Implicații fiscale aferente bunurilor distruse: Aspecte legale și practice de care să ții cont

Prevederi legale

Din perspectiva impozitului pe profit

Potrivit prevederilor art. 25, alin. (4), lit. c) din Codul fiscal, în general, cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constate lipsă din gestiune sau degradate (inclusiv TVA aferentă, dacă este cazul) sunt considerate cheltuieli nedeductibile la calculul rezultatului fiscal.

Cu toate acestea însă, în anumite situații prevăzute de lege, aceste cheltuieli pot fi considerate deductibile la calculul profitului impozabil, astfel:

„1. bunurile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme;
2. bunurile pentru care au fost încheiate contracte de asigurare;
3. bunurile degradate calitativ, dacă se face dovada distrugerii;
4. alimentele destinate consumului uman, cu data-limită de consum aproape de expirare, altele decât cele aflate în situațiile/condițiile prevăzute la pct. 1 și 2, dacă transferul acestora este efectuat potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
5. subprodusele de origine animală, nedestinate consumului uman, altele decât cele aflate în situațiile/condițiile prevăzute la pct. 1-3, dacă eliminarea acestora este efectuată potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
6. produsele agroalimentare, devenite improprii consumului uman sau animal, dacă direcționarea/dirijarea vizează transformarea acestora în compost/biogaz sau neutralizarea acestora, potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
7. alte bunuri decât cele aflate în situațiile/condițiile prevăzute la pct. 1-6, dacă termenul de valabilitate/expirare este depășit, potrivit legii”.

Din perspectiva taxei pe valoarea adăugată

Conform prevederilor art. 304, alin. (2), lit. a) din Codul fiscal, notăm faptul că nu se ajustează deducerea inițială a taxei în cazul „bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă”.

De asemenea, menționăm și faptul că Normele metodologice precizează că printre situațiile în care pot fi aplicate prevederile art. 304, alin. (2), lit. a) din Codul fiscal sunt incluse și „bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate și pentru care se face dovada distrugerii”.

Aspecte practice

Un bun exemplu este cel al unei societăți ce comercializează produse cosmetice și accesorii și care a decis ca marfa mai veche de trei ani să fie distrusă. Marfa constă în accesorii greu vandabile și cosmetice cu termen de valabilitate expirat, iar pentru aceste mărfuri au fost încheiate contracte de asigurare.

Pentru a stabili tratamentul corect din punct de vedere fiscal, o sa reluam cele șapte cazuri menționate mai sus și o sa testam aplicabilitatea acestora în exemplul nostru:

1. bunurile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme - nu este cazul societății analizate;

2. bunurile pentru care au fost încheiate contracte de asigurare - aceste prevederi sunt aplicabile numai în cazul în care contractele acoperă riscul lipsei de gestiune sau a degradării, iar societatea poate beneficia de despăgubiri;

3. bunurile degradate calitativ, dacă se face dovada distrugerii - în această situație, societatea trebuie să facă dovada degradării calitative a bunurilor, precum și dovada distrugerii;

4. alimentele destinate consumului uman, cu data-limită de consum aproape de expirare, altele decât cele aflate în situațiile/condițiile prevăzute la pct. 1 și 2, dacă transferul acestora este efectuat potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare – nu este cazul;

5. subprodusele de origine animală, nedestinate consumului uman, altele decât cele aflate în situațiile/condițiile prevăzute la pct. 1-3, dacă eliminarea acestora este efectuată potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare - nu este cazul;

6. produsele agroalimentare, devenite improprii consumului uman sau animal, dacă direcționarea/dirijarea vizează transformarea acestora în compost/biogaz sau neutralizarea acestora, potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare - nu este cazul;

7. alte bunuri decât cele aflate în situațiile/condițiile prevăzute la pct. 1-6, dacă termenul de valabilitate/expirare este depășit, potrivit legii - această prevedere este aplicabilă cosmeticelor pentru care termenul de valabilitate a expirat.

În ceea ce privește impozitul pe profit, în contextul celor de mai sus, în ceea ce privește accesoriile greu vandabile, dacă acestea nu sunt degradate, cheltuiala aferentă nu este deductibilă conform prevederii generale. În situația în care se poate considera că sunt degradate calitativ, iar aceasta stare poate fi demonstrată, cheltuiala aferentă poate fi considerată deductibilă la calculul impozitului pe profit.

Din perspectiva cosmeticelor expirate, așa cum rezultă din prevederile de mai sus, cheltuiala aferentă este deductibilă dacă se demonstrează că, potrivit legii, termenul de valabilitate este depășit.

Similar, din perspectiva taxei pe valoarea adăugată, în situația în care societatea dispune de suficiente documente justificative care să demonstreze faptul că bunurile sunt degradate calitativ, precum și faptul că au fost distruse, atunci nu are obligația de a ajusta deducerea inițială a TVA. În cazul accesoriilor greu vandabile, dacă acestea nu se consideră ca ar fi degradate calitativ, TVA aferentă se va ajusta, în timp ce, în cazul cosmeticelor, acestea se consideră a fi degradate calitativ în contextul expirării termenului de valabilitate și astfel TVA aferentă nu se va ajusta. Pentru toate situațiile în care nu se ajustează TVA, trebuie să se facă dovada distrugerii.

În concluzie, atunci când se decide distrugerea unor mărfuri, trebuie analizată fiecare situație în parte, astfel încât să se aplice regimul corect din punct de vedere fiscal.