Andra Matei: Dupa ce am terminat demersul prin care Radu Beligan a intrat in Cartea Recordurilor, mi-am spus ca pot sa plec din televiziune

Andra Matei a urmat cursurile Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicare din Bucuresti, intre 2006 si 2011, in primii trei ani fiind studenta, iar in ultimii doi masteranda la "Jurnalism tematic".

De ce ai vrut sa devii jurnalist?

AM: In liceu, nu ma vedeam lucrand in birou. Mama mea lucreaza intr-o banca si intotdeauna ii spuneam ca "Eu nu voi ajunge sa lucrez ca tine, sa stau non-stop in birou, sa fac in fiecare zi acelasi lucru, sa intru in rutina aceasta". Eu sunt o fire agitata, am vrut un job care sa mi se potriveasca. Am stiut din capul locului, de cand am inceput facultatea, ca vreau sa fac televiziune si am luptat pana mi-am urmat visul.

De un an si jumatate esti redactor la emisiunea "La Maruta". Ce faci mai exact?

AM: Nu sunt pe o ramura anume. Cel mai mult imi place munca de teren, sa nu stau in redactie. Asa cum fac Bianca Dragusanu, asa dezbat si subiecte culturale. De fiecare data, oricare ar fi subiectul, trec peste personaje si iau partea frumoasa a lucrurilor, aceea ca fac meseria care imi place si incerc sa ma concentrez pe meseria de jurnalist - sa caut si sa scriu. Daca ar fi sa ma opresc la personaj (n.red. - vedeta), ar fi o mare descurajare.

Cum ai ajuns sa faci documentarea pentru intrarea lui Radu Beligan in Cartea Recordurilor la categoria "Cel mai longeviv actor in activitate"?

AM: Ne-a venit ideea, in redactie (n.red. - a emisiunii "La Maruta", difuzata de luni pana vineri, la Pro TV), prin mai 2013. Eu am vrut sa fac tot demersul, pentru ca, inca de-acum 7 ani, de cand am venit in Bucuresti, eu sunt din Valcea, le spuneam prietenilor mei ca trebuie sa ajung sa vad "Egoistul" (n.red. - "Egoistul" este o piesa scrisa de Jean Anouilh, fiind publicata in 1981; in limba romana, piesa a fost tradusa si adaptata de Radu Beligan si Liviu Dorneanu; Radu Beligan este si cel care a regizat-o, in tara noastra, unde premiera a fost pe 16 noiembrie 2004, pe scena Teatrului National din Bucuresti), pentru ca Radu Beligan are o anumita varsta. N-am reusit sa vad piesa, pana sa incep demersul acesta.

In mai, cand ne-a venit ideea sa intre Radu Beligan in Cartea Recordurilor, eu vorbeam cu Lamia Beligan, fiica lui, pentru un alt subiect, iar, anterior, ma ocupasem de alte subiecte din domeniul cultural si de teatru.

Aveam nevoie de acceptul lui, asa ca am sunat-o, de mai multe ori, pe Lamia Beligan si tot ii propuneam ce vreau sa fac. Ea era de-acord, dar ma tot amana. La un moment dat, am mers la "Egoistul" cu jumatate din redactie, stiind ca este o oportunitate sa-i spun lui ce vreau sa fac. Dupa piesa de teatru, m-am dus sa ii explic lui Radu Beligan fata in fata exact ce vreau sa fac, vorbisem anterior cu Lamia Beligan sa ma prezinte. Aveam niste emotii! Lamia Beligan i-a spus: "Uite tata, ea este copila care vrea sa te bage in Cartea Recordurilor". Abia asteptam prima lui reactie. A fost incantat, a zis "Da, dar pana ma bagi tu in Cartea Recordurilor..... mai este mult".

In mai, le-am scris si celor de la Guinness Book un email in care le-am explicat ce vreau sa fac si in ce categorie vreau sa fie Radu Beligan, "Cel mai longeviv actor pe o scena de teatru". Ei mi-au raspuns, in septembrie, ca nu este batut recordul la categoria aceasta si ca exista posibilitatea sa o facem. In acest timp, le-am dat foarte multe telefoane, ii sunam saptamanal, iar ei imi spuneau ca nu-mi pot da un raspuns.

