Salariatul are dreptul la formare profesională - ce înseamnă asta, mai exact, și care sunt avantajele

Formarea profesională, privită superficial, pare a fi în principal un drept al salariatului și o obligație a angajatorului. Chiar dacă, de cele mai multe ori, relația de muncă este privită ca fiind o sumă a drepturilor și obligațiilor pe care le au părțile, salariatul și angajatorul, în realitate este un proces complex în care drepturile pot îmbrăca forma obligațiilor și invers. Poate părea complicat expusă așa chestiunea, însă devine mai simplu de înțeles când analizăm fiecare perspectivă.

Conform Codului Muncii, salariatul are, printre altele, dreptul la acces la formare profesională - art. 39 alin. (1) lit. g) îl prevede. Totodată, angajatorul are obligația să asigure participarea la programe de formare profesională pentru toți salariații și să suporte cheltuielile aferente - art. 194 din Codul Muncii.

Avem, așa cum spuneam, obligația angajatorului și dreptul salariatului. Dacă privim modul în care, peste noapte, relațiile de muncă s-au transformat brusc, constatăm că formarea profesională nu este un element pe care să-l tratăm simplu, fie ca drept, fie ca obligație. Formarea profesională a devenit o necesitate în contextul actual. 

Suntem tentați să spunem că formarea profesională nu este o necesitate în toate domeniile și vor fi suficiente voci care să aducă în discuție diverse ocupații pentru care, la prima vedere, nu este necesară o formare profesională periodică. Să spunem că pentru ocupațiile din grupa majoră 9 (muncitori necalificați) acest aspect nu are relevanță, deși cred că acolo s-ar justifica formarea profesională în primul rând.

Productivitatea muncii este influențată, printre altele, atât de avansul tehnologic, cât și de modul în care salariații dobândesc competențele necesare utilizării tehnologiei. Dacă anterior spuneam că formarea profesională este un drept al salariatului și o obligație a angajatorului, atunci când discutăm despre dreptul angajatorului de a-și organiza activitatea astfel încât să eficientizeze procesul de muncă, acesta are, implicit dreptul, de a utiliza tehnologia actuală. 

Ceea ce considerăm a fi un drept al salariatului, devine în acest context o obligație, respectiv procesul de actualizare a competențelor pentru utilizarea tehnologiei actuale. Este suficient să privim cum s-au modificat procedurile în cazul medicilor de familie, cum s-au schimbat condițiile de predare în școli, dar și cum ocupații tradiționale au devenit dependente de noile utilaje controlate de computer. Inclusiv industria confecțiilor este din ce în ce mai tehnologizată, angajatorii având o reală problemă atunci când sunt în căutarea forței de muncă cu calificare corespunzătoare. Putem lua în discuție și agricultura, construcțiile sau alte domenii. 

De ce ar trebui salariații să-și exercite dreptul la formare profesională?

În primul rând pentru că dreptul nu-i chiar drept, ci îmbracă și forma unei obligații. Angajatorul are dreptul să elaboreze normele de muncă în condițiile art. 132 din Codul Muncii, iar salariatul are obligația de a realiza norma de muncă, conform art. 39 alin. (2) lit. a). Angajatorul va elabora norma de muncă ținând cont de capacitatea utilajelor, iar dacă acestea nu vor exploatate eficient de către salariat, norma de muncă va fi imposibil de realizat, fiind în situația în care, dacă angajatorul a stabilit concret și corect criteriile de evaluare, ne-am putea afla în fața unei posibile concedieri pentru necorespundere profesională.

Sigur, angajatorul trebuie să facă dovada că a oferit salariatului posibilitatea să participe la cursuri de formare profesională, dar acesta fie a refuzat, fie nu a asimilat competențele necesare. 

În al doilea rând, formarea profesională presupune atât dobândirea unor noi competențe, cât și obținerea unui certificat care să ateste acest lucru. Diplomele și/sau certificatele astfel obținute sunt ale salariatului, acesta fiind obligat să respecte numai obligația de a presta în favoarea angajatorului perioada de timp convenită prin actul adițional. Acest lucru înseamnă că salariatul, după expirarea termenului amintit anterior, va putea presta pentru un alt angajator, folosindu-se de competențele dobândite prin formarea profesională de care a beneficiat.

Un alt aspect foarte important din perspectiva salariatului este competitivitatea acestuia pe piața muncii, fiind și o oportunitate pentru renegocierea contractului de muncă, având astfel ocazia invocării art. 200 din Codul Muncii - „Salariații care au încheiat un act adițional la contractul individual de muncă cu privire la formarea profesională pot primi în afara salariului corespunzător locului de muncă și alte avantaje în natură pentru formarea profesională.”

 În privința formării profesionale, putem sintetiza avantajele salariaților astfel:

• adaptarea la cerințele postului sau ale locului de muncă, în special atunci când vorbim despre schimbarea tehnologiei utilizate și pentru respectarea obligației de a-și realiza norma de muncă sau obiectivele;
• obținerea unei calificări profesionale, ceea ce îl va face mai competitiv pe piața muncii;
• actualizarea cunoștințelor și deprinderilor specifice postului și locului de muncă și perfecționarea pregătirii profesionale pentru ocupația de bază;
• dobândirea unor cunoștințe avansate, a unor metode și procedee moderne, necesare pentru realizarea activităților profesionale;
• promovarea în muncă și dezvoltarea carierei profesionale, un aspect important atunci când discutăm despre beneficiile salariale sau extra-salariale;
• prevenirea riscului șomajului prin reconversie profesională, fiind evident avantajul unui salariat cu mai multe calificări atunci când este în căutarea unui loc de muncă;
• obținerea acestor avantaje pe cheltuiala angajatorului sau, atunci când formarea profesională are loc la inițiativa sa, dacă angajatorul nu și-a îndeplinit această obligație conform dispozițiilor legale, salariatul are dreptul la concediu de formare profesională plătit, cel mult 10 zile sau 80 de ore. 
• în situația în care inițiativa aparține angajatorului, salariatul beneficiază de toate drepturile salariale, perioada fiind considerată stagiu de cotizare.

Acest articol face parte dintr-o campanie informativă avocatnet.ro pe tema formării profesionale în cadrul relațiilor de muncă, în care ne-am propus, cu ajutorul specialiștilor, să abordăm aspecte teoretice și practice importante pentru firme și angajații acestora. Toate materialele din această serie pot fi citite aici.