Super-ofertă la plecare: ”semnezi că pleci azi și te angajez tot eu, în două săptămâni”

„Să încalci legea legal” pare imposibil și lipsit de sens la prima vedere, însă „chichițe și portițe” putem identifica în mai toate actele normative, iar când buna-credință este la rândul ei încadrată tot în categoria aspectelor lipsite de sens și fără scop, putem eluda multe legi și, astfel, obține beneficii.

Scopul subvenționării locurilor de muncă, în sensul sprijinului pe care angajatorii care încadrează în muncă șomeri sau anumite categorii de șomeri îl primesc din partea statului, este subsecvent scopului principal al Legii 76/2002, acela de a preveni șomajul și de a stimula angajatorii în privința angajării persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. O măsură justă și necesară care, la rândul ei, își are izvorul chiar în Constituție, statul fiind cel care trebuie să le asigure cetățenilor sprijinul necesar pentru ca aceștia, prin muncă, să-și poată asigura o existență conformă cu demnitatea umană.

Libertatea economică, un alt drept constituțional, permite unei persoane (sau chiar grup de persoane), fizice sau juridice, să înființeze și să lichideze persoane juridice după bunul plac, în cazul nostru fiind vorba despre persoane juridice care au sau pot avea calitatea de angajator.

Acum, revenind la situația concretă din postare: 

Vorbim despre o societate cu răspundere limitată (SRL), ceea ce indică în mod clar că avem cel mult cinci asociați, dar și despre o relație de muncă de scurtă durată, deci nu despre un angajator care să fie controlat printr-un consiliu de administrație sau despre o perioadă de timp care să presupună, cel puțin, dezvoltarea unei încrederi reciproce între cele două părți (angajat - angajator), fapt confirmat chiar de întrebarea în sine.

Reprezentantul legal le cere salariaților săi să accepte o încetare a contractului în una dintre situațiile în care aceștia ar putea să devină șomeri în sensul Legii 76/2002, deci nu a luat o decizie potrivit legii, pentru că în acel caz vorbeam explicit de o concediere.

Evident, inclusiv în cazul concedierilor pentru motive care nu țin de persoana salariatului, pentru că, legal vorbind, o astfel de situație ar fi în discuție aici, ar fi necesară nu numai o simplă consultare, ci poate chiar o negociere a compensațiilor, dar nu suntem în prezența unei astfel de situații sau cel puțin așa rezultă din continuarea relatării.

Șomer, potrivit Legii 76/2002 este persoana care:

• „se află în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani și până la îndeplinirea condițiilor de pensionare;

• starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

• nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare;

• este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă”.

Șomer înregistrat este persoana care îndeplinește condițiile anterior menționate și „se înregistrează la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau, după caz, reședința ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcționează în condițiile prevăzute de lege, în vederea obținerii unui loc de muncă”.

Observăm că, deși informația din relatarea care stă la baza acestui material nu este completă, persoana respectivă nu trebuie să și primească indemnizație de șomaj pentru a se încadra în categoria celor pentru care un angajator ar putea să beneficieze de măsuri de sprijin, potrivit legii.

Un alt aspect relevant este cel privind resursele financiare ale salariaților pe durata celor 1-2 săptămâni, iar în lipsa salariului (contractul fiind încetat) și în lipsa măsurii de sprijin pentru persoanele care și-a pierdut locul de muncă (indemnizația de șomaj), nu va exista nicio altă sursă de venit pentru acei angajați timp de aproximativ o jumătate de lună, timp în care facturile sau poate chiar ratele pot fi scadente.

Pe lângă acest risc, în funcție de modul în care a încetat contractul (presupunem că ar fi un eventual acord al părților), persoana respectivă riscă să rămână în continuare fără un loc de muncă, chiar dacă promisiunea angajatorului este că o va angaja în scurt timp pe o altă firmă.

Nu putem elimina din discuție o eventuală plată informală pe durata celor cel mult două săptămâni, reprezentantul angajatorului urmărind obținerea unor măsuri de sprijin pentru următoarele 12 luni, așa cum nu putem exclude nici o eventuală „înțelegere” scrisă, însă aceste variante sunt, în mod evident, nelegale și cel mai probabil nu va fi asumat un astfel de risc.

Cel mai probabil, realitatea este...

... că cineva exploatează o breșă, o vulnerabilitate a dispozițiilor legale, iar primul afectat poate fi chiar salariatul care acceptă, cu bună știința, acest lucru, însă nu este singurul.

Alături de el sunt afectați și angajatorii care, chiar dacă ar putea beneficia în mod real de această măsură de sprijin, din cauza celor care urmăresc să-și plătească angajații din subvenții sau cu ajutorul unor măsuri fiscale, nu le vor accesa.

Motivele care i-ar putea determina pe cei de bună credință să nu acceseze astfel de măsuri sunt multe, însă simplul fapt că pot fi bănuiți de lipsă de bună-credință și că vor trece printr-o serie de verificări, ceea ce presupune și timp și resurse umane, poate fi descurajant.

Șomerii reali sunt, la rândul lor, afectați de astfel de practici, aceștia pierzând, în mod evident, locul de muncă în favoarea șomerilor „de conjunctură”.

Nu în ultimul rând, este afectat statul, în ansamblu, în sensul că obligația sa nu va fi îndeplinită, iar scopul măsurilor nu va fi atins, deși poate că date privind numărul șomerilor reintegrați pe piața muncii par satisfăcătoare.

Cine răspunde?

În primul rând angajatorul, însă numai în cazul în care în termenul legal contractul de muncă încheiat (și pentru care a fost accesată măsura de sprijin) încetează în condiții în care îi pot fi imputate sumele primite.

În mod normal, dacă nu se poate proba o intenție și a salariatului în privința eludării dispozițiilor legale, în sensul simulării situației care determină acordarea măsurilor de sprijin, acesta nu poate răspunde.

Pur ipotetic poate exista răspunderea amândurora, dar numai în cazul în care cineva, cel mai probabil instituțiile statului, ar putea proba că la bază a existat intenția eludării dispozițiilor legale, că încetarea contractului și ulterior încheierea altuia (cu o altă persoană juridică ce are o legătură fostul angajator, inclusiv la nivelul reprezentanților legali) a avut ca scop simularea unei situații care ar fi condus la accesarea măsurilor, dar și că între cele două părți ar fi existat o înțelegere în acest sens și de sumele astfel obținute ar fi beneficiat împreună.

Într-adevăr, este complicat de probat, dar este și mai complicat de păstrat un echilibru în acest sens și de anticipat dacă și în ce măsură un angajator și/sau un salariat acționează sau nu cu bună credință.

Notă: Nu au fost indicate articolele din actele normative care permit accesarea măsurilor de sprijin al căror scop este de a preveni șomajul și de a  stimula angajatorii în privința angajării persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, acest articol având la bază o situație pe care legea, deși nu o interzice explicit, nici nu o urmărește.