Obligatiile partilor in cadrul contractului de asigurare

In conformitate cu dispozitiile art. 9 din Lege, contractul de asigurare reprezinta conventia prin care contractantul asigurarii sau asiguratul, dupa caz, se obliga sa plateasca o suma de bani cu titlu de prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit despagubirea sau suma asigurata (indemnizatia) rezultata din contractul de asigurare incheiat in conditiile legii, in limitele si la termenele convenite.

1. OBLIGATIILE ASIGURATULUI

i) Comunicarea catre asigurator a datelor si informatiilor necesare incheierii contractului de asigurare
Obligatia este consacrata in art.13 din Legea nr.136/1995, care dispune ca persoana care incheie asigurarea este obligata sa raspunda in scris la intrebarile formulate de asigurator si, de asemenea, sa declare la data incheierii contractului, orice informatii sau imprejurari pe care le cunoaste si care sunt esentiale pentru evaluarea riscului.

Aceeasi obligatie revine asiguratului chiar si atunci cand imprejurarile esentiale privind riscul se modifica in cursul executarii contractului.
Obligatia de informare a imprejurarilor esentiale pentru evaluarea riscurilor, trebuie interpretata si analizata, de la caz la caz, in functie de obiectul asigurarii si de persoana asiguratului.

Sanctiunea omisiunii privind aceste informatii sau imprejurari esentiale pentru evaluarea riscului, este aceea a nulitatii. Informatia sau imprejurarea trebuie sa fie insa esentiale pentru a determina incheierea contractului de asigurare.

Daca necomunicarea intervine pe parcursul derularii contractului sanctiunea aplicabila nu va fi nulitatea ci rezilierea.

ii) Plata primelor de asigurare

Aceasta obligatie este prevazuta in dispozitiile art.15 din Lege, potrivit caruia, asiguratul este obligat sa plateasca primele de asigurare la termenele stabilite in conditiile de asigurare.

Consecinta neachitarii sumelor datorate cu titlu de prima asiguratorului are ca efect rezilierea contractului de asigurare. Rezilierea poate interveni automat dupa neplata sumei datorate cu titlu de prima, daca in contract nu s-a stipulat o prevedere contrara.

Prevederea contrara consta in posibilitatea ca asiguratorul sa acorde asiguratului un termen de gratie, peste scadenta contractului, in care sa faca plata in mod valabil, evitandu-se astfel rezilierea contractului.

Acest termen poarta denumirea de termen de pasuire.

Principalul efect al acestui termen este faptul ca daca riscul asigurat se produce dupa implinirea scadentei dar in cadrul termenului de pasuire, asiguratorul va plati totusi indemnizatia de asigurare, avand posibilitatea compensarii primei ce i se datoreaza cu despagubirile ce trebuie sa le plateasca.

iii) Comunicarea producerii riscului asigurat

Aceasta obligatie este prevazuta in art. 19 din Lege.

Legea nu prevede un anumit termen sau o anumita forma pentru aceasta comunicare, dovada indeplinirii acestei obligatii putandu-se face prin orice mijloc de proba.

In caz de neindeplinire a acestei obligatii, asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei, daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat sau intinderea pagubei.

(II) OBLIGATIILE ASIGURATORULUI

Obligatia din sarcina asiguratorului este aceea de a plati indemnizatia de asigurare la producerea cazului asigurat.

Pentru dovedirea prejudiciului material sau moral suferit ca urmare a producerii cazului asigurat vor putea fi folosite orice mijloace de proba.