În cazul în care colaborarea dintre ITM și ANAF nu funcționează, oricât de mare ar fi amenda dată de ITM, munca nedeclarată poate fi profitabilă pentru angajator

Munca nedeclarată este, așa cum precizează și Inspecția Muncii, un fenomen care pune în pericol piața muncii, în ansamblu, fiind afectați atât lucrătorii, cât și angajatorii corecți, dar și statul. Cu alte cuvinte, nu ne raportăm exclusiv la încălcarea drepturilor lucrătorilor, ci și la alte două aspecte -- concurența neloială și evaziunea fiscală.

Ministerul Muncii a publicat joi pe pagina proprie web un comunicat privind rezultatul unei ample acțiuni de control la o societate de pază și protecție, în urma căreia sancțiunile aplicate par impresionante; asta dacă nu ne-am raporta la gravitatea situației, caz în care sancțiunea pare chiar insuficientă.

Concret, în urma controlului efectuat, inspectorii de muncă, cu sprijinul Jandarmerie Române, au constatat că 623 de persoane lucrau pentru angajatorul respectiv, însă nu erau respectate dispozițiile legale, toate încălcările fiind încadrate, potrivit Codului muncii, ca fiind muncă nedeclarată (n.a. - până în anul 2017 fenomenul era cunoscut sub denumirea de „muncă la negru”).

Să ne reamintim ce a stat la baza modificării Codului muncii în 2017, moment în care a fost definită munca nedeclarată și au fost stabilite și formele în care aceasta se poate manifesta.

În Nota de fundamentare a OUG 53/2017, Guvernul menționa că: 

„Munca nedeclarată reprezintă un fenomen de o gravitate crescută cu care se confruntă societatea, cu consecințe negative atât asupra lucrătorului, cât și asupra bugetului de stat, care se manifestă în diferite forme, atât prin nedeclararea către autorități a întregii activități a salariatului, cât și prin declararea parțială a activității acestuia. 

Legislația românească nu prevede o definiție a muncii nedeclarate, în prezent, Codul muncii sancționând doar fapta de a primi la muncă o persoană fără încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă anterior începerii activității, nu și alte forme în care se manifestă munca nedeclarată.” 

Prin același act normativ a fost abrogat și alin (4) din cadrul art. 264, cel care incrimina din punct de vedere penal munca nedeclarată în cazul în care erau depistate mai mult de 5 persoane.

Dispoziția abrogată: „Constituie infracțiune şi se sancționează cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetățenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă.”

Abrogarea art. 264 alin (4) are și un efect indirect și, chiar dacă art. 265 alin (5) nu a suferit modificări, a dispărut dispoziția expresă în privința obligării angajatorului la plata remunerațiilor restante și a „tuturor impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă persoana ar fi fost angajată legal, inclusiv penalitățile de întârziere și amenzile administrative corespunzătoare”.

Situația nu este, însă, fără rezolvare, doar că, în aceste situații, fără o dispoziție legală expresă, Inspecția Muncii trebuie să colaboreze cu ANAF, în sensul informării cu privire la rezultatele controalelor în cadrul cărora au depistat persoane care prestează muncă nedeclarată, iar pentru recuperarea remunerațiilor restante, lucrătorii au la dispoziție acțiunea în instanță.

Practic, Codul muncii are nevoie de o resetare în acest sens, pentru ca normele care incriminează munca nedeclarată să-și atingă cu adevărat scopul.

În același timp, avem încă o dispoziție care nu se poate aplica, dar de această dată din cauza unor aspecte mai mult administrative, lipsind „procedura de sistare elaborată de Inspecția Muncii și aprobată prin ordin al ministrului muncii și justiției sociale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, după consultarea prealabilă a confederațiilor sindicale și patronale reprezentative la nivel național”.

Ce prevede Codul muncii?

„În cazul constatării săvârșirii uneia dintre faptele prevăzute la alin. (1) lit. e)-e^2), inspectorul de muncă dispune măsura sistării activității locului de muncă organizat supus controlului” .

În lipsa unui astfel de act normativ și speculând „portițele” din cadrul ansamblului normativ, munca nedeclarată și subdeclarată devine chiar „o afacere profitabilă”, iar recentul caz identificat de ITM București este exemplul perfect.

Inspecția Muncii are o secțiune specială (Stop muncii la negru!) pe pagina de web în care prezintă dezavantajele muncii nedeclarate și subdeclarate.

Practic, 16 persoane lucrau fără a avea încheiat un contract de muncă, forma clasică de „muncă la negru”, sancțiunea prevăzută de Codul muncii fiind de 20.000 de lei pentru fiecare persoană identificată, ceea ce ar fi însemnat 320.000 de lei, dacă nu ar fi existat plafonul maxim de 200.000 de lei prevăzut de art. 260 alin (1) lit. e. În acest caz, angajatorul beneficiat de un „discount” de 120.000 de lei.

Alte 308 persoane lucrau și, deși aveau un contract semnat, acesta nu era înscris în registrul electronic și datele nu erau transmise, potrivit HG 905/2017, către Inspecția Muncii, contravenția fiind sancționată tot cu amendă de 20.000 de lei pentru fiecare persoană, însă și cu același plafon, respectiv cel mult 200.000 de lei. În acest caz „reducerea” este și mai mare, respectiv de 5.960.000 de lei.

299 de persoane aveau, așa cum reiese din comunicat, contracte de muncă cu timp parțial, însă depășeau timpul de muncă stabilit în aceste contracte, contravenția fiind prevăzută de art. 260 alin (1) lit. e^3, fiind sancționată cu amendă de la 10.000 de lei la 15.000 de lei.

Nu știm, pentru că nu reiese din comunicat, dacă era sau nu muncă subdeclarată, însă fără a lua în calcul acest aspect și raportându-ne la limita minimă a amenzii (10.000/persoană), rezultă o „reducere” de 2.790.000 de lei.

Pe lângă milioanele „economisite”, aici fiind chiar „litera legii”, rămân în discuție aspectele care vizează zona fiscală și de asigurări sociale în privința lucrătorilor respectivi, iar în acest sens vom solicita instituțiilor competente detalii - respectiv dacă au făcut sau nu și un control pentru a impune plata taxelor salariale.

Un calcul simplu și luând în considerare exclusiv salariul minim brut pe țară garantat în plată pentru o lună, rezultă un alt „beneficiu” de câteva sute de mii de lei.