Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
Am auzind vorbindu-se multa vreme despre Rosia Montana. Am citit in ziare si reviste opinii pro si contra proiectului, am auzit oficialitati exprimandu-si optiunile. Si, impins de curiozitate, am ales sa merg acolo, sa vad cu ochii mei perspectiva din spatele tuturor acestor discutii. Te invit deci sa discutam astazi despre proiectul de exploatare a aurului de la Rosia Montana.
Articolul continuă mai jos
Concediu prin Tara Motilor
Atunci cand am plecat in concediu, cu cateva zile in urma, nu-mi propusesem sa ajung la Rosia Montana. Era, intr-adevar, un loc in drumul spre Tara Motilor, dar l-am privit ca pe un simplu punct pe harta si atat. Apoi au venit declaratiile oficialilor romani cu privire la proiectul in sine, a inceput dezbaterea in presa si mi-am schimbat parerea. Daca tot e sa merg in partea aceea a tarii, ar trebui sa trec si pe acolo, macar sa discut in cunostinta de cauza in viitor, daca va fi cazul.
Asa ca astazi, in ultima sambata din vara anului 2011, am colindat Rosia Montana cat de mult am putut, incercand sa-mi fac o parere despre subiect. Si, dupa ore de observat case si localnici, recunosc cu mana pe inima ca locul nu e asa cum ma asteptam sa fie. De fapt, daca tot e sa recunosc lucruri, ar trebui spus ca habar n-am cum ma asteptam sa fie.
In Rosia Montana locuiesc inca multi oameni
Retinusem din ziare ca Rosia Montana e un loc pustiu, asa ca m-am pregatit sa merg intr-un soi de oras fantoma. Adevarul e insa altul. E clar ca in Rosia Montana inca mai locuiesc oameni. Destul de multi, chiar. Privita exclusiv prin prisma acestei observatii, localitatea pare una absolut banala.
Apoi vezi branding-ul companiei care vrea sa exploateze aurul in zona, pe cateva case, pe semne de orientare turistica si in multe alte locuri. Pare ca intri intr-un oras controlat, cumva, de sigla in cauza. Si iti aduci aminte ca unii oameni si-au vandut casele companiei. Apoi observi ca unele case poarta o inscriptie care promite restaurare totala in cazul in care proiectul de exploatare a aurului prinde viata. Acelasi lucru se intampla si in centrul vechi al Rosiei, unde o cladire darapanata are o fatada din material textil care presupun ca e un fel de emblema a viitorului potential al Rosiei Montana. "Minerit, turism, bunastare", spune sloganul afisat pe materialul textil, pozitionat alaturi de florile de la niste ferestre desenate artistic.
Compania promite sa dezvolte turismul local
De fapt, asta este si promisiunea companiei care doreste exploatarea aurului din zona: "vom investi in reabilitarea turistica a zonei, daca ne lasati sa exploatam aurul". Au pus chiar si semne care explica faptul ca au creat rampe / schele speciale pentru a ajuta tritonii (vezi poza) sa poata urca inapoi din gropile in care au cazut.
La fel se intampla si cu semnele care te orienteaza in drumul spre Tãurile Rosiei Montana (denumiri locale pentru lacuri de mica adancime). Si pe ele exista sigla companiei. Tãul Brazi, cel pe care l-am si vizitat, e amenajat de companie si oferit localnicilor ca o baza de agrement.
Privita individual, observatia in cauza te-ar putea duce cu gandul ca esti intr-un oras special, in care o companie miniera doreste sa recreeze un mic colt de rai, in schimbul unor beneficii din partea populatiei locale.
Din pacate, niciuna dintre observatiile despre care vorbeam in exemplele de mai sus nu trebuie privita individual. Implicatiile proiectului Rosia Montana merg dincolo de casele localnicilor, de soarta tritonilor sau de reabilitarea turistica a zonei. Si ele implica orasele aflate in aval de proiect, puterea romanilor de compromis si multe alte lucruri dificile.
Tu ai accepta un lac plin cu cianuri in amonte de orasul tau?
E o intrebare pe care am auzit-o rostita destul de des in periplul meu prin Rosia Montana. Si, oricat de pragmatic as fi, mi-e greu sa gasesc argumente sa spun „Da”. Proiectul presupune ocuparea a 1.600 de hectare situate in Rosia Montana si Corna si exploatarea la suprafata, in patru cariere deschise si crearea unui bazin de acumulare a rezidurilor in spatele unui baraj de 180 metri inaltime, inchizand valea Corna. Ocuparea implica stramutarea unor oameni si constructii cu insemnatate istorica mai mica sau mai mare. Dupa ce afli toate aceste amanunte, ti-e greu sa zici „Da”. Oriunde s-ar intampla aceste lucruri.
Si totusi, continui sa cauti si alte ratiuni pentru proiect. Si asa ajungi la ideea vehiculata recent de autoritatile romane: „a crescut pretul aurului, cum sa nu vrem aur?”.
Nici macar pentru "n" miliarde de euro?
Intrebarea in sine, ca si dilema, e demna de personaje pentru care discutia se poarta in registru pragmatic. Ti-ai umple cada cu cianura daca ti-as da o suma mare de bani? Cu siguranta vom gasi mereu oameni care sa raspunda afirmativ, la fel cum vom gasi mereu oameni care sa spuna ca nu le pasa de vecinul de jos daca s-ar intampla sa aiba o cada fisurata.
Privita in aceasta perspectiva, discutia prezenta privind pragmatismul nevoii de aur a Romaniei e un argument special si greu de combatut. In fond, pe acelasi principiu, putem aduce in Romania mai toate deseurile din lume, in ideea de a strange bani, desigur.
Stii cate "Rosia Montana" sunt in Romania?
Cu toate astea, cautand pe internet informatii despre proiect si implicatiile lui, am aflat ca la Maramures, o alta companie se pregateste sa exploateze aur folosind tehnologie bazata pe cianuri. La fel, mi-am adus aminte de Copsa Mica si Zlatna, locuri in care oamenii mureau (si presupun ca inca mai mor) nu datorita cianurii, ci datorita poluarii fara precedent a aerului. Si astfel de exemple exista cu mult mai multe, obligandu-ne sa nu vedem doar paiul din ochiul altora, ci si barna din ochiul nostru.
Multe zone din Romania au nevoie de ajutorul si de implicarea oamenilor, nu doar Rosia Montana. Poate ca ar fi bine sa ne gandim si la asta.
Revenind la dezbatere, hai sa discutam pe marginea proiectului Rosia Montana. Eu am ales doua dintre cele mai puternice argumente vehiculate in prezent (unul contra si altul pro). Hai sa gasim si altele si sa raspundem la niste intrebari clare: Are Romania nevoie de bani si a venit vremea unui compromis in cazul Rosia Montana? Sau crezi ca Presedintele greseste cand vorbeste despre pragmatism in cazul proiectului Rosia Montana?
Ma intereseaza parerea ta despre acest subiect, cu rugamintea sa purtam o discutie decenta si argumentata.
Multumesc anticipat.
PS
Pentru ca uneori e nevoie de sprijin in argumentatie, iata cateva dintre luarile de opinie ale unor oameni importanti din Romania cu privire la proiect: Academia Romana (document), Traian Basescu, Emil Boc. De asemenea, iata si perspectiva oferita de compania miniera care doreste exploatarea aurului la Rosia Montana.
Si, ca privire din afara, uite cum se vede discutia "Rosia Montana" prin ochii cuiva de la The New York Times. Mie mi-a retinut atentia fragmentul urmator: "Hungarian environment state secretary Zoltan Illes wrote to Romanian Environment Minister Laszlo Borbely this week telling him Hungary did not want the mine on its border with Romania because of the cyanide used in the extraction process. [...] News of Hungary's position was not reported in the Romanian media."
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (321)