Despre tipul si locul arbitrajului

Putem incepe prin a observa ca de multe ori, parteneri contractuali neaobisnuiti cu toate tainele arbitrajului dar care au auzit de aceasta metoda de solutionare a disputelor, afirma ca doresc arbitrajul pentru solutionarea eventualelor lor dispute, apreciind ca astfel au reglementat suficient ceea ce vor. Acest tip de comportament denota o viziune simpla si insuficient concreta, aceea ca arbitrajul este forma de justitie opusa justitiei statale reprezentata de instantele de judecata de drept comun, astfel ca daca pentru unii este suficient sa aleaga competenta instantelor romane, este la fel de suficienta si indicarea arbitrajului ca forma generala de solutionare a disputelor. Asa cum insa si pentru instantele judecatoresti se fac analize privind instanta competenta din punct de vedere material, teritorial, functional etc, tot astfel si indicarea arbitrajului ca metoda de solutionare a disputelor atrage nevoie de detaliere cu privire la tipul arbitrajului, locul arbitrajului, legea aplicabila etc.

Astfel, arbitrajul poate fi organizat sub forma unui arbitraj institutionalizat sau se poate organiza ad-hoc, pentru solutionarea unei anumite dispute ivite. in functie de tipul de arbitraj ales, institutionalizat sau ad-hoc, problema costurilor este urmatoarea in functie de care alegerea se poate forma. in final, locul arbitrajului este foarte important pentru efectele pe care hotararea arbitrala le produce si pentru modalitatea de executare a acesteia.

Asa cum aratam si in articolele anterioare, arbitrajul institutionalizat este arbitrajul ce se desfasoara sub auspiciile unei institutii permanente de arbitraj, precum Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, Curtea de Arbitraj de pe langa Camerele de Comert si Industrie judetene din Romania, ICC Paris, LCIA Londra etc. Odata ales arbitrajul institutionalizat, partile adera la Regulile de procedura ale respectivei Curtii, in vigoare la data sesizarii tribunalului arbitral, indiferent de momentul la care partile au ales arbitrajul institutionalizat prin clauza compromisorie sau prin semnarea compromisului.

In cazul in care partile aleg arbitrajului ad – hoc, partile aleg regulile pe care acestia doresc sa le aplice in procedura, putand apela si la regulile prestabilite ale unui institutii de arbitraj.

Un aspect important in alegerea formei arbitrajului este modalitatea de numire a arbitrilor. intre multele lucruri neclare si incertitudini inerente notiunii de justitie dreapta, este cert ca partile se indreapta spre arbitraj pentru trasaturi ale acestei metode de solutionare a litigiilor care nu se potrivesc descrierii instantelor de judecata. Partile percept arbitrajul ca fiind confidential, ca asigurand incredere in arbitrul/arbitrii care solutioneaza cauza, solutionandu-se si intr-un termen mult mai scurt. increderea in arbitrii este data si de posibilitatea de numire a acestora, ceea ce nu se intampla in cazul judecatorilor de la instantele de judecata. in ce priveste arbitrajul institutionalizat, discutia privind numirea arbitrilor se poate imparti intre arbitrajul institutionalizat de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si arbitrajul institutionalizat de pe langa o Curte internationala.

In Romania, cea mai semnificativa parte a arbitrajelor este desfasurata in cadrul institutionalizat al Curtii de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industie a Romaniei. Pana la finalul anului 2011, regulile arbitrale ale acestei Curti permiteau partilor sa isi numeasca propriul arbitru, iar supra-arbitrul sa fie numit de Autoritatea de nominare. Actualele reguli arbitrale ale acestei Curti nu mai permit aceasta posibilitate partilor, ci arbitrii sunt numiti numai de Autoritatea de nominare.

Aceasta schimbare a determinat o scadere substantiala a numarului de cauze aflate pe rolul Curtii de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industie a Romaniei, odata cu o crestere spectaculoasa a numarului arbitrajelor ad-hoc. Aceasta redimensionare denota faptul ca comunitatea care utilizeaza arbitrajul in Romania, iata, are credinta ferma, pornind de la traditia numirii arbitrilor de catre parti, ca partea trebuie sa poata sa isi numeasca propriul arbitru si manifesta in acelasi timp o reticenta fata de formula care nu ii mai permite aceasta numire. Exista in continuare posibilitatea numirii arbitrilor in cadrul arbitrajului institutionalizat, altul decat Curtea de arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industie a Romaniei, precum si in cadrul arbitrajului ad-hoc.

Aspectul privind costurile arbitrajului este unul esential in decizia de alegere a arbitrajului si apoi a formei arbitrajului. in cazul arbitrajului institutionalizat, costurile difera dupa cum Curtea aleasa este nationala sau internationala. Pentru aceeasi disputa, costurile la Curtea de arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei sunt mult mai mici decat costurile de la ICC Paris de exemplu. De asemenea, costurile unui arbitraj ad-hoc desfasurat in Romania pot fi reduse fata de cele ale arbitrajului institutionalizat, partile detinand controlul asupra costurilor, mai putin asupra onorariilor arbitrilor.

O prima concluzie in ce priveste costurile este ca nu orice disputa merita a fi deferita arbitrajului, fie institutionalizat sau ad-hoc, intrucat o disputa pe suma mica adresata unui arbitraj avand ca loc al arbitrajului Paris de exemplu este deosebit de paguboasa pentru client.

tot la acest subiect, atat din perspectiva costurilor cat si din perspectiva unei bune judecari a cauzei, este nerecomandat ca un raport juridic guvernat de dreptul roman, cu derulare in Romania sa fie deferit unui arbitraj institutionalizat la Londra de exemplu. Dincolo de costurile evident mai mari, diferentele intre sistemele de drept pot fi creatoare de dificultati, de haos in solutionarea cauzei.

tot un exemplu nepotrivit este exigenta de odinioara a autoritatilor romane de a impune pentru contractele de antrepriza, modelele FIDIC cu forma de arbitraj institutionalizat ICC Paris. Acest tip de contracte sunt derulate pe teritoriul Romaniei, de contractori romani sau straini, legea aplicabila este in majoritate legea romana, insa arbitrajul este ales la o Curte straina, cu loc al desfasurarii arbitrajului Romania. Aceasta atrage numirea cel a putin a unui arbitru sau supraarbitrul strain, care este chemat sa aplice legea romana, intr-un domeniu oricum tehnic si dificil.

Despre locul arbitrajului si importanta acestuia vom continua in articolele urmatoare.

In concluzie, nu exista un raspuns general valabil despre forma de arbitraj si care sa fie locul arbitrajului, pentru toate situatiile. Asa cum anticipam la inceputul articolului, in functie de situatia specifica a fiecarui caz, se poate adopta decizia cea mai buna in ce priveste forma arbitrajului si locul arbitrajului, sau alegerea in sine a arbitrajului fata de competenta instantelor de drept comun.

Articol scris de Dr. Cosmin Vasile, Partener si Nicoleta Boboc, Senior Associate.