„Recalificarea de împrumuturi în capital este un subiect extrem de actual, extrem de fierbinte - se întâmplă tot mai mult în practică. Ce face Fiscul? Recalifică împrumuturile acordate de societăți afiliate în capital. Cum face acest lucru? În primul rând, ca bază legală, se invocă articolul 11 din Codul fiscal și se invocă ghidul OCDE privind prețurile de transfer, dar interesant este că se invocă utima versiune a ghidului, cea din 2022, care conține un capitol dedicat analizei tranzacțiilor financiare și care include această discuție despre posibila reîncadrare a împrumuturilor în capital.
Ce se întâmplă la inspecții, care este abordarea? Și în acest caz, ANAF face un studiu de comparabilitate, în ideea de a determina gradul de îndatorare pe care societatea respectivă trebuia să-l aibă raportat la industrie, raportat la ceea ce se întâmplă la nivelul companiilor independente comparabile cu ea. Determină acest grad de îndatorare - cu alte cuvinte, determină potențialul societății de a rambursa respectivul împrumut și dacă acest potențial este la nivel de piață.
Indicatorul pe care l-au folosit și îl folosesc destul de mult, în practică, organele fiscale este un indicator care face comparația între dobânzi și EBITDA. Cu alte cuvinte, proporția între EBITDA și dobânzi și dacă EBITDA acoperă aceste dobânzi - este vorba de rata de acoperire a cheltuielilor cu dobânzile, a costurilor îndatorării prin EBITDA. Deci, în urma unui studiu de comparabilitate se determină acest indicator la nivel de independenți, el se calculează și pentru societate, iar apoi, într-un prim pas, organul fiscal determină dacă cheltuielile cu dobânzile pe care societatea le-a avut sunt la nivel de piață.
Dacă societatea a avut o rată de acoperire a cheltuielilor cu dobânzile din EBITDA de zece, iar piața spune că este la cinci, diferența o consideră cheltuială nedeductibilă. Și spune, de fapt, că această cheltuială cu dobânda este aferentă unui aport în capital, nu aferentă unui împrumut, pentru că companiile independente comparabile cu firma au un grad de îndatorare, la nivel de mediană, de cinci, cum spuneam în exemplul respectiv”, a detaliat, la un webinar organizat recent de NNDKP, Silviu Bădescu, Tax Partner.
Ce este EBITDA. EBITDA (sau câștigul înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare) este o măsură alternativă de determinare a profitabilității la venitul net, conform Investopedia.com. EBITDA încearcă să reprezinte profitul generat de operațiunile companiei. |
Dincolo de studiul de comparabilitate pe care-l face, ANAF vine, așa cum obligă Codul fiscal, și cu o serie de argumente prin care își motivează decizia de a recalifica împrumuturile în capital. Asta înseamnă, automat, că firma verificată trebuie să facă o analiză proprie a argumentelor prezentate de ANAF și să încerce, pe cât posibil, să le demonteze.
„Ce face mai departe Fiscul? Pe lângă această analiză, intră în foarte multe detalii și interpretează situația de fapt și ridică diverse argumente pentru a susține reîncadrarea. Aceste argumente privesc, în principal, posibilitatea de rambursare de către societate a împrumutului și a costurilor aferente. Și se leagă de aspecte precum faptul că societatea nu a respectat termenii și clauzele contractuale cu privire la rambursare. Se leagă de faptul că au fost prelungiri succesive ale contractului de împrumut. Se leagă până și de faptul că societatea nu și-a respectat obligațiile de raportare la Banca Națională a României. Se leagă de faptul că au analizat rezultatul net al fiecărui exercițiu din perioada de inspecție și acel rezultat nu putea să acopere nici măcar rambursarea dobânzii. Invocă inclusiv faptul că a crescut datoria.
Deci, foarte multe aspecte și argumente legate de rambursarea împrumutului, de neplata ratelor, de neplata dobânzii, de subordonarea sau negarantarea respectivului împrumut, inclusiv dacă există sau nu un studiu la nivelul creditorului afiliat privind bonitatea societății, privind sursa de rambursare a fondurilor, privind capacitatea de a rambursa împrumutul și dobânda. Se face o analiză extrem de detaliată, ANAF ridicând foarte multe argumente care trebuie analizate de societate și combătute, dacă este cazul, conform situației de fapt de la nivelul ei”, a explicat Silviu Bădescu.
Există mai multe probleme cu această practică a inspectorilor ANAF în controalele pe tema prețurilor de transfer. Mai precis, o chestiune discutabilă este invocarea de către ANAF a versiunii din 2022 a ghidului OCDE în inspecțiile fiscale ce vizează perioade fiscale de dinaintea apariției acestei actualizări a ghidului. Altă chestiune controversată este, de exemplu, indicatorul pe care-l alege ANAF, care nu este chiar cel mai potrivit pentru situațiile de acest gen. Și nu numai.
„Aș intra un pic în partea de critici privind această abordare, pentru că sunt destul de multe. Criticile și problemele pleacă de la faptul că se invocă ghidul OCDE din 2022 și poate că vorbim de perioade de inspecție cu mult în spate (vorbim de o potențială retroactivitate), pleacă de la indicatorul de profitabilitate pe care îl alege Fiscul și această rată de acoperire a dobânzilor din EBITDA (sunt indicatori mult mai relevanți care arată gradul de îndatorare și capacitatea societății de a rambursa împrumutul), pleacă de la faptul că toată această analiză conform ghidului OCDE trebuie să țină cont foarte specific de circumstanțele societății de la momentul contractării tranzacțiilor - de ceea ce ar face un creditor independent și un debitor independent, de ceea ce se întâmplă pe piață, inclusiv de faptul că în anumite industrii, în anumite businessuri băncile acordă împrumuturi cu prelungiri, cu refinanțări, cu rambursarea creditului la sfârșitul perioadei de creditare, nu neapărat în timpul ei. Sunt foarte multe aspecte care trebuie luate în considerare și care, de multe ori, în experiența noastră, nu sunt luate în cosiderare de organul fiscal.
De asemenea, în multe cazuri, în urma ajustărilor pe care le face chiar organul fiscal, se ajunge la o situație extrem de ciudată în care, dacă iei în considerare cheltuiala care a mai rămas, cheltuiala cu dobânda și calculezi același indicator propus de organul fiscal, ajungi la un rezultat care nu este logic. Dacă, să zicem, rezultatul pieței determinat chiar de Fisc este cinci și dacă iei în considerare ajustările Fiscului, poți să ajungi cu acel indicator la nivelul companiei care să fie 20 sau 25 - care, efectiv, n-are nicio bază în realitatea economică”, a opinat partenerul de la NNDKP.
Important! Tocmai pentru că legislația și abordarea inspectorilor diferă de la un stat membru al UE la altul, autoritățile europene au inițiat recent un proiect de directivă pentru uniformizarea regulilor de prețuri de transfer. Documentul ar putea să se aplice din 2026, dacă este adoptat și apoi transpus în statele UE.
Comentarii articol (0)