Înainte de debutul raportului de muncă, noul angajator îi spune candidatului recrutat, căruia deja i-a dat contractul să-l semneze, că nu-l mai poate primi la muncă - motive subiecte sau obiective, pentru angajat acest aspect e irelevant, el fiind prejudiciat de cele mai multe ori, cu atât mai mult când deja demisionase de la fostul loc de muncă. Am discutat cu un specialist în relații de muncă despre tipicitatea înțelegerii dintre părți aici și de ce e important ca angajatul să primească de la angajator un contract semnat de către acesta din urmă, dar și că astfel de situații, deși nu pot fi evitate cu totul, pot fi gestionate tot în beneficiul angajatului, într-un final. Vorbim aici nu doar despre o problemă de moralitate, uneori, ci și de legalitate.
O recentă discuție peste care am dat, despre un angajat care, la finalul procesului de recrutare a primit contractul de muncă de la noul angajator, l-a semnat, și-a dat demisia de la actualul loc de muncă și a fost anunțat, înainte să înceapă munca la noul angajator că acesta din urmă nu-l mai poate primi, mi-a trezit interesul de a despica întrucâtva acest tip de situație pentru a vedea părțile legale, nelegale, bune sau rele ale acestor situații.
De departe de a considera povestea de mai sus ceva excepțional, am convingerea că se întâmplă destul de des ca noul angajator să se răzgândească în plin proces de recrutare și chiar să ajungă să-i spună celui pe care, la nivel declarativ, l-a recrutat, că relația de muncă nu va începe până la urmă, din varii motive.
În fapt, interesul de a întoarce situațiile de acest fel pe toate părțile mi-a fost ridicat de abordarea pe care participanții la respectiva discuție au avut-o referitor la aceste situații: respectiv, că ar conta cine a semnat primul contractul, dacă e semnat de ambele părți, dacă e rea-credință sau nu, dacă e legal, dacă se pot cere despăgubiri și că, de fapt, candidații în proces de recrutare nu prea ar avea cum să se ferească de atare „ghinioane”. Așa că am întrebat pe cineva care are experiență și cu o parte, și cu cealaltă în discuția aceasta:
avocatnet.ro: Candidatul primește contractul pentru noul job - acesta trebuie să fie deja semnat de angajator? Are vreo relevanță chestiunea asta, în discuția noastră?
Dan Năstase (DN), consilier juridic specializat în relații de muncă: Din punct de vedere legal nu se poate se spune, concret, dacă semnează angajatorul primul sau salariatul. Însă, dacă ținem cont de dispozițiile art. 16 alin (1) din Codul muncii, atunci ne gândim că angajatorul, având obligația de a încheia contractul de muncă în formă scrisă, incluzând clauzele negociate și stabilite, îi va înmâna salariatului contractul deja semnat, asumat.
Nu pot exclude nici varianta în care angajatorul asigură forma scrisă și așteaptă ca salariatul să-l semneze, dar dacă se acționează cu bună-credință, adică acel contract reflectă rezultatele negocierii, ar fi greu de înțeles o astfel de variantă.
Pentru a fi în prezența unui veritabil contract trebuie să avem forma scrisă și ambele semnături, dar și două exemplare (pentru varianta clasică, „pe hârtie”), iar în varianta electronică documentul, cu ambele semnături electronice, să ajungă în posesia ambelor părți.
Precizez că prima opțiune rămâne buna-credință, însă un salariat nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe acest principiu, ci trebuie să solicite exemplarul său semnat de ambele părți.
Este dificil de probat (nu și imposibil), în lipsa contractului semnat, înțelegerea părților, deci un angajator care nu ar acționa cu bună-credință poate fi răspunzător pentru eventualele prejudicii, în măsura în care se poate proba că a acționat cu rea-credință.
avocatnet.ro: E aici o problemă de legalitate sau mai mult una de moralitate? Putem rupe acel contract individual de muncă (CIM), prin voință unilaterală, înainte ca el să fi început să producă efecte?
DN: Aici avem, fără dubii, o problemă de moralitate, însă apreciez că este și una de legalitate.
Avem un contract semnat și avem o serie de drepturi și obligații, unele negociate și stabilite în mod cert. Un astfel de contract ar putea fi desființat în același mod în care a fost semnat, deci prin acordul părților, nu unilateral. Avem în vedere și faptul că salariatul va fi prejudiciat, chiar dacă, să presupunem, nu ar fi avut un loc de muncă la care a renunțat pentru a ocupa acest post. Spun asta pentru că, în lipsa unei înțelegeri certe, el își putea continua căutarea unui loc de muncă vacant.
În cazul în care a renunțat la un loc de muncă, atunci sigur că și-a asumat un risc, însă nu pe acesta, de a-i fi anulat unilateral contractul. Riscul pe care consider că și-l asumă este cel de a nu depăși perioada de probă, caz în care sunt incidente dispozițiile legale, pentru că și încetarea CIM în perioada de probă trebuie să respecte anumite condiții.
avocatnet.ro: Salariatul, rămas astfel și fără actualul și fără noul job - practic, „șomer” - ar putea avea câștig de cauză dacă-l dă în judecată pentru despăgubiri pe cel care „l-a tras în piept”? Avem ceva jurisprudență pe partea asta?
DN: Din punct de vedere legal nu-i putem spune nici șomer, asta pentru că s-ar putea să nu primească indemnizație. De la fostul loc de muncă nu a fost concediat, iar noul contract nu a început.
În instanță poate solicita repararea prejudiciului, dovada fiind chiar contractul semnat și, bănuiesc, documentul prin care i se comunică faptul că angajatorul a decis să nu-l execute. Chiar și în lipsa unui astfel de document, se pot valorifica alte probe, cum ar fi corespondența electronică sau chiar martori.
Lipsa informării a împiedicat, cred eu, persoanele care s-au aflat în astfel de situații să ajungă în instanță, pentru că până în prezent nu am identificat nicio speță.
avocatnet.ro: Vreo recomandare pentru salariații care sunt în proces de schimbare a locului de muncă dacă se întâlnesc cu astfel de situații?
DN: În primul rând, așa cum precizam anterior, fiecare își asumă un risc atunci când decide să demisioneze și să schimbe angajatorul, însă trebuie să se și informeze temeinic și să nu acționeze înainte de primirea contractului semnat.
Ulterior, dacă noul angajator i-ar propune să „rupă” contractul înainte de a începe activitatea, are dreptul de a se opune, dar și și de a se adresa instanței competente.
Util: Despre despăgubiri în această situație am mai discutat și în
acest material.
avocatnet.ro 
farcasedith
Comentarii articol (0)