Ghid util: Ce trebuie să faci dacă vrei să contești o decizie de impunere privind taxe și impozite locale

Contestația împotriva actelor administrative fiscale, inclusiv împotriva deciziilor de impunere, constituie o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ-fiscal.

Ca regulă generală, orice decizie de impunere emisă de către un organ fiscal local este, în principiu, supusă contestației. În conținutul deciziei de impunere trebuie să existe mențiuni clare cu privire la posibilitatea contestării, termenul de contestare și organul la care trebuie depusă contestația.

Contestația este o procedură administrativă care dă dreptul contribuabilului nemulțumit de decizia de impunere de a contesta sumele conținute de acest act administrativ-fiscal. În același timp, prin contestație, contribuabilul tinde la obligarea organului fiscal local emitent la reanalizarea temeiniciei și legalității măsurilor luate de acesta. Astfel, se pot stabili, ca urmare a admiterii contestației, alte sume datorate ca obligații de plată la bugetul local.

Dacă în urma deciziei de soluționare a contestației contribuabilul este în continuare nemulțumit, acesta se poate adresa instanței de contencios administrativ competente.
Potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, există următoarele reguli privind posibilitatea contestării deciziilor de impunere emise de organele fiscale locale:

• baza de impunere și impozitul sau taxa stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună;
• deciziile de nemodificare a bazei de impozitare prin care nu sunt stabilite creanțe fiscale pot fi contestate;
• bazele de impunere contestate separat printr-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
  
  

Forma și conținutul unei contestații împotriva unei decizii de impunere

Contribuabilii care doresc să facă o contestație împotriva unei decizii de impunere trebuie să o formuleze în scris și aceasta trebuie să conțină următoarele elemente:

• datele de identificare ale contestatorului;
• obiectul contestației;
• motivele de fapt și de drept pe care se sprijină contestația;
• dovezile pe care această contestație se întemeiază;
• semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia.

Obiectul contestației îl constituie sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal local în cuprinsul deciziei de impunere atacate, care se vor regăsi în cuprinsul contestației, individualizate pe categorii de creanțe fiscale, precum și accesoriile acestora.

În situația în care se constată neîndeplinirea acestei obligații de către organul fiscal local competent, atunci acesta va solicita contestatorului să precizeze, în scris, în termen de cinci zile de la comunicarea solicitării, cuantumul sumei contestate. În cazul în care contestatorul nu comunică suma, se consideră contestat întregul act administrativ-fiscal atacat.

În cazul în care contestația nu îndeplinește cerințele referitoare la depunerea în original sau în copie legalizată a împuternicirii, precum și semnătura, organul fiscal local competent va solicita contestatarului ca în termen de cinci zile de la comunicarea acesteia să îndeplinească aceste cerințe. Dacă acesta nu se conformează, contestația formulată va fi respinsă, fără a fi soluționată.

În vederea aplicării principiului rolului activ al organului fiscal local, acesta va solicita contestatarului prezentarea, în termen de cinci zile de la data comunicării acesteia, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază contestația, sub sancțiunea respingerii acesteia ca nemotivată. Organul fiscal local competent nu se poate substitui contestatarului cu privire la motivele de fapt și de drept pentru care a contestat actul administrativ-fiscal respectiv.

Contestația nu este supusă niciunui fel de taxă.

Termenul de depunere a contestației

Contestația se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, sub sancțiunea decăderii.

În situația în care competența de soluționare nu aparține organului fiscal local al deciziei de impunere atacate, contestația se înaintează de către acesta, în termen de cinci zile de la înregistrare, organului de soluționare competent.

În ipoteza în care decizia de impunere nu conține elementele prevăzute la art. 46 alin. (2) lit. i) din Codul de procedură fiscală, respectiv posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere al contestației și organul fiscal la care se depune contestația, contestația poate fi depusă, potrivit reglementărilor art. 270 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, în termen de trei luni de la data comunicării actului administrativ-fiscal, la organul fiscal local emitent al deciziei de impunere atacate.

Modalitatea de depunere a contestației și competența de soluționare a acesteia

Contestația formulată de contribuabil poate fi depusă la registratura organului fiscal local emitent al deciziei de impunere atacate sau poate fi transmisă electronic la adresa oficială de e-mail a organului fiscal local.

Contestația împotriva unei decizii de impunere se introduce de către contribuabil într-un termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei de impunere de către organul fiscal local competent. În situația în care decizia de impunere a fost emisă de către organul fiscal local pe suport de hârtie, aceasta se comunică la domiciliul fiscal al contribuabilului prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de  primire. În cazul în care contestația nu este depusă la organul fiscal emitent, aceasta se înaintează, în termen de cel mult cinci zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

Contestația poate fi retrasă de către contestatar până la momentul soluționării acesteia prin decizie. Organul de soluționare competent va comunica contestatarului decizia prin care se ia act de renunțarea la contestație. Prin retragerea contestației nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă contestație în interiorul termenului de depunere al acesteia.

Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere emise de organele fiscale locale din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale se soluţionează de către aceste organe fiscale.

Activitatea de soluţionare a contestaţiilor se realizează de către compartimentul care a avut atribuții în emiterea deciziei de impunere împreună cu departamentul juridic din cadrul organului fiscal local.

Emiterea deciziei de soluționare a contestației

În soluționarea contestației, organul fiscal local competent se pronunță prin decizie. Decizia emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și este obligatorie pentru organul fiscal local emitent al deciziei de impunere contestate. Decizia de soluționare a contestației se emite în formă scrisă și cuprinde: preambulul, considerentele și dispozitivul.

În soluționarea contestației, organul fiscal local competent verifică motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii deciziei de impunere. Analiza contestației se face în raport de textele legale aplicabile, susținerile părților, probele depuse în susținerea motivelor de fapt, pe care se întemeiază contestația, doar în limitele celor conținute de contestație.

Prin decizie, contestația poate fi admisă, în tot sau în parte, sau poate fi respinsă. În cazul admiterii, consecința este anularea în tot sau în parte a deciziei de impunere. Contestația împotriva unei decizii de impunere poate fi respinsă ca:

• neîntemeiată, în situația în care argumentele de fapt și de drept prezentate nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ-fiscal atacat;
• nemotivată, în cazul în care contestatarul nu prezintă argumente de fapt și de drept în susținerea contestației sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei;
• fiind fără obiect;
• inadmisibilă.

Prin decizie, se poate desființa total sau parțial decizia de impunere atacată, caz în care urmează să se emită un nou act administrativ-fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare. Totodată, prin decizia de soluționare a contestației, organul fiscal local poate constata nulitatea actului fiscal atacat.

Deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrativ-fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

În situaţia nesoluţionării contestaţiei în termen de șase luni de la data depunerii contestaţiei, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanţei de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004. La calculul termenului de șase luni nu se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 77 alin. (2) din Codul de procedură fiscală şi nici cele în care procedura de soluţionare a contestaţiei este suspendată potrivit art. 277 din același act normativ.

Procedura de soluționare a contestației încetează la data la care organul fiscal a luat la cunoștință de acțiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil.