Declarația fiscală unică poate fi folosită de Fisc la executarea silită mai rapidă a persoanei fizice

Titlul de creanță fiscală devine titlu executoriu la data la care se împlinește scadența sau termenul de plată prevăzut de lege, se prevede în Codul de procedură fiscală. O decizie de impunere, de exemplu, e un titlul de creanță fiscală; sau o declarație fiscală. Faptul că se ajunge la termenul de scadență și plata nu s-a realizat face ca acest titlu să fie folosit de organele fiscale pentru a executa silit contribuabilul, fără alte formalități.

Nou introdusă în legislația fiscală, declarația unică 212 este un astfel de document (titlu de creanță fiscală), pe care Fiscul îl poate folosi pentru a executa silit contribuabilul care nu a plătit la termen dările la stat.

"Declarația unică constituie titlu de creanță fiscală la data la care se împlinește termenul de plată prevăzut de lege. La expirarea termenului, în caz de neplată a obligațiilor fiscale, autoritățile fiscale vor putea iniția acțiuni de executare a datornicilor prin emiterea de somații și titluri executorii conform Codului de procedură fiscală", ne-a spus Manuela Franciuc, consultant fiscal.

Termenul de plată la această declarație unică este data de 15 martie a anului următor realizării venitului. Până la acest termen se pot face plăți de către contribuabil, în baza formularului depus la Fisc. Odată depășit termenul, organul fiscal poate să execute silit neplătitorul, folosindu-se de D212. E de reținut că executarea silită fiscală se face de către executorii Fiscului, iar nu de către executorii judecătorești la care merge, de obicei, un privat care are de recuperat o creanță.

Declarația unică arată Fiscului exact ce trebuie să recupereze de la contribuabil (la care se adaugă apoi penalități și dobânzi). Pentru că, odată cu D212, s-a introdus pentru persoanele fizice sistemul autoimpunerii (prin D212 declari și tot în baza lui plătești dările fiscale, fără să mai aștepți deciziile de impunere de la Fisc), contribuabilul nu ar mai trebui să aibă nelămuriri când se trezește cu somații de la Fisc.

Așa cum sublinia recent un alt specialist în domeniul fiscal, unul dintre avantajele D212 este că contribuabilul va ști exact ce plătește. Pornind de la deciziile de impunere pe care le dădea înainte, Fiscul demara și executarea silită (dar în lipsa lor nu se putea executa silit). Uneori, deciziile de impunere se emiteau târziu, contribuabilul nu se mai lămurea ce-i cere Fiscul și de ce, iar apoi, când era executat silit, confuzia se adâncea și mai mult.

În contextul acestei declarații unice, aceste lucruri n-ar mai trebui să se întâmple, pentru că în calea executării silite fiscale nu mai stă emiterea deciziei de impunere - titlu de creanță fiscală care devine titlu executoriu. Așa cum am spus, D212 este în sine un titlu de creanță fiscală care devine titlu executoriu după 15 martie. Într-un fel, Fiscul va putea executa silit mai repede contribuabilii, dacă va dori acest lucru.