Telesalariații care lucrează din afara țării: Consecințe SSM și obligațiile angajatorului în cazul accidentelor de muncă

Daniel Milicescu a explicat, într-un webinar organizat de avocanet.ro pentru abonații premium, că riscurile SSM în privința telesalariați sunt aceleași, indiferent de locul în care lucrează, deoarece țin de echipamentele folosite în activitatea de zi cu zi, respectiv desktop, laptop sau telefon mobil. Ceea ce poate diferi este legat de securitatea fizică a salariatului în funcție de locul în care se află, dacă acesta decide, cu știința sau nu a angajatorului, să meargă într-un loc periculos, unde rata criminalității este ridicată sau există riscul îmbolnăvirii cu anumite boli, de exemplu.

"Dacă li se permite telesalariaților să lucreze din altă țară, important pentru angajator este să facă analiza pe partea de SSM din țara în care se va afla salariatul, deoarece în cazul apariției unui accident de muncă vor trebui depuse documente și în țara respectivă. De asemenea, este posibil ca reglementările legate de accidente de muncă să difere de la stat la stat, ceea ce poate în România nu este accident de muncă, să fie considerat astfel în altă țară", a punctat managing partnerul Eurofin.

Totodată, în situațiile în care telesalariatul nu se află în granițele țării important este și evidența orelor de muncă, ce ar trebui să existe faptic, astfel încât în cadrul cercetării să se precizeze dacă respectivul incident a avut loc în timpul programului de lucru sau nu.

"Importantă este și partea învoirilor. Cât timp se stabilește printr-o dovadă scrisă, un sms sau e-mail, de exemplu, că în perioada respectivă salariatul a lipsit de la muncă, a fost învoit, deci nu a prestat activitate pentru angajator, dar a suferit un accident, acela nu poate fi considerat accident de muncă", a mai afirmat Daniel Milicescu.

El a mai subliniat că toate evenimentele trebuie să fie cercetate de către angajator, indiferent dacă se ajunge la concluzia că este sau nu un accident de muncă. "Nu trebuie să existe teama că din moment ce s-a produs un incident acela este un accident de muncă,iar administratorul firmei este de vină și el răspunde. Răspunderea se stabilește în urma cercetării. Deși sancțiunile pentru nedeclararea și cercetarea accidentului sunt mici în legislația din România, problemele sunt mai grave atunci când, din cauza sau la ceva timp după producerea accidentului, cel implicat moare sau, dacă în urma accidentului care nu a fost cercetat, salariatul cheamă în instanță angajatorul", a declarat Daniel Milicescu.

Obligațiile angajatorilor privind accidentele produse în afara României

După cum a explicat și specialistul Eurofin, este foarte important ca angajatorul să comunice salariaților care este procedura de comunicare a accidentelor de muncă, pentru ca, la rândul lui, să poată respecta termenul de 24 de ore de anunțare a inspectoratului teritorial de muncă (ITM) privind apariția unui eveniment.

Această comunicare trebuie că cuprindă cel puțin următoarele informații:

• denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul şi, dacă este cazul, denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;
• sediul/adresa şi numărul de telefon ale angajatorului;
• locul unde s-a produs evenimentul;
• data şi ora la care s-a produs evenimentul/data şi ora la care a decedat accidentatul;
• numele şi prenumele victimei;
• datele personale ale victimei: vârsta, starea civilă, copii în întreţinere, alte persoane în întreţinere, ocupaţia, vechimea în ocupaţie şi la locul de muncă;
• împrejurările care se cunosc şi cauzele prezumtive;
• consecinţele accidentului;
• numele şi funcţia persoanei care comunică evenimentul;
• data comunicării;
• unitatea sanitară cu paturi la care a fost internat accidentatul.

Angajatorul are obligația de a comunica evenimentul și misiunii diplomatice sau oficiului consular român din țara respectivă, care, în anumite condiții, poate participa la cercetare.

După comunicarea evenimentului, urmează cercetarea, care se face de:

• angajator, dacă evenimentele au produs incapacitate temporară de muncă (inclusiv cu deplasarea comisiei de cercetare la fața locului);
• Inspecția Muncii, dacă evenimentele au dus la invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase sau care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice;
• autoritățile de sănătate publică teritoriale, respectiv a municipiului București, în cazul de suspiciuni de boală profesională și a bolilor legate de profesie.

Normele de aplicare a Legii SSM s-au modificat în această primăvară în privința accidentelor de muncă care se produc în afara granițelor României, fiind introdus un termen limită pentru cercetarea acestor incidente, în maxim 10 zile lucrătoare de la data producerii, cu posibilitate de prelungire la 9 luni de la data comunicări în anumite cazuri argumentate.

În privința dosarului de cercetare, Daniel Milicescu afirmă că acesta nu diferă foarte mult față de cel care trebuie elaborat în cazul evenimentelor de muncă petrecute pe teritoriul României. Totuși, trebuie să fie depuse, pe lângă actele necesare și până la modificările aduse normelor de aplicare ale Legii SSM 319/2006, și o declarație pe propria răspundere a angajatorului sau reprezentantului angajatorului (anexa nr. 27 din HG 1.425/2006), declarații pe propria răspundere ale martorilor sau persoanelor care pot contribui la elucidarea împrejurimilor producerii evenimentului și care nu se pot prezenta în fața organelor de cercetare (anexa 28 din același act), precum și informarea casei teritoriale de pensii de care aparține angajatorul către inspectoratul teritorial de muncă privind producerea în afara granițelor a unui eveniment considerat accident de muncă (anexa 29).

De întocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de incapacitate temporară de muncă răspunde angajatorul care a încheiat contractul cu partenerul străin, în cazul efectuării de lucrări cu personal roman. În schimb, de întocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de invaliditate sau deces răspunde ITM-ul pe raza căruia își are sediul social angajatorul la care era angajată victima.

Ulterior, înregistrarea și evidențierea accidentelor de muncă și a incidentelor periculoase se fac de către angajatorul român.