Ești sigur că angajații tăi au înțeles cum sunt taxați și tot ce scrie pe fluturașul de salariu?

O relație de muncă presupune, încă din primul moment, un nivel suficient de transparență, acesta fiind chiar primul pas către evitarea oricăror suspiciuni în privința celui pentru care va lucra viitorul salariat. În același timp, angajatorul de bună credință trebuie să se asigure că viitorul său salariat înțelege atât modul în care va fi plătit, cât și nivelul de taxare a muncii aplicabil la nivel național, iar aici ne putem aminti și de discuțiile despre impredictibilitatea acestuia, dar și de modul în care aceasta poate afecta, la un moment dat, venitul net, fără să fie vina angajatorului în vreun fel.

Și salariatul trebuie să „câștige” încrederea angajatorului de bună credință, iar în momentul în care aceste lucruri vor fi luate în serios, probabil că aceste întrebări și-ar găsi răspunsul chiar la locul de muncă, iar nu neapărat pe grupurile de discuții din social media, ca în exemplul de mai jos:

Avem o situație în care nivelul de încredere în angajator este cel puțin scăzut, iar în momentul în care, în România, serviciul de salarizare este oficial „Payroll”, nu ne putem duce cu gândul la microîntreprinderea cu cel mult nouă salariați, ci cel mai probabil la ceva mult mai complex. Sau poate că mă înșel.

În același timp, un salariat care primește „fluturașul de salariu” ne duce la un punct de plecare cu un nivel destul de ridicat de transparență, dar este clar că există totuși o suspiciune din partea angajatului.

„Fluturașul de salariu” reprezintă, de fapt, „oglinda” statului de plată, acesta fiind documentul care cuprinde calculul drepturilor bănești ale angajaților, dar și al contribuțiilor de asigurări sociale ale acestora, impozitul și alte datorii, după caz.

Practic, consultând „fluturașul” orice salariat poate constata dacă-i sunt incluse toate orele de muncă, dacă și ce sporuri sunt incluse, dacă și câte zile de concediu de odihnă au fost înregistrate, dacă a avut absențe nemotivate, dacă au fost incluse și alte adaosuri negociate sau nu, valoarea biletelor de valoare, dar și ce contribuții au fost calculate, impozitul reținut și dacă există alte rețineri și care e destinația lor.

Sigur, sistemul fiscal este suficient de stufos și de cele mai multe ori le dă bătăi de cap chiar și profesioniștilor, însă acesta nu este un argument suficient de puternic pentru a refuza un dialog deschis cu un salariat care, întrebând în spațiul public, poate fi informat greșit. Mai concret, o astfel de situație poate fi chiar punctul de plecare către un conflict care, în final, se poate dovedi că este contraproductiv și care poate conduce chiar la pierderea unei perioade de timp mult mai mari sau la degradarea mediului de lucru.

Putem să ne imaginăm că acel/acea „cineva” dornic/dornică să ajute nu stăpânește foarte bine domeniul, iar prezentarea „pe scurt” a situației personale (aici avem în vedere și deducerile) poate conduce la un calcul eronat, urmat de o sesizare nefondată care, la rândul ei, are ca efect un consum mult mai mare de resurse din partea angajatorului.

Cum pot fi evitate astfel de situații? Deși avem o singură întrebare, putem să identificăm mai multe răspunsuri, însă toate au în comun o abordare transparentă și, în funcție de situație, ceva răbdare din partea celor care se ocupă, oficial, de calculul drepturilor salariale în unitatea respectivă.

Precizam că sistemul fiscal este destul de complicat și astfel constatăm că nu este deloc simplu să-i explici unei persoane de ce din salariul său realizat într-o lună, în buzunar sau în cont, va primi cel mult 59%. Chiar și așa însă, merită încercat.