Incompatibilitatile unor profesii cu cea de avocat, respinse la CEDO. Un medic a castigat dreptul de a profesa ca avocat

In concret, respectiva Cauza are ca obiect analiza Curtii Europene a Drepturilor Omului in ceea ce priveste incalcarea dreptului la viata privata, ocrotit de art. 8 al Conventiei Europene, prin interzicerea dreptului de a profesa ca avocat, in conditiile in care  domnul Mateescu profesa deja ca medic.

Precizari prealabile. Legislatia interna specifica profesiei de avocat

Legislatia existenta la data introducerii aplicatiei. Pe data de 11 decembrie 2009, in vigoare reglementand profesia de avocat, erau: Legea  nr.51 din 7 iunie 1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, precum si Statutul profesiei de Avocat. 

Acestea aratau:

Art. 14.Este nedemn de a fi avocat:
a) cel condamnat definitiv prin hotarare judecatoreasca la pedeapsa cu inchisoare pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei;
b) cel care a savarsit abuzuri prin care au fost incalcate drepturile si libertatile fundamentale ale omului, stabilite prin hotarare judecatoreasca, sau a savarsit abateri disciplinare grave, sanctionate cu masura excluderii din profesie, ca sanctiune disciplinara;
c) cel caruia i s-a aplicat pedeapsa interdictiei de a exercita profesia, pe durata stabilita prin hotarare judecatoreasca sau disciplinara;
d) falitul fraudulos, chiar reabilitat.

Art. 15.Exercitarea profesiei de avocat este incompatibila cu:
a) activitatea salarizata in cadrul altor profesii decat cea de avocat;
b) ocupatiile care lezeaza demnitatea si independenta profesiei de avocat sau bunele moravuri;
c) exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert.

Art. 16.Exercitarea profesiei de avocat este compatibila cu:
a) calitatea de deputat sau senator, consilier in consiliile locale sau judetene;
b) activitati si functii didactice in invatamantul juridic superior;
c) activitatea literara si publicistica;
d) calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier in proprietate intelectuala, consilier in proprietate industriala, traducator autorizat, administrator sau lichidator in cadrul procedurilor de reorganizare si lichidare judiciara, in conditiile legii.

Aceste prevederi sunt de actualitate si la data publicarii acestui articol.

Statutul profesiei

Statutul profesiei in vigoare in momentul introducerii aplicatiei nu aduce clarificari importante normei legale, stipuland,  la Art. 28, urmatoarele: ,,Pentru primirea in profesie si pentru exercitarea acesteia avocatul trebuie sa nu se gaseasca in vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de Lege.,,

Statutul actual al Profesiei de Avocat nu aduce schimbari majore privind incompatibilitatea, in linii mari putandu-se concluziona ca, in principal, un avocat nu poate avea o alta profesie cu exceptia  celor aratate in Art. 16 din Legea 51.

Prevederile Statutare de actualitate sunt:
Art. 27.
Pentru primirea in profesie si pentru exercitarea acesteia avocatul trebuie sa nu se gaseasca in niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de Lege.

Art. 28.
Nu este incompatibil avocatul salarizat in interiorul profesiei de avocat

Art. 29.
(1)Sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat, daca legi speciale nu prevad altfel:
a)faptele personale de comert exercitate cu sau fara autorizatie;
b)calitatea de asociat intr-o societate comerciala in nume colectiv, de comanditar intr-o societate comerciala in comandita simpla sau in comandita pe actiuni;
c)calitatea de administrator intr-o societate comerciala in comandita pe actiuni;
d)calitatea de administrator unic sau, in cazul unei pluralitati de administratori, aceea de administrator cu puteri depline de reprezentare si administrare, de presedinte al consiliului de administratie ori de membru in comitetul de directie al unei societati comerciale cu raspundere limitata;
e)calitatea de presedinte al consiliului de administratie sau al consiliului de supraveghere ori de membru in comitetul de directie sau in directoratul unei societati comerciale pe actiuni.
(2)Avocatul poate fi asociat sau actionar la societatile comerciale cu raspundere limitata sau la cele pe actiuni.
(3)Avocatul poate indeplini functia de membru in consiliul de administratie sau in consiliul de supraveghere al unei societati comerciale pe actiuni ori de membru al consiliului de administratie al unei societati comerciale cu raspundere limitata, cu obligatia de a aduce acest fapt la cunostinta decanului baroului in care isi exercita profesia. Avocatul va furniza toate explicatiile asupra conditiilor in care exercita functia de membru al consiliului de administratie sau al consiliului de supraveghere si va prezenta toate documentele doveditoare in acest sens, cu respectarea regulilor confidentialitatii
(4)Daca consiliul baroului apreciaza ca exercitarea functiei de membru al consiliului de administratie sau al consiliului de supraveghere este ori devine incompatibila cu demnitatea si cu regulile de conduita impuse avocatilor, poate, in orice moment, sa solicite celui interesat sa paraseasca functia pe care o ocupa. Decizia consiliului baroului va fi comunicata de indata avocatului in cauza. Dispozitiile art. 26 alin. (6) si (7) se aplica in mod corespunzator.
(5)Incalcarea de catre avocat a prevederilor alin. (4) constituie abatere disciplinara grava

Cazul Mateescu: Un medic vrea sa profeseze ca avocat

Desi medic, Mateescu a urmat si cursurile Facultatii de Drept, pe care a absolvit-o in anul 2006. Inscriindu-se, ulterior, la Examenul de primire in avocatura organizat de catre Baroul Bucuresti, a fost declarat admis, decizia fiindu-i validata pe data de 18 decembrie 2007.

Conform practicii in vigoare, dupa absolvirea examenului de primire in profesie, pentru a deveni avocat definitiv, este necesara terminarea unui stagiu de 2 ani, pe durata acestuia avocatul avand titulatura de avocat stagiar. Dupa epuizarea stagiului, avocatul urmeaza sa dea un examen pentru definitivare, in caz de succes, devenind avocat definitiv, putand alege oricare forma de exercitare a profesiei.

Conform acestor reglementari, domnul Mateescu a facut o cerere de primire ca stagiar in cadrul unei firme de avocatura.

Raspunsul Baroului Bucuresti si al UNBR

Aprobata initial cererea de colaborare cu firma de avocatura, pe data de 13 martie 2008, Decanul Baroului Bucuresti i-a respins, insa,  cererea de aprobare a stagiului, pe considerentele exercitarii simultane a profesiei de medic si avocat.

Decizia de respingere arata: cererea  de a practia simultan profesia de avocat si de medic este repsinsa, petentul trebuind sa opteze pentu practicarea uneia dintre profesii.

Cererea a fost contestata in fata Uniunii nationale a Barurilor – UNBR, dar fara succes.

Domnul Mateescu s-a bazat pe interpretarea per a contrario a prevederilor  Legii 51, respectiv incompatibilitatea de a profesa ca avocat fata de  ocupatiile care lezeaza demnitatea si independenta profesiei de avocat sau bunele moravuri;  Totodata,si-a przentat CV-ul, care arata o situatie profesionala de invidiat: doctor in medicina, profesor universitar, autor al unor carti de spaecialitate. Nu in ultimul rand, situatia profesionala nu era nici de comerciant, nici de functionar, care a fi generat o incompatibilitate. Incompatibilitatile fiind aratate punctual de lege, cea de medic nefiind indicata special, deci era permisa.

Contestarea in instanta a deciziei de respingere
Invocand prevederi specifice procedurii de contencios administrativ, domnul Mateescu a atacat Deciziile de respingere a stagiului, pe motivele evidentiate anterior. In plus, fata de raspunsurile UNBR potrivit carora profesia de avocat ar cere o implicare totala, iar exercitarea simultana ar tinde spre un mercantilism excesiv, nu catre dedicarea profesionala necesara, s-au adus argumente ca, dimpotriva, cumulul profesiilor de medic si avocat ar putea asigura o calificare deosebita in cazurile de mal-praxis medical.

Solutiile Instantelor de judecata
Instanta de fond, Curtea de Apel Bucuresti, observand justetea argumentelor domnului Mateescu, I-a dat castig de cauza, anuland decizia UNBR. Totusi, Instanta de control judiciar, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de catre UNBR, iar, prin Decizia data pe 24 iuniee 2009, interzicerea dreptului de a profesa concomitent ca medic si avocat a ramas finala si producatoare de efecte.

Cazul Mateescu a ajuns la CEDO

Obiectul cererii initial bazata pe violari ale dreptului la un proces echitabil – Art. 6 al Conventiei - a fost calificata, din oficiu de catre CEDO, ca privind o violare a dreptului la viata privata, aparat de Art. 8 al Conventiei.

Acesta prevede:

Dreptul la respectarea vietii private si familiale
,,1.Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2.Nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.,,

Argumentele aduse

In argumentatia Cauzei, s-a aratat ca legea interna nu prevede nici in reglementarea profesiei de medic, nici in a celei de avocat, incompatibilitati clare ale celor doua profesii. Prin urmare, intregii proceduri a Deciziei de interzicere a dreptului de a profesa ii lipsea temeiul legal. De altfel, interpretand textul Conventiei, interzicerea nu justifica un interes necesar intr-o societate democratica sau proportional scopului ingerintei.

Mai mult, avand in vedere ca nu existau temeiuri de interzicere a practicarii celor doua profesii simultan, argumentele puteau fi aduse in sens contrar, de natura a intari profesionalismul apararii cauzelorde malpraxis medical. Mai mult decat atat, cumulul de profesii poate fi considerat ca un spor valoric al competentelor profesionale, ca pe un plus de expertiza.

Pozitia Guvernului a fost de aparare a interdictiei, subliniind, printre altele, si faptul ca, pentru analiza acestei probleme, cele mai indreptatite organe sa statueze sunt UNBR si Baroul.

Pozitia CEDO

Curtea, in primul rand, a aratat ca scopul Articolului 8 al Conventiei este de a proteja individualul de interferentele arbitrare ale autoritatilor, si de a determina Statul la a se abtine de la asemenea interferente. Intr-un astfel de context, este necesar a fi mentinuta o balanta intre interesul colectiv si cel general.

Premisa de la care a plecat CEDO a fost ca Decizia de respingere mentinuta de sistemul roman de drept constituie o interferenta in viata privata. Subsecvent, CEDO a analizat legalitatea interferentei. Avand in vedere existenta normelor ce guverneaza profesiile sus-amintite, interferenta apare ca legala. De asemeni, legile erau accesibile, putand fi usor cunoscute.

Urmand punctual criteriile de analiza pe care jurisprudenta CEDO le-a conturat, urmatorul punct a fost previzibilitatea normei.  Aici, argumentele domnului Mateescu au prevalat.

Nici o norma privitoare la reglementarea profesiei de avocat nu arata, special, profesia de medic ca fiind incompatibila cu cea de avocat. Observand faptul ca art. 15 al Legii 51 arata cu precizie cazurile de compatibilitate, iar,  pe de alta parte, art. 14 nu defineste termenii precis, referindu-se, exclusiv, la ocupatiile care afecteaza demnitatea si independenta profesiei, ori bunele moravuri se poate deduce ca, despre profesia de medic, cadrul legal nu indica nimic. Avand in vedere ca profesia de medic este onorabila, concluzia este ca nu se poate impune o incompatibilitate intre cele doua profesii.

Prin urmare, Curtea a evidentiat lipsa previzibilitatii normei in acest caz, precum si, drept consecinta, violarea dreptului la viata privata.

Consecintele solutiei date de CEDO

In concluzie, Legea organizarii profesiei de avocat, ca si Statutul  nu mai pot fi privite ca interzicand exercitarea unor astfel de profesii simultan. Ca obligatie a Statului Roman de a nu incalca drepturile protejate de tratatele internationale, in cazul de fata de Conventia Europeana, raliindu-ne jurisprudenta astfel creata, se pot aduce argumente solide preeminentei dreptului la viata privata in relatia cu Organele legale si statutate cere guverneaza exercitarea avocaturii.