N-am putut lăsa să treacă această frumoasă zi de 1 decembrie fără să vorbim întrucâtva despre România; despre România noastră, a fiecăruia dintre noi, cei de la avocatnet.ro; despre ce ne place atât de mult la țara noastră, cu toată sinceritatea. Așa s-a format lista aceasta lungă ce se așterne în continuare.
1. Umorul românesc.
2. Optimismul (nu întotdeauna justificat) al românilor.
3. Sentimentul acela pe care îl ai atunci când se întâmplă ceva rău și cineva te bate pe umăr și-ți spune "lasă, mă, că ne-om descurca noi".
4. Cuvântul "colind" și bogăția acțiunilor pe care le sugerează, dincolo de a denumi un cântec de Crăciun.
5. Acele binecunoscute branduri de cosmetice românești de care au auzit și le caută și cei de dincolo de Atlantic.
6. Limba română și muzicalitatea ei jucăușă, bine ascunsă în spatele unor reguli multe și greoaie. Pentru (evident) „dorul” de netradus în altă limbă, dar, și mai mult, pentru atâtea alte cuvinte care mi-s pur și simplu calde și dragi: pentru „dodoloață”, „duioșie”, „zuză”, „musai”, „corcodușe”, „gărgăuni”, pentru „no” și „ioi”, pentru „zăludă”, „zănateci”, „buimaci”, pentru „șod” sau „răchie”.
7. Transfăgărășanul și Transalpina.
8. Opera lăsată în urmă de I.L.Caragiale - pentru că se ofilește prin traducere.
9. Maramureșul.
10. Sentimentul că ești acasă oriunde te afli în țară.
11. Cheile Dobrogei în zilele răcoroase (și mai libere) de toamnă.
12. Valea Oltului, în zilele când ești dispus să pierzi ore bune pe drumul de la București la Cluj, de pildă.
13. O șuncă afumată bună, cu ceapă roșie.
14. Ospitalitatea românilor simpli, care din puținul lor oferă și altora ceva.
15. Mărțișorul.
16. Satul românesc.
17. Costumul popular românesc.
18. Mânăstirile din Bucovina.
19. Bancurile cu Bulă și "miștocăreala" tipic românească.
20. Țuica fiartă – și multiplele ei capacități curative, cum ar spune unii.
21. Agitația Bucureștiului - agasantă, dar fără de care unii dintre noi ne-am cam plictisi.
22. Delta Dunării.
23. Nichita. Acest zeu etern și irepetabil, pe care nu știu cum l-aș fi putut descoperi, explora și înțelege, tradus în altă limbă, fiind din altă țară. I-aș fi pierdut sigur sensul.
24. Societatea interbelică, cu elitele și realizările ei remarcabile, care stau și azi la baza identității noastre de stat modern, pentru societatea interbelică cu saloanele ei și bunul-gust și manierele care azi ne pot părea excesive ori deplasate, cu mahalaua și toate legendele care circulau acolo, cu simingeriile ei, cafegii și fotografii, cu lăutarii ei, cu grădinile de vară, cu Parcul Icoanei și Ioanid, cu plimbările la șosea, cu Capșa, cu Gambrinus, cu Caragiale și Păstorel Teodoreanu.
25. Vinurile românești.
26. Zaraza, Au înnebunit salcâmii, Pădure nebună, Ana lui Manole. Și alte câteva alte cântece pe care le poți cânta oricând, doar cu o chitară și câteva acorduri. Pe munte - în jurul unui foc, la mare - pe plajă, după miezul nopții, în trenurile care te duc în oricare dintre locurile astea, într-o sufragerie de garsonieră, oriunde sunt prieteni.
27. Brașov, Sibiu, Sighișoara, Bușteni, Blaj, și toate așezările alea dintre dealurile Târnavelor - toate locurile alea în care am ajuns doar ca să am unde să fiu imposibil de fericită de nenumărate ori.
28. Izvoarele termale, iarna.
29. Ciorba de perișoare.
30. Cei care știu să stea la coadă și nu depășesc (nu mulți, dar există).
31. Bisericile din vârf de munte.
32. Româncele (nici nu e nevoie să detaliem motivele pentru care le iubim).
33. Faptul că, în destul de multe situații, poți fi pionierul care a făcut pentru prima dată în România un anumit lucru.
34. Brânza de oaie.
35. Emil Cioran.
36. Bucureștiul fermecător dintre cele două războaie, despre care citești azi ca și cum ar fi imaginat cineva povești și nu îți vine să crezi că lumea aceea chiar a existat.
37. Arhitectura conacelor din România.
38. Porcul de Mangalița.
39. Murata.
40. Țambalul, acest instrument devenit parte profundă și indispensabilă a folclorului românesc, despre care am aflat de curând că moare încet, nemaifiind oameni să îi învețe și să-i ducă mai departe meșteșugul. Romi Ciupariu, unul dintre ultimii virtuoși ai acestui instrument, mi-a povestit acum vreo lună, în seara în care l-am cunoscut absolut norocos și întâmplător, despre magia țambalului, un instrument imperfect, care nu poate fi acordat niciodată în totalitate, dar că tocmai în această mică nefrumusețe stă toată frumusețea lui. „Are un șarm de instrument care nu e perfect. Exact ca un om. Știi? Noi nu suntem perfecți, frumusețea adevărată e fix aia pătată un pic de imperfecțiune, de nefrumusețe. Țambalul nu poate fi acordat astfel încât să sune perfect, n-ai cum. Și acolo e magia lui, acolo e de fapt sufletul lui. Ca la oameni”, mi-a zis.
41. Eminescu, Blaga, Enescu, Porumbescu, Brâncuși, Grigorescu, Tonitza.
42. Mirosul de cozonac în ajun de sărbătoare.
43. Brânza cu mămăligă și smântână.
44. Cetatea Râșnov.
45. Munții Măcinului.
46. Românii muncitori, mereu dornici să ajungă cât mai sus.
47. Spiritul de sacrificiu al românilor atunci când e vorba de familie (dacă s-ar replica la nivel de țară, probabil că am arăta altfel acum).
48. Mustul.
49. Pastrama de oaie.
50. Merele de Voinești.
51. Faptul că românii sunt adaptabili (chiar dacă glorificarea istoriei nu se bazează, probabil, pe mai mult decât o serie de mituri, nimeni nu ne poate lua faptul că am dovedit, de foarte multe ori, putere de adaptare).
52. Sarmalele cu mămăliguță.
53. Pâinea de casă, bine rumenită, făcută de bunica în cuptorul din chirpici.
54. Diminețile de la Sirnea.
55. Oamenii care aruncă gunoaiele acolo unde le este locul, nu în drum sau prin curțile altora.
56. Ciocolata Rom.
57. Teatrul românesc.
58. Lucian Pintilie.
59. Oamenii care ajută alți oameni.
60. Eugenia (cei doi biscuiți cu cremă, nu disciplina care studiază aplicarea practică a biologiei eredității în ameliorarea genetică a individului - asta apropo de cât de mult contează uneori accentul în limba română).
61. Mansardele cu bârne de lemn din clădirile de la munte.
62. Sinaia.
63. Micii români care duc peste granițele țării steagul României prin ambiția și performanțele lor.
64. Oamenii care se luptă cu sârguința unui neam întreg să salveze patrimoniul cultural și arhitectural al țării.
65. Relaxarea celor din comunitățile mici.
66. Papanașii cu smântână și dulceață de vișine.
67. Satul acela mic din Vrancea, împrăștiat printre dealuri și păduri, cu o singură biserică, cu Sfat (primărie) și crâșmă, toate așezate pe strada principală, în fix inima lui. Satul unde s-a născut tata și unde mi-am petrecut câteva săptămâni din vacanțele de vară în copilărie. Negrilești, numit așa după unul dintre cei șapte fii din legenda Vrâncioaiei.
68. Regina Maria.
69. Săniușul.
70. Roșiile cu gust de roșii.
71. Ouăle încondeiate de Paște.
72. Ciuleandra.
73. Poziționarea geografică (am fost influențați de mai multe culturi și asta ne ajută să avem o perspectivă unică).
74. Târgul de Crăciun de la Sibiu.
75. Natura neatinsă de drujbe și beneficiari de grătare.
76. Românii care știu să-și respecte semenii.
77. Mircea Eliade.
78. Legumele pe care le vinde țăranul în fața porții.
79. Clopotele care sună duminica și-n zilele de sărbătoare.
80. Pufuleții – ce-ar fi postul fără ei?
81. Învățăturile bunicilor noștri și poveștilor lor de altădată.
82. Mihail Sebastian.
83. Marea Neagră.
84. Frumoasa Bucovină.
85. Camil Petrescu
86. Adaptabilitatea (dintotdeauna ne-am adaptat contextului, de asta am și supravietuit, ca natiune, atât).
87. Laptele de capră.
88. Mămăliga coaptă pe plita de la țară cu brânză veche de oaie.
89. Curajul românilor care au fost nevoiți să plece din țară, dar și al celor care au rămas. Puterea noastră de supraviețuire și adaptare la orice situație.
90. Dobrogea și norocul de a mă fi putut uita la ea, cu curiozitate și iubire și mirare, învățată de un un om care a trăit-o și-a înțeles-o. Nu mai știu alt loc în România, așa amalgam de soare, oameni de toate națiile, religii de toate felurile, moschei, greci, turci, tătari, biserici, baclavale, muezini, minarete, care să trăiască toate așa prietenos împreună.
91. Maria Tănase.
92. Contemporanul nostru Andrei Crăciun și toate textele lui, jurnalistice ori literare, sportive ori culturale, reportaje, portrete, poezii, romane sau panseuri de Facebook. E printre puținii oameni de la care citesc orice, chiar și când nu mă pasionează subiectul. Are un fel singular de a se apropia de lucruri, de a le înțelege și de a le pune apoi în cuvinte.
93. Cozonacul secuiesc.
94. Ciobănescul mioritic.
95. Balada pentru vioară și orchestră a lui Ciprian Porumbescu.
96. Cazanele Dunării.
97. Respectul și importanța acordate familiei.
98. Pârjoalele moldovenești ale bunicii.
99. Creangă și ale sale amintiri.
100. Albastrul de Voroneț.
(din echipa avocatnet.ro fac parte: Alin Popescu, Roxana Neagu, Alexandru Boiciuc, Simona Voiculescu, Dragoș Niculescu, Alexandros Bakos, Marian Chelba, Vlad Popa, Loredana Tesileanu, Alina Dumitrescu, Adina Pițoiu, Roxana Sandolache, Andreea Neguț, Paula Enache, Ramona Ungureanu, Elisabet Ivan-Duma)
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (6)