Lege bancara

I. Prevederi prin care s-a urmãrit armonizarea legislatiei nationale cu cea comunitarã

· stabilirea sferei notiunii de institutie de credit si limitarea formelor de constituire a acestora în contextul legislativ actual;
· includerea în categoria institutiilor de credit a institutiilor emitente de monedã electronica si reglementarea regimului de constituire si functionare a acestora;
· definirea terminologiei necesare pentru implementarea prevederilor comunitare si realizãrii unei supravegheri pe o bazã consolidatã

· crearea cadrului legal pentru asigurarea dreptului la libera stabilire si libera prestare de servicii de cãtre institutiile de credit din Statele Membre, pe principiul autorizatiei unice recunoscute în cadrul Comunitãtii, precum si pentru implementarea principiului supravegherii institutiilor de credit de cãtre autoritatea competentