Cinci sfaturi de la o mamă, pentru a gestiona relația cu un copil nervos

Articol scris de Ileana Mirescu

Asta să însemne că am un copil foarte nervos, doar asta? Vorbind și cu alte mame am aflat că pentru fiecare dintre noi însemna altceva. Unii copii foarte nervoși se supără repede și se liniștesc la fel de repede. Alții nu se pot concentra pentru mult timp să facă o anumită activitate. Unii sunt de fapt extrem de speriați atunci când sunt nervoși, alții doar plictisiți.

Nu mai am un copil foarte nervos. E doar sensibil

Eu am un copil foarte nervos despre care acum, când poate să și povestească de ce este nervos, cred că este de fapt foarte sensibil. În sensul bun. Adică e empatic, îngrijorat de ce se întâmplă în jurul lui și preocupat să le fie bine și oamenilor de lângă el. Am un copil foarte nervos care nu se poate concentra când sarcina în care este implicat nu îi place, dar care nu are nimic împotrivă să se dedice lucrurilor care îl pasionează.

Din propria experiență vă spun ce a funcționat la mine și cum de la ”am un copil foarte nervos” am reușit să ajung la copilul meu minunat care uneori are momente mai dificile.

1. Lasă-l să facă alegeri

I-am oferit posibilitatea să facă alegeri. I-am delegat, atât de mult cât mi-au permis siguranța și propriile principii, responsabilitatea propriilor alegeri. Nu l-am obligat să continue să meargă la înot atunci când a zis că nu îi place. L-am sprijinit și încurajat să continuie cu baletul, cursurile de role și de chitară.

2. Ajută-l să facă multă mișcare

Să facă multă mișcare. Am observat că atunci când spuneam că am un copil foarte nervos era de multe ori după o perioadă în care nu avusesem timp să petrec vreme în aer liber cu el. Așa că ne-am făcut o rutină din a petrece timp afară. Fie împreună, fie el singur. Mișcare, mișcare, mișcare.

3. Dezvoltă-i reziliența

Să îl ajut să își dezvolte reziliența. Adică să îl sprijin atunci când situația în care se află este una despre care știu că e dificilă pentru el. Vorbim îndelung și în detaliu despre ce urmează să se întâmple. Îl ascult fără să îl judec atunci când îmi spune că ceva nu îi place. Îi spun de foarte multe ori, în cât mai multe forme că înțeleg că nu îi place și că uneori trebuie să facem lucruri mai puțin plăcute. ”Știu că nu îți place să dansezi în public și totuși nu poți lipsi de la spectacolul de balet în care ai un rol principal”.

4. Ascultă-l când este nervos

Să îl ascult atunci când este nervos, fără să o iau personal. Atunci când observ că am un copil foarte nervos mi-am impus să spun ”Înțeleg că asta te-a înfuriat”, ”Observ că nu îți place situația asta” mă veți auzi spunând.

5. Vorbește cu el despre ce s-a întâmplat

Să discut despre fiecare ieșire nervoasă cu el. Bine, după ce s-a calmat și amândoi suntem în acea poziție în care nu mai simțim nevoia să ne luptăm, unul cu celălalt sau pur și simplu noi cu noi.

Cam asta a mers la mine. Nu este totul perfect. În continuare am un copil nervos. Doar că acum ne este la amândoi mai ușor. Eu pentru că înțeleg ce pot să fac pentru el. El pentru că face foarte multe lucruri care îi plac, pentru că are putere să decidă și pentru că știe că și atunci când este nervos eu sunt lângă el.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.