I. Situatie premisa
Intr-o societate cu raspundere limitata unicul asociat detine prin statut si calitatea de administrator.
Tot in conformitate cu statutul, administratorul poate delega in numele sau orice persoana pe care o considera potrivita pentru administrarea curenta a societatii, caz in care va stabili si limitele unei astfel de delegari.
Desemnata fiind o astfel de persoana, se constata ulterior ca aceasta si-a infiintat o societate care are acelasi obiect de activitate, exercitand acte de comert care pot fi calificate concurenta neloiala.
II. Problema de analizat
Avand in vedere situatia premiza, se pune problema temeiului de drept in virtutea caruia o actiune in concurenta neloiala poate fi declansata.
III. Analiza juridica
Trebuie distins daca raportul juridic dintre persoana desemnata cu administrarea curenta a societatii si societatea respectiva este sau nu un raport de munca.
a) Daca exista un raport de munca atunci persoana desemnata cu administrarea societatii are calitatea de prepus de comert. Potrivit art.392 C. com. “ Prepus este acela care este insarcinat cu comertul patronului sau, fie in locul unde acesta il exercita, fie in alt loc.”
Asa cum s-a aratat in doctrina[1], calitatea de prepus are la baza contractul de munca dintre comerciant si prepus. Pe raportul juridic de munca se intemeiaza calitatea prepusului de reprezentant al comerciantului.
In acest caz, legea prevede obligatia prepusului de a nu il concura pe comerciant. In art. 397 din C. com. se arata ca “Prepusul nu poate, fara invoirea expresa a comerciantului sa faca operatiuni in numele sau propriu si nici nu poate sa ia parte, pe seama sa sau a altei persoane, la un comert de felul aceluia cu care a fost insarcinat.”
Aceste fapte sunt considerate a fi acte de concurenta neloiala ce determina obligarea prepusului la despagubiri pentru prejudiciul cauzat.
De asemenea, in Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, art.4 lit. b, se prevede ca fiind contraventie “ oferirea serviciilor de catre un salariat exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte”.
Ipoteza descrisa si sanctionata de art.4 lit.b din Legea 11/1991, nefacandu-se nici o distinctie, priveste si cazul cand societatea concurenta este detinuta de chiar salariatul care savarseste fapta de concurenta neloiala.
Tot astefel, dezvaluirea de catre salariatul unui comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia, catre un concurent, precum si deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant constituie contraventii potrivit art.4 lit.c si, respectiv, i din Legea 11/1991.
Mai mult, daca persoana desemnata cu administrarea curenta a societatii isi infiinteaza o societate avand un obiect similar celui al societatii pe care o administreaza, atunci aceasta persoana dobandeste si calitatea de comerciant, raspunzand pentru acele fapte care in lumina Legii nr.11/1991 sunt calificate ca fiind de concurenta neloiala.
Prin urmare, daca exista un raport de munca intre societatea administrata si persoana care administreaza societatea iar acesta persoana mai detine si o alta societate avand un obiect de activitate similar, raspunderea pentru concurenta neloiala poate fi deopotriva angajata atat in temeiul art.397 C.com. cat si a dispozitiilor Legii nr.11/1991.
b) Daca nu exista un raport de munca, atunci activitatea celui desemnat cu admnistrarea curenta a societatii este guvernata de regulile mandatului comercial.
In aceasta situatie, atat timp cat depasirea limitelor mandatului nu este in interesul mandantului, ci, mai mult, a cauzat prejudicii acestuia, mandatarul va raspunde de aceste prejudicii indiferent de forma culpei sale.
De asemanea, potrivit art. 378 C.com. mandatarul este obligat sa comunice mandantului toate faptele ce ar putea sa-l determine sa revoce sau sa modifice mandatul. Daca mandantul nu isi indeplineste aceasta obligatie, creand prejudici, atunci va raspunde pentru aceste prejudicii in fata mandantului.
Daca mandatarul este si detinatorul unei societati avand un obiect de activitate similar cu cel al societatii mandantului, iar prin actele sale favorizeaza societatea sa in detrimentul celei a mandantului, atunci dispozitiile Legii nr.11/1991 sunt deopotriva aplicabile
Prin urmare, in acest caz raspunderea persoanei desemnate cu administrarea societatii poate avea ca temei atat dispozitiile mandatului comercial cat si pe cele ale Legii nr.11/1991 daca persoana respectiva este si comerciant.
[1] St. D. Carpenaru, Drept comercial roman, Ed. All Beck, Bucuresti 1998, p.126
Comentarii articol (2)