Cine și cum poate deveni administrator sau lichidator într-o procedură de insolvență personală

Într-o procedură de insolvență personală, care se va derula așa cum prevăd Legea nr. 151/2015 și normele sale de aplicare, de la 1 august 2017, organele care aplică procedura sunt: comisia de insolvență, administratorul procedurii, instanțele judecătorești și lichidatorul.

"Administratorul procedurii administrează procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, sub controlul comisiei de insolvență", scrie în lege. În ceea ce-l privește pe lichidator, același act normativ prevede că el "administrează procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active, sub controlul instanței judecătorești, și îndeplinește atribuțiile de supraveghere prevăzute de prezenta lege pentru perioada postprocedură judiciară de insolvență prin lichidare de active, sub controlul comisiei de insolvență".

Vorbim, așadar, de două organe care acționează fiecare într-una dintre primele două proceduri prevăzute de Legea nr. 151/2015: administratorul este cel care se ocupă de derularea procedurii de insolvență pe bază de plan, iar lichidatorul - de procedura pe bază de lichidare de active. Nici unul, nici celălalt nu poate fi însă altceva decât un specialist, respectiv: executor judecătoresc, avocat, notar sau practician în insolvență.

Concret, un administrator de procedură e desemnat de comisia de insolvență dintre cei înscriși în Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice. Similar, lichidatorul e desemnat de instanță dintre cei înscriși în listă.

Potrivit Legii nr. 151/2015, cerințele pentru dobândirea calității de administrator de procedură sau lichidator sunt următoarele:

• specialistul are o vechime de măcar trei ani în profesia de practician în insolvență sau de executor judecătoresc ori cumulat în aceste profesii și este definitivat cel puțin în una dintre acestea; are o vechime de cel puțin cinci ani în profesia de avocat sau notar ori cumulat în aceste profesii sau în cele de executor/practician în insolvență și este definitivat cel puțin în una dintre acestea;
• a absolvit cursuri de pregătire profesională în domeniul procedurii insolvenței persoanei fizice și în alte domenii cu relevanță pentru administrarea procedurilor de insolvență (cursurile ar trebui organizate, potrivit legii, de corpurile profesionale de care aparțin);
• a fost admis la examenul pentru includerea în Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice (examenul nu va fi necesar pentru practicienii în insolvență/executorii cu cel puțin cinci ani vechime);
• specialistul se bucură de o bună reputație, constatată potrivit statutului profesiei din care face parte;
• nu a fost sancționat pentru săvârșirea unei abateri disciplinare în anul anterior depunerii cererii de includere în listă;
• face dovada că deține un sediu profesional corespunzător acestei activități (spre exemplu, administratorul ar trebui să poată ține la sediul său ședințele de consiliere dintre datornic și creditorii săi).

Evident, administratorul și lichidatorul nu vor lucra gratis în respectivele proceduri. Plata onorariilor acestora nu va fi făcută însă de datornicul în insolvență. Potrivit normelor de punere în aplicare a Legii falimentului personal (Hotărârea Guvernului nr. 419/2017), onorariile administratorului și lichidatorului vor fi suportate de la bugetul de stat.

"Onorariul administratorului procedurii se stabilește de comisia de insolvență la nivel teritorial și va consta într-o sumă fixă, în cuantum cuprins între 100 lei și 500 lei, TVA inclus, care se va achita lunar. Onorariul lunar se stabilește în funcție de complexitatea situației financiare a debitorului, a structurii patrimoniului acestuia și a activității care urmează a fi desfășurată de administrator", scrie în normele de aplicare. Onorariul lichidatorului va fi stabilit de către instanță, în exact același mod ca pentru administratorul de procedură.

Notă: Pentru motive întemeiate, administratorul procedurii/lichidatorul va putea fi înlocuit, la cererea oricărui creditor sau a debitorului. În plus, el însuși se poate retrage din procedură și cere comisiei/instanței să fie înlocuit.