Deducerea personală este un mic ajutor fiscal acordat de stat angajatului care îndeplinește anumite condiții prescrise în lege. Ce presupune? Că angajatul are de plătit mai puțin ca impozit pe venit și, în consecință, rămâne cu un net un pic mai mare la finele lunii.
Deși mult timp am avut în Codul fiscal un tip de deducere personală, acum vorbim de două tipuri de deduceri:
- deducerea personală de bază;
- deducerea personală suplimentară.
Astfel, de deducerea personală de bază pot beneficia cei ce au un venit lunar brut de până 2.000 de lei peste nivelul salariului de bază minim brut pe ţară din luna în care realizează veniturile. Deducerile personale de bază se stabilesc potrivit unui tabel prevăzut de Codul fiscal, pe care îl vom reda mai jos. Foarte important, deducerea este diferită în funcție de câte persoane are în întreținere salariatul.
Cele mai mari deduceri le primesc, așadar, cei care se situează cu salariul cel mult la nivelul minimului pe economie și care au patru sau mai multe persoane în întreținere. O deducere între 20 și 45% din salariul minim, bani care rămân acestuia în buzunar, la final de lună, în loc să se ducă la stat. Deducerea înseamnă diminuarea bazei la care se aplică impozitul, care, în acest exemplu, înseamnă că baza se diminuează cu circa 20 - 45%.
Cine sunt persoanele în întreținere la care se referă legea fiscală?
Apoi, deducerea personală suplimentară, pe care o avem în lege abia de la începutului anului trecut, se acordă astfel:
- 15% din salariul de bază minim brut pe ţară pentru persoanele fizice cu vârsta de până la 26 de ani, ce realizează venituri din salarii al căror nivel este de până la nivelul de 2.000 de lei peste nivelul salariului de bază minim brut pe ţară;
- 100 de lei lunar pentru fiecare copil cu vârsta de până la 18 de ani, dacă acesta este înscris într-o unitate de învăţământ, deducerea acordându-se părintelui (adoptatorului, celui ce îl are în plasament sau tutelă) care realizează venituri din salarii, indiferent de nivelul acestora.
Practic, tinerii angajați și salariații cu copii înscriși într-o unitate de învățământ plătesc un impozit și mai mic decât ceilalți angajați ce beneficiază doar de deducerea de bază.
Deducerea personală suplimentară de 100 de lei lunar se acordă doar unuia dintre părinți, în cazul în care copilul este întreținut de ambii părinți, prin prezentarea documentului care atestă înscrierea copilului la școală și a unei declarații pe propria răspundere din partea părintelui beneficiar. Angajatorii trebuie să le amintească salariaților care dau aceste declarații că ele trebuie să reflecte realitatea și că declararea în fals este pedepsită penal.
Totuși, deducerea personală suplimentară nu înseamnă că angajatul-părinte primește 100 de lei în plus la salariul net. S-au făcut multe discuții anul trecut în presă despre acest tip de deducere, sugerându-se uneori eronat că părintele beneficiar rămâne cu sume considerabile în buzunar după aplicarea acestei deduceri. De fapt, suma pe care o câștigă la net angajatul-părinte este mult, mult mai mică de 100 de lei.
Angajatorii n-ar trebui să uite de deducerea suplimentară ce trebuie aplicată tinerilor angajați - în cazul angajaților sub 26 de ani, aplicarea acestei deduceri suplimentare ar trebui să se facă în mod automat, în virtutea vârstei salariatului - așadar, fără chiar ca angajatul să știe că are dreptul la această deducere și să ceară expres aplicarea sa.
Comentarii articol (0)