Încheierea unui contract colectiv de muncă nu este și nu a fost niciodată obligatorie, dar negocierea colectivă pentru eventuala încheiere a unui atare contract este obligatorie, iar îndatorirea revine în toate cazurile unde în unitate sunt cel puțin zece angajați. Din poziția în care sunt, angajatorii trebuie să-și îndeplinească, întâi de toate o obligație de informare și să le spună angajaților că, dacă vor să discute pentru încheierea unui contract colectiv de muncă, nu o pot face în grup de zeci și sute, ci reprezentați de cineva. Interesele angajaților pot fi reprezentate însă în mai multe moduri, iar inducerea ideii că desemnarea unor reprezentanți e singura soluție de a purta un dialog este greșită.
Într-o unitate în care nu există sindicat și nici nu sunt salariați/lucrători înscriși într-un sindicat/ federație înființat(ă) la nivelul sectorului de activitate care să poată, potrivit legii, negocia colectiv la nivel de unitate, angajații/lucrătorii pot constitui un grup de inițiativă care elaborează procedurile și/sau regulamentul pentru desfășurarea alegerii reprezentanților angajaților/lucrătorilor.
Practic, interesele angajaților/lucrătorilor pot fi reprezentante în mai multe moduri, conform Legii nr. 367/2022 privind dialogul social.
„La angajatorul la care sunt încadraţi minimum 10 angajaţi/lucrători şi la care nu există sindicat, interesele angajaţilor/lucrătorilor pot fi promovate şi apărate de reprezentanţii lor, aleşi şi mandataţi special în acest scop, conform legii”, prevede legea, mai exact.
În contextul în care angajatorii sunt obligați să demareze negocierile colective dacă au cel puțin zece angajați (spre deosebire de 21, cum era până spre finele anului trecut), riscând să fie sancționați în caz contrar, angajatorii trebuie să încerce să-i informeze pe angajați despre faptul că ar trebui să încerce negocierea pentru eventuala încheiere a unui contract de muncă. Desigur, așa cum subliniam recent într-un
alt material, angajatorii nu au pârghii și nici nu ar trebui să-i forțeze pe angajați să-și asume rolul de partener de dialog, dacă aceștia nu se arată interesați să negocieze sau nici măcar să-și desemneze o voce care să le reprezinte interesele ori să adere la un sindicat.
Pentru a arăta că și-a bifat obligația de a demara negocierile însă, angajatorul trebuie să îi informeze, cât se poate de obiectiv, pe angajați despre necesitatea ca aceștia să fie reprezentanți conform legii dacă doresc încheierea unui contract colectiv de muncă, dar și să anunțe când ar vrea să înceapă efectiv negocierile. Practic, ordinea ar fi exact cea menționată: mai întâi le spui angajaților că nu pot veni cu toții la negociere, ci trebuie să fie reprezentați de cineva, conform legii, după care se anunță coordonatele negocierii colective pentru ca angajații să aibă un orizont de timp clar ca să știe până când ar trebui să se pregătească pentru discuții.
De ce am subliniat ideea de maxim de obiectivism? Pentru că angajatorul e ținut și de o altă obligație - o interdicție, mai exact - , respectiv aceea de a nu interveni în procesul de alegere a reprezentanților angajaților.
|
„Este interzisă orice intervenţie din partea autorităţilor publice, a angajatorilor şi a organizaţiilor acestora în alegerea reprezentanţilor angajaţilor/lucrătorilor ori în împiedicarea desfăşurării acestor alegeri.”
|
Cei de la
ITM Maramureș au pus recent la dispoziție o serie de modele de documente pe care părțile să le folosească în procedura de negociere și la eventuala înregistrare a contractului colectiv rezultat în urma negocierilor. Unul dintre aceste documente ar urma să fie folosit de angajatori pentru a le aduce în atenție angajaților posibilitatea de a-și alege reprezentanți.
Informarea pe care angajatorul ajunge să o facă în acest fel nu este însă completă. De ce? Pentru că angajații trebuie informați cu privire la toate posibilitățile legale pe care le au de a fi reprezentanți la nivel de interese în dialogul cu angajatorul - salariaților trebuie să li se prezinte, mai exact, inclusiv dreptul de a înființa un sindicat și dreptul de a se înscrie în unul deja constituit la nivelul sectorului de activitate, nu doar posibilitatea de a-și alege reprezentanți în unitate.
Totodată, angajatorii trebuie să respecte interdicția de care aminteam mai sus, privind imixtiunea în procesul de alegere a reprezentanților - or punerea la dispoziție, din start, de către angajator, a unor modele de documente nu poate fi interpretată tocmai în linie cu interdicția trasată de Legea dialogului social.
|
„Angajatorul, la cererea angajaţilor/lucrătorilor, va facilita desfăşurarea procedurilor de alegere a reprezentanţilor angajaţilor/lucrătorilor.”
|
Deși, în mod evident, documentele puse la dispoziție de inspectorii maramureșeni se adresează tuturor partenerilor de dialog social, se creează impresia că toată documentația este îndeplinită, din start și de principiu, de către angajator - or documente precum procesul-verbal de alegere a reprezentanților nu ar trebui să provină de la angajator decât dacă angajații i-au cerut expres ajutorul în acest sens.
„(5) La nivelul angajatorului la care nu există un sindicat, angajaţii/lucrătorii pot constitui un grup de iniţiativă care elaborează procedurile şi/sau regulamentul pentru desfăşurarea alegerii reprezentanţilor angajaţilor/lucrătorilor.
(6) Procedurile şi/sau regulamentul pentru desfăşurarea alegerilor se comunică angajatorului, care are obligaţia ca, în termen de cel mult 10 zile de la primire, să informeze toţi angajaţii/lucrătorii unităţii cu privire la conţinutul procedurilor şi/sau regulamentului pentru desfăşurarea alegerii reprezentanţilor angajaţilor/lucrătorilor.
(7) Pentru iniţierea şi derularea alegerilor reprezentanţilor angajaţilor/lucrătorilor, grupul de iniţiativă poate cere consultanţă unei federaţii sindicale legal constituite în sectorul de negociere colectivă respectiv. În cazul în care federaţia sindicală acceptă să ofere consultanţă, reprezentantul acesteia are acces în unitate pentru desfăşurarea procesului privind alegerea reprezentanţilor angajaţilor/lucrătorilor, cu respectarea regulamentului intern al unităţii”, prevede art. 57 din noua lege.
avocatnet.ro 
delia1988
Comentarii articol (0)