Obligația de întreținere în 2018: Ce membri ai familiei trebuie întreținuți și de către cine

Obligația de întreținere există numai între persoanele prevăzute de lege, scrie în Codul civil. Există între soț și soție, între foștii soți, între rudele în linie dreaptă, între frați și surori, inclusiv în cazul adopțiilor și în alte cazuri prevăzute expres de lege.

"Are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie (se poate dovedi prin orice mijloace - n.red.), neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale", scrie în actul normativ menționat. Apoi, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.

Mai întâi, părinții datorează întreținere copiilor lor.

"Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională. Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani", potrivit Codului.

Așadar, părinții îi datorează copilului întreținere până la 26 de ani, dacă el nu are un venit propriu și dacă se află încă la studii. De obligația întreținerii nu e scutit nici cel care e decăzut din drepturile părintești, mai scrie în Cod.

Obligația de întreținere există, firește, și între soți. Deși ea încetează în momentul când se desface căsătoria, soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei, potrivit Codului civil.

"El are drept la întreținere și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria", mai scrie în actul normativ.

Pensia de întreținere, formă a obligației de întreținere

Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Ca regulă, ea se execută în natură, adică asigurându-i celui în nevoie cele necesare pentru a-și duce traiul, cheltuielile de educație, pregătirea profesională, în cazul copiilor ș.a.m.d.

"Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani", se stabilește în Cod. Prin urmare, instanței de tutelă îi cerem să transforme obligația aceasta, cu tot ce ar presupune ea, de la caz la caz, în pensie de întreținere, pentru că cel obligat să ne ofere mijloacele ce reprezintă întreținere nu a făcut asta de bunăvoie și în natură.

Pensia de întreținere poate fi o sumă de bani fixă ori un procent din venitul lunar al celui care e obligat la întreținere. Dacă veniturile sale cresc, se poate cere instanței să crească și pensia, dacă vorbim de una stabilită în sumă fixă. Dacă veniturile se micșorează, atunci cel obligat poate să ceară judecătorului să plătească mai puțin, deoarece, așa cum punctam mai sus, întreținerea se datorează de către cel care are mijloacele să se achite de ea (despre acest subiect puteți citi mai multe în acest material dedicat).

"Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumătate pentru trei sau mai mulți copii. Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat", prevede Codul civil.

Așadar, există o limită: o persoană care datorează întreținere copiilor săi și, eventual, altor persoane, nu poate să se vadă privat de mai mult de jumătate din veniturile sale nete în felul acesta. Adică limita superioară a obligațiilor de întreținere este jumătate din veniturile nete ale celui obligat la întreținere.

Când duce neplata pensiei la o pedeapsă penală

În Codul penal există o infracțiune cu numele de abandon de familie. Cel care, cu rea-credință (deci nu din lipsă de mijloace) nu plătește pensia de întreținere timp de cel puțin trei luni comite această infracțiune și poate fi tras la răspundere penală, dacă cel care are dreptul la întreținere face plângere la organele penale.

Pedeapsa este închisoarea între șase luni și trei ani sau amenda penală și se aplică la următoarele trei categorii de fapte:

• părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a persoanelor îndreptăție la întreținere, expunându-le la suferințe fizice sau morale;
• neîndeplinirea, cu rea-credință, a obligației de întreținere;
• neplata, cu rea-credință, timp de trei luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească.

Firește, se poate dovedi în instanță că nu există obligația de întreținere și se pot cere înapoi inclusiv sumele de bani date fără justificare legală.