Triunghiul fraudei: Ce este și care sunt cel mai des întâlnite cazuri de fraudă în accesarea fondurilor europene

Termenul de triunghi al fraudei este amintit în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi / sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora și a fost adoptată cu scopul accelerării gradului de absorbţie a fondurilor externe nerambursabile destinate României şi utilizarea eficientă a acestora. Prin intermediul OUG nr. 66/2011 sunt identificate trei tipuri de fraudă:

• manipularea intenţionată a declaraţiilor financiare (cum ar fi, de exemplu, raportarea incorectă a veniturilor);
• orice tip de deturnare de bunuri tangibile sau intangibile (rambursări frauduloase de cheltuieli);
• corupţie (de exemplu, mită, manipularea procedurilor de cerere de oferte, nedeclararea conflictelor de interese, deturnare de fonduri).

Sunt evidențiate trei elemente care stau la baza comiterii fraudelor și care pot fi rezumate sub forma unui "triunghi al fraudei":

• oportunitate;
• justificare;
• presiune financiară.

Astfel, primul element al triungiului fraudei este oportunitatea. Chiar dacă o persoană are un motiv, trebuie să existe şi o oportunitate, care este generată, în special, de existența unor sisteme deficiente de control intern. Autorul fraudei este încurajat de presupusa probabilitate ca fapta să nu fie detectată.

Al doilea element este justificarea sau motivul pentru care persoanele comit fraude: o persoană își poate găsi o justificare prin explicarea rezonabilă a actelor sale. De exemplu, apreciază că este corect să procedeze în acel fel, meritând acea sumă de bani sau vor susține că a fost vorba de un împrumut, urmând a restitui suma respectivă.

Ultimul element al triunghiului fraudei este presiunea financiară resimțită de către o persoană, dar poate fi, de asemenea, chiar și simpla aviditate. Alte presiuni pot apărea din problemele financiare personale sau din vicii personale precum jocurile de noroc.

Spargerea triunghiului fraudei reprezintă cheia prevenirii fraudelor. Dintre cele trei elemente, oportunitatea este cel mai direct afectată de sistemele solide de control intern şi, prin urmare, este elementul cel mai uşor de gestionat.

Exemple de indicatori de fraudă la accesarea fondurilor europene

1. Corupţia - mita şi comisioanele ilegale.

Mita şi comisioanele ilegale semnifică darea sau primirea de obiecte de valoare în vederea influenţării unui act oficial sau a unei decizii de natură comercială. Orice beneficiu tangibil oferit sau primit în vederea coruperii primitorului poate constitui mită. De cele mai multe ori, obiectele de valoare nu sunt bani, ci pot fi:

• plata unui bun la o valoare mult supradimensionată;
• oferirea folosinței gratuite a unui autoturism;
• plata unor servicii fictive, ce nu au fost niciodată prestate;
• deținerea de participații secrete în societăți ce participă la un proces de achiziție publică.

2. Practici de cooperare secretă.

Contractanţii dintr-o anumită zonă sau regiune geografică sau dintr-o anumită industrie pot încheia acorduri în vederea înlăturării concurenţei şi majorării preţurilor prin diferite sisteme de cooperare secretă.

Un astfel de exemplu îl reprezintă depunerea de oferte de curtoazie, așa numitele "oferte fantomă", care au scopul de a asigura aparenţa unei licitaţii concurenţiale, fără a se urmări câştigarea acesteia. Ca o compensație, firma care primește un contract în urma unei astfel de licitații publice va participa cu o ofertă mai scumpă atunci când i se va solicita acest lucru. Prin rotație, toți ofertanții vor câștiga contracte de achiziție publică.

3. Oferte discrepante.

Oferta înaintată pentru anumite activităţi pare a fi nejustificat de scăzută, iar după atribuirea contractului vor avea loc modificări ale termenilor contractuali.

4. Divulgarea datelor referitoare la licitaţii.

Personalul însărcinat cu contractarea, redactarea proiectului sau evaluarea ofertelor poate divulga unui ofertant favorit informaţii confidenţiale, precum bugete estimate, soluţii preferate sau date privind ofertele concurente, permiţându-i astfel să formuleze o propunere tehnică sau financiară.

5. Facturi false, duble sau cu preţuri excesive

Un contractant poate prezenta cu bună ştiinţă facturi false, duble sau cu preţuri excesive. Indicatorii de fraudă în acest caz sunt:

• mărfurile sau serviciile facturate nu se află în inventarul ofertantului sau nu pot fi localizate;
• nu există confirmări de primire a unor bunuri sau servicii facturate;
• se preferă plățile în numerar, în detrimentul celor electronice.