Dupa ce mi-au raspuns, mi-au trimis un formular cu toata documentatia, iar eu am inceput sa o caut. Formularul avea vreo 30 de pagini, unele puncte erau grila, altele spuneau fiecare detaliu care-mi trebuie. Mai era un numar mare de pagini in care imi explicau, daca vreau sa vina din partea lor un reprezentant sau le trimit eu filmarea, conditiile erau diferite. In timpul acesta, am cautat si tot ceea ce era despre Beligan. Daca nu ma incadram in formular si aveam o documentatie slaba, nu imi validau recordul.

Am avut nevoie de actele lui Radu Beligan, in original. M-au ajutat Lamia Beligan si Mona Radu, asistenta domnului Beligan, cu toate actele in original - livret militar, certificatele de casatorie si de divort, diploma de bacalureat, carnetul de student etc. Au cautat ceva. Sunt foarte vechi, diploma de bacalaureat, de exemplu, as duce-o la Muzeul de Istorie. Toate aceste acte le-am tradus in engleza, iar, dupa, le-am dus la legalizare.

In documentatie am inclus harta TNB-ului (n.red. - Radu Beligan a fost primul director al acestuia, intre 1969 si 1990), fotografii cu teatrele unde joaca el, TNB si Metropolis (n.red. - un alt teatru din Bucuresti, unde el joaca in "Lectia de violoncel", scrisa de Mona Radu), iar Radu Beligan a fost chiar foarte amabil si ne-a dat fluturasi de salariu, ca sa putem demonstra ca el este angajat al unui teatru. Pe langa acestea, cei de la Guinness Book ne-au cerut sa avem documente semnate pentru fiecare zi cu piesele in care el a jucat, inclusiv orele, din ultimele sase luni, iar cei de la teatre mi le-au dat. Mi-au cerut si fotografii de familie, de pe scena, din tinerete, langa alti actori. Era clar ca, daca am cat mai multa documentatie, am mai multe sanse sa intre in Cartea Recordurilor.  

Pentru ca nu a venit un reprezentant de la Guiness Book, le-am trimis filmarea piesei "Egoistul". Filmarea piesei a fost alta problema, pentru ca ne-a trebuit acceptul de la TNB, care ne-a spus "Niciodata nu ne vom data acordul sa filmati piesa de teatru, pentru ca sunteti televiziune si, maine - poimaine, ne trezim ca o difuzati". Iarasi, a trebuit sa cerem mai multe acorduri - de la Beligan, de la teatru. Toti imi spuneau ca TNB-ul nu va fi de-acord, desi acesta era ultimul pas si cel mai important. Pana la urma, TNB-ul a inteles ce vrem sa facem si a fost de-acord sa filmam, pe 28 septembrie. Intre timp, sunam constant la Guinness Book sa ma asigur ca fiecare pas pe care il faceam era bun si nu mai trebuie altceva. Era un fel de call-center la Guiness Book, unde m-au inregistrat cu un ID (n.red. - cod de identificare) si tot ii sunam.

Dupa ce am filmat piesa de teatru, a trebuit sa scriu, in engleza, o compunere despre piesa - ce rol are fiecare actor, cum joaca Beligan, ce reactie ai tu ca spectator, ce reactie are publicul cand il vede pe scena, ce parere au alti actori despre el, cum este el vazut in tara noastra, ca actor.  

Dupa ce am filmat piesa si am scris despre ea, am crezut ca am terminat. Ei bine, nu, pentru ca, in paralel, ma ocupam de documente. Cea mai urata veste am primit-o chiar in acest timp, ca Radu Beligan nu mai are certificatul de nastere orginal! Practic, se ducea totul, pentru ca era cel mai bun document sa autentifici ca el este nascut in 1918 si ca este cel mai varstnic actor in activitate. Mona m-a ajutat foarte mult. Ea a facut cerere, din nou, pentru eliberarea certificatului, emis din comuna Galben (Bacau). Am avut norocul ca a venit certificatul de nastere destul de repede, in doua saptamani, pentru ca noi ne doream sa ii facem surpriza pe 14 decembrie, de ziua lui (n.red. - decernarea certificatului a fost facuta pe 15 decembrie 2013, pe scena TNB-ului, dupa "Egoistul").

Intre documente am inclus si cartea despre Radu Beligan, in limba romana, doar ca sa se vada ca este o carte biografica si am explicat eu despre ce este vorba in engleza.

Cred ca erau 50 de plicuri, adica si vreo 15 dosare, iar pe fiecare am scris ce contine. De exemplu, am pus cartea intr-un singur plic si am scris: "Aici, este cartea despre Radu Beligan, detalii....". Piesa filmata mi-au cerut-o intr-un format anume si am trimis-o pe DVD-uri. Fotografiile le-am scos, dar le-am trimis si pe DVD-uri. Totul numai ca sa ma asigur ca nu-mi intoarce ceva. 

In final, am avut toate actele si le-am trimis in octombrie. Am scris, pe fiecare plic in parte ce contine, iar o saptamana m-am tot uitat, daca mai trebuie ceva in plicuri.

Dupa ce am primit confirmarea de la ei ca au ajuns actele, am inceput cu telefoanele despre "Cand vine raspunsul?". Mi-au trimis email ca raspunsul vine in trei luni. Cum sa vina in trei luni, cand noi voiam sa-i facem surpriza de ziua lui? Atunci, am platit o taxa ca sa primim raspunsul mai repede. Este o regula de-a lor ca poti plati, daca vrei sa-ti raspunda mai repede.

Dupa ce am platit taxa, mi-au trimis email ca raspunsul final nu poate veni mai repede, atata timp cat ei vad pe certificatul de nastere ca este eliberat in 2013, pentru ca era cel nou. Le-am explicat intr-un email de ce, ca actorul si-a pierdut certificatul si a trebuit sa-l scoatem, din nou, dar este original, pentru ca este emis de cine trebuie. La o saptamana dupa ce le-am explicat, mi-au raspuns ca Radu Beligan este oficial in Cartea Recordurilor, "Cel mai longeviv actor de pe o scena de teatru din lume", la sfarsitul lunii noiembrie.

Prima data am vazut stirea ca Radu Beligan este in Cartea Recordurilor pe site-ul lor, dupa care m-au anuntat intr-un email, ca urmeaza sa primesc certificatul. Le-am dat adresa si a venit la Pro TV, in 3 zile. L-am inramat si am inceput sa facem pregatirile, cand el chiar juca la TNB, a doua zi, dupa ce el a implinit 95 de ani, desi puteam sa ii dam diploma lui Radu Beligan si pe 1 decembrie.

Apoi, am vorbit, din nou, la TNB, ca sa ne lase sa filmam decernarea diplomei. La TNB, a trebuit sa stabilim totul la minut. Am facut si un filmulet de tipul "de ce merita Radu Beligan sa fie in Cartea Recordurilor", in care am explicat ce a insemnat demersul. Pentru acest filmuletul de prezentare am mers la Maia Morgenstern, Marin Moraru, Emilia Popescu si alti actori care l-au cunoscut. Cand Catalin Maruta i-a inmanat diploma, Radu Beligan a fost surprins, oarecum, si in acelasi timp a avut o atitudine "Eu nu merit sa fiu in Cartea Recordurilor. Nu am intrat eu in Cartea Recordurilor, nu m-ati bagat nici voi, este strict genetic, eu le multumesc celor care vin la spectacolele mele". Dar s-a bucurat. M-a impresionat modestia lui.

Cum au fost cei de la Cartea Recordurilor?

AM: Profesionisti. Au fost deschisi, stabilisem aproape o relatie de prietenie cu unul dintre cei de la relatii cu publicul, care imi explica ce trebuie sa mai fac sau ma asigura ca nu imi va fi respins recordul.

Ce a insemnat pentru tine tot acest demers?

AM: Mi-am spus ca, dupa ce termin demersul prin care Radu Beligan intra in Cartea Recordurilor, pot sa plec din televiziune, pentru ca am realizat ceva frumos. A fost implinirea aceea sufleteasca. Mai era si faptul ca, dupa 7 ani in care mi-am dorit sa vad "Egoistul", l-am bagat pe Radu Beligan in Cartea Recordurilor.

Nu pot sa spun ca a fost apogeul carierei, dar a fost o implinire profesionala si personala. Mi-am zis ca, de-acum, pot sa fac orice "mizerie de subiect", eu am fost cea care a facut tot posibilul sa intre Radu Beligan in Cartea Recordurilor.

Dupa ce m-am bucurat ca i-am inmanat diploma, la doua zile a preluat toata presa internationala si a fost o alta implinire, cand vezi ca scriu Washington Post sau Daily Mail (n.red. - primul este o publicatie din Statele Unite ale Americii, iar al doilea este din Marea Britanie). Dupa aceea am facut un material special, in care sa vedem ce a scris presa internationala despre demersul nostru. Este drept ca niciodata nu au scris ca demersul a fost facut de emisiunea "La Maruta", dar au scris ca Radu Beligan, actorul roman de 95 de ani, este in Cartea Recordurilor. Important a fost rezultatul.

Ce inseamna "o mizerie de subiect"?

AM: "O mizerie de subiect" inseamna sa stai sa-l convingi pe un manelist sa vorbeasca despre viata lui, iar el sa fie foarte arogant, ceea ce se intampla, sau sa stai o saptamana sa o urmaresti pe Bianca Dragusanu, sa vezi ce si-a cumparat sau daca si-a scos catelul in oras. Pentru mine, demersul Radu Beligan este o incurajare si, chiar daca nu-mi plac alte subiecte pe care le fac, atunci imi zic "Hai sa trec peste, pentru ca acestea sunt nimicuri".

Ce subiecte ti-ar placea sa faci?

AM: As fi ipocrita sa spun ca mi-ar placea sa fac numai subiecte din domeniul cultural. Pana la urma, din acest motiv este frumoasa meseria aceasta de televiziune, sa fii reporter: ca nicio zi nu seamana cu alta, nici un subiect cu altul. Asa cum astazi il bagi in Cartea Recordurilor pe Radu Beligan, maine, poti sa te duci, de la ora 7 dimineata, sa o urmaresti pe Bianca Dragusanu pana noaptea tarziu, sau un politician sau un sportiv.

Cum abordezi tu un subiect?

AM: Pe subiectele mondene, nu prea ai dreptul sa-ti faci un unghi de abordare, intotdeauna cauti sa afli din viata mondena a personajelor pe care le vezi la televizor. Chiar daca unii sunt ipocriti si zic "De ce se prezinta atat viata persoanala a lui X sau a lui Y?", se uita foarte multi. Si-atunci, le urmaresti doar cursul. Pentru noi, in presa mondena, daca ai un divort, o moarte sau o casatorie, nu mai ai ce unghi de abordare sa ai, doar le prezinti.

Te vezi in continuare jurnalist?

AM: Da. Si tot in televiziune. Poate intr-o zi imi voi schimba serviciul, dar eu nu ma vad. Mi se potriveste ca fire, sunt mai agitata: pica o bomba, se casatoreste nu stiu cine in secret, a divortat nu stiu cine, cauti, te duci. Imi place ritmul acesta, probabil, este si entuziasmul de inceput, dar sper sa ma tina. Imi place mult de tot ce fac, ca nicio zi nu seamana cu alta, ca poti sa pleci dimineata si sa nu stii cand te intorci, efectiv.

Pentru tine, ca jurnalist, este important sa-ti apara numele?

AM: Nu. In televiziune este important sa faci rating cu subiectul tau, sa relationez bine cu personajele. Te remarci pe parcurs.

Colectia de oameni frumosi este o sursa saptamanala de speranta marca AvocatNet.ro. Aici veti intalni, sambata de sambata, oamenii firesti din Romania pe care ne era dor adanc sa ii auzim vorbind - oamenii echilibrati, care impresioneaza tocmai prin normalitatea lor, intr-o lume de "senzational" si "extraordinar" si "nemaipomenit".