avocatnet.ro 
Exista doua caracteristici de limbaj izbitoare pe care orice teorie stiintifica a acestui comportament tipic uman trebuie sa o reprezinte.
Prima este aceea ca nu vorbim toti aceeasi limba. Aceasta ar fi o observatie socanta, daca n-ar fi atat de comuna. Sistemele de comunicare cu alte animale tind sa fie universale. De asemenea, multe alte atribute fundamental umane prezinta o variatie mult mai mica. Cu exceptia unui incident genetic sau a unuia de mediu, toti avem doi ochi, o singura gura si patru membre. De la un capat la altul al planetei, toti plangem cand suntem tristi, zambim cand suntem fericiti si radem cand ceva este distractiv, dar limbile pe care le folosim pentru a descrie aceasta sunt diferite.
A doua caracteristica de limbaj izbitoare este ca, atunci cand iei in considerare aria posibilelor limbi, cele mai multe dintre limbi sunt stranse in cateva mici grupe. Aceasta se intampla pentru ca cele mai multe dintre limbi sunt mult, mult mai asemanatoare una cu cealalta decat ar fi prezis oricare alta variatie aleatoare.
Incepand cu munca de pionerat a lui Joseph Greenberg, savantii au catalogat peste 2.000 de asemanari lingvistice, fapte reale din toate limbile, si interferente, fapte reale in cele mai multe dintre limbi. De exemplu, in limbile cu o ordine fixa, subiectul este aproape intotdeauna plasat inaintea obiectului. Daca verbul descrie un eveniment cauzat, entitatea care a cauzat evenimentul este subiectul ("John a spart vaza"), nu obiectul (de exemplu, "Vaza sparta de John" inseamna "John a spart vaza"). In limbi precum engleaza unde verbul face acordul cu unul dintre subiecte sau obiecte, de obicei se acorda cu subiectul (compara "copilul mananca morcovii" cu "copiii mananca morcovii") si nu cu obiectul lui (aceasta ar arata precum "copilul mananca morcovul" versus "copilul mancati morcovii"), desi in unele limbi, precum maghiara, sfarsitul verbului se schimba pentru a se potrivi cu ambele, atat subiectul, cat si obiectul.
In afara de limbile vorbite, oamenii de stiinta si inginerii au creat sute de limbi artificiale pentru a executa operatiunile din matematica (adesea numit "limbajul universal"), din logica si din programare. Acestor limbi le lipsesc cele doua caracteristici, sa fie diferite si grupate doar in cateva categorii, din cateva motive simple: cercetatorii care au inventat aceste limbi nu s-au deranjat niciodata sa includa acordul verbului sau chiar deosebirea in sine subiect/ obiect.
De cand s-a constientizat de cat de strans limitata este variatia in limbajul uman, cercetatorii s-au luptat sa gaseasca o explicatie. Probabil cea mai cunoscuta expunere este ipoteaza gramaticii universale a lui Chomsky. Aceasta sustine ca oamenii se nasc cu o cunoastere innascuta a multora dintre caracteristicile limbii. De exemplu, limbile disting subiectele si obiectele. Aceasta n-ar explica doar asemanarile universale intre limbi, dar, de asemenea, probabil, cum invatarea limbilor incepe de la zero. De-a lungul anilor, gramatica universala a devenit tot mai controversata din mai multe motive, dintre care unul este arbitraritatea teoriei: teoria pur si simplu inlocuieste intrebarea de ce avem limbile pe care le avem, si nu altele, cu intrebarea de ce avem gramatica universala pe care o avem, si nu alta.
Alternativ, un numar de cercetatori au explorat posibilitatea ca unele lucruri universale din limbaj sa cada datorita constrangerilor de design necesare. Ideea de baza este ca unele limbi posibile, dar nonexistente, nu exista pentru ca pur si simplu ar fi rele. Din acest motiv nu avem limbi in care se repeta fiecare cuvant. De asemenea, nu exista limbi care constau dintr-un singur cuvant, extrem de ambiguu. O asemenea limba ar fi aproape de nefolosit in comunicare.
Intr-o interesanta lucrare publicata recent, Ted Gibson si colegii ofera dovezi pentru o explicatie a constrangerilor de proiectare pentru o interferenta binecunoscuta care implica finaluri de caz si ordinea cuvintelor. Pentru a intelege o propozitie, trebuie sa determini care personaj face ce. Atat in limbile SOV (subiect obiect verb), precum japoneza, cat si in cele SVO (subiect verb obiect), precum engleza, subiectul se poate identifica dupa ordinea cuvintelor in propozitie. Diferenta este aceea ca in limbile SOV subiectul si obiectul sunt mult mai apropiate unul de celalalt, ceea ce face mult mai probabil ca sa devii confuz care dintre acestea este plasat primul, subiectul sau obiectul. Alternativ, vorbitorul poate accidental schimba ordinea cuvintelor.
Solutia propusa Gibson, pentru a intelege o propozitie, sa determini care personaj face ce, deschide alte posibilitati printre care problema legaturii dintre lucruri si obiecte (n.red. - numita binding problem, aceasta reprezinta modul in care in creier se fac diverse conexiuni, intre partile care se ocupa de culoare, cele care se ocupa de forma, astfel incat sa se formeze imaginea de ansamblu). Astfel, in cazul procesarii limbajului, avem diferite fluxuri de informare: ce cuvinte au fost rostite si in care ordine. Este mai usor sa fixezi ordinea informatiilor la cuvantul potrivit in limbile SVO, precum engleza, pentru ca subiectul si obiectul sunt departe, este un verb intre.
Exemplu de problema de legatura:
RXI +
R X I +
In a doua situatie literele sunt mai usor de citit decat in prima, datorita distantei dintre ele. Distanta ajuta creierul sa deosebeasca mai repede literele.
Cu toate acestea, mai sunt inca multe de explicat. De exemplu, desi sunt mai greu de folosit, limbile SOV, precum japoneza, sunt mai raspandite si preferate de participantii la un studiul lui Gibson. In plus, este mult mai probabil ca limbile nou aparute sa fie de tip SOV. Problema este ca nu exista nicio explicatie de ce limbile SOV sunt atat de raspandite, chiar daca nu sunt simple si au multe finaluri de cuvinte enervante.
Astfel, cercetarea facuta de Gibson si colegii sai ofera unul dintre cele mai clare exemple de cum o importanta tendinta in limbajul uman poate fi explicata de referinta la principiile universale ale teoriei de calcul si de informatie. Aceasta nu exclude in mod necesar gramatica universala - poate gramatica universala implementeaza inteligent pricipiile inteligente de calcul bune -, dar aceasta nu pune in lumina de ce limbajul uman, si, prin extensie natura umana, este asa cum este si nu in alt mod.
Nota! Textul integral despre problema de limbaj poate fi consultat aici.
stan_iulia 
anonim
Comentarii articol (0)