. Piperea, Comentariu la art. 143 -1431, in Legea societatilor comerciale - comentariu pe articole, cit. supra, p. 583-584.
²⁰Pentru ample precizari legate de aceasta distinctie, a se vedea Alexandru Ticlea, Tiberiu Ticlea, Particularitati ale contractului de mandat comercial al directorilor societatilor comerciale pe actiuni, cit. supra, p. 151-159.
²¹Ibidem, p. 151.
²²A se vedea Gh. Brehoi, Contributii pentru conceptualizarea notiunii de manager si a contractului de management, in „Dreptul” nr. 5-6/1993, p. 8-9
²³Alexandru Ticlea, Tiberiu Ticlea, Particularitati ale contractului de mandat comercial al directorilor societatilor comerciale pe actiuni, cit. supra, p. 159.
²⁴Ibidem, p. 156.