Cea mai eficientă metodă de training

Articol scris de Bruno Medicina, trainer Extreme Training, www.traininguri.ro.

Pe de altă parte, aceasta nu poate fi întreaga poveste: în timp ce, desigur, e o idee pozitivă să faci training de pescuit și să determini un om să pescuiască singur, mă cam îndoiesc că cineva cu stomacul gol ar avea chef și răbdare să asculte un trainer obișnuit să îi povestească teoriile minunate despre seminificatia pescuitului sau să se implice în exerciții motivaționale pentru a "unleash the fisher within".
 
Și dacă, din întâmplare, trainingul de pescuit va trebui să se facă cu bani obținuți de la finanțări și fonduri structurale în care, de obicei, fiecare parte implicată - funcționari, politicieni, fundații, firme, traineri s.a.m.d. - se gândește, în primul rând, cum să-şi umple propriul stomac și buzunar, e clar că acest potențial pescar independent va avea toate șansele să moară de foame de mai multe ori înainte să fie în stare să prindă primul pește.
 
Presupunând, totuși, că situația nu ar fi așa urgentă și dramatică, deci poate să aștepte mâncarea până când va fi în stare să pescuiască singur, consider că predarea pescuitului în vederea rezolvării problemelor de hrană rămâne o idee destul de limitativă.
 
Care este, de fapt, ideea standard de training? Se identifică o problemă, se alege o soluție, se analizează nevoile de training și se livrează.
 
Cu alte cuvinte, s-ar putea ca învățarea pescuitului să rezolve oarecum problemă contingentă, dar, aproape sigur, nu îi rezolvă problema "pe viață". În primul rând - de ce pescuit și nu altceva? Poate persoana respectivă are talent pentru activități diferite decât pescuitul și ar putea să fie mai mult de folos în alte domenii. Apoi, chiar dacă omul învață să pescuiască ca un profesionist, dacă peștele se termină, sau trebuie să se mute în pădure, sau rămâne fără undiță, tot o să rămână fără resurse de a se descurca singur și iar va trebui să ne ocupăm de el.
 
Așa, ca idee, alături de a furniza "rețete" și metode de pescuit, mi s-ar părea mult mai eficient să se predea niște principii care se vor putea aplica indiferent că vorbim de pescuit, vânătoare, agricultură.
 
Și, în orice caz, în loc de a-l forța să devină pescar, l-aș învăța să descopere domeniul în care este într-adevăr bun și cum să-și folosească talentul pentru a realiza un produs sau serviciu care poate fi schimbat cu pește, carne sau orice vrea el.
 
Sau, cel mai bine, lucrul care se aproprie mai mult de ideea mea de training sau de maieutică socratică la care fac mereu referire, l-aș ajuta să își găsească singur niște principii care l-ar face capabil să înțeleagă dacă într-o anumită situație e mai eficient să pescuiești, să sapi sau să faci comerț; principii care, de asemenea, i-ar permite să înfrunte cu succes pescuitul, vânatul, lupta sau orice sfidare i-ar pune în față situația.
 
Așadar, avem diferite metode de a înfrunta o situație în care cineva nu se descurcă:

• îi rezolvăm noi problema pe moment, cu rezultatul că o să ne cheme de fiecare dată când apare problema respectivă;
• îi învățăm cum se rezolvă problemă specifică, nu ne va mai deranja cu acest aspect, dar o să apeleze la noi de fiecare dată când apare ceva care deviază de la ce i-am învățat;
• îi învățam niște principii cu care pot rezolva probleme asemănătoare. Astfel, o să apeleze la noi numai dacă ceea ce apare este complet inedit;
• lămurim împreună care sunt obiectivele de atins și îi învățăm cum să-și pună mintea la contribuţie față de orice problemă și, dacă apare ceva complet inedit, cum să facă rost de informația care îi trebuie fără să fie nevoie să apeleze la noi.

E clar că, cu cât mergem mai mult spre a crea independență, cu atât mai mult răspunsul devine mai greu și riscant, iar angajamentul cerut din partea ambelor părți mai mare.
 
În afară de situația de "cerșit pur" la nivelul unu, de obicei trainingul obișnuit se situează la nivelul doi unde se furnizează rețete clare și simple pentru a rezolva o situație specifică.
 
A trece la nivelul 3 sau 4 necesită, desigur, un efort de pregătire și de încredere în persoana respectivă, ceea ce foarte puțini au dorința de a înfrunta; efort care reprezintă adevărata cheie a dezvoltării, singurul care poate da rezultate adevărate pe termen lung. Toată povestea asta, bineînțeles, e posibilă dacă am trăi în cea mai bună variantă dintre lumile posibile unde oamenii chiar au  dorință de a crește și de a învăța.
 
În realitate, de multe ori lumea stă aşezată şi aşteaptă să i se aducă peşte. Iar dacă încerci să-i  înveţi să pescuiască, o să înceapă pur şi simplu să-şi plângă de mila în dreapta şi stânga şi să caute pe altcineva dispus să le dea peştişorul zilnic.

Dacă, totuşi, sunt forţaţi să se apuce de pescuit, vor invoca faptul că undiţa nu e bună, că bate soarele, că miroase urât, că e umed, că acolo nu se găseşte peşte şamd. Aşa că, de multe ori, soluţia mai comoda pentru toţi este să rezolvi problema cumva şi să amâni problemele de dezvoltare.

Bineînţeles, nici vorba de a găsi pe cineva dispus într-adevăr să înveţe cum să se descurce, să-şi pună mintea la contribuţie, să aibă iniţiativă, să-şi asume un risc personal, mai ales într-un context corporatist unde se face tot posibilul să se descurajeze inteligenţa, initiaţiva şi gândirea independentă.

Aşadar, propun să ţinem şi noi cont de înţelepciunea chinezească şi - când este posibil - să învăţăm lumea cum se rezolvă o problema. Dar, să nu uităm ce-am zis: dacă i-am învăţat să pescuiască, o să mănânce atâta timp cât este peşte, dacă îi învăţăm principiile pescuitului, le va aplica şi în alte domenii, la nevoie.

Şi dacă îi învăţăm să îşi pună mintea la contribuţie şi să aibă curaj şi iniţiativă, de fapt, am creat un potenţial leader. Şi poate, într-un final, să conştientizăm  că adevărata sarcină a unui leader nu este de a crea roboţi dresaţi, ci chiar de a crea alţi leaderi.