EY: Trei probleme de care se pot lovi firmele, după modificarea regulilor de procedură fiscală

Articol scris de Alex Milcev, partener, liderul Departamentului de asistență fiscală și juridică, EY România.

1. Prima dintre ele vizează posibilitatea organului fiscal, într-o manieră pur subiectivă şi cu încălcarea regulilor din procedura insolvenţei, de a trage la răspundere, în mod direct, împreună cu debitorul, şi alte persoane despre care apreciază că au acţionat cu „rea-credinţă”.

Exprimarea textului este mult prea generală şi lasă loc unei marje de manevră şi de interpretare nepermise, ce nu ţine cont de normele de tehnică legislativă. De fapt, acest text plasează Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) pe o poziţie absolut privilegiată faţă de ceilalţi creditori ai agentului economic insolvent, aceştia fiind lăsaţi în continuare să îşi recupereze creanţele în procedura desfăşurată în faţa judecătorului sindic, în timp ce ANAF recuperează direct sumele de la terţi, pe baza aprecierilor sale proprii.

2. La fel de controversată este şi modificarea ce permite organelor fiscale să desfăşoare inspecţii fiscale având ca scop acţiuni de „prevenţie şi conformare”. Nicăieri Codul de procedură fiscală nu defineşte scopul şi obiectul concret al unor asemenea acţiuni, astfel încât este extrem de neclar cum şi sub ce formă acestea se vor concretiza. După cum ştim bine din practică, cu cât o regulă este mai neclară şi mai interpretabilă, cu atât creşte posibilitatea unui abuz.

3. Nu în ultimul rând, în ultimii doi ani s-a „încetăţenit” în mod nejustificat (uneori chiar abuziv) practica ANAF de a sesiza organele penale cu privire la pretinse fapte de natură penală. Deşi această abordare creează prin sine suficiente neajunsuri contribuabilului vizat, ultimele modificări ale Codului de procedură fiscală completează lista cu noi reglementări, de data aceasta în materia măsurilor asiguratorii.

Practic, dacă ANAF instituie un sechestru ori o poprire asiguratorie (în lipsa unui titlu de creanţă), iar mai apoi sesizează şi organele penale, acele măsuri asiguratorii rămân în fiinţă până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, indiferent de durata acesteia. În acest context, oare mai pot fi atacate actele prin care se stabilesc aceste măsuri asiguratorii?

Concluzionând, punem spune că viaţa contribuabililor nu va fi deloc uşoară în lunile ce urmează. Sperăm doar că valul schimbărilor se va opri aici şi vom primi răgazul să le digerăm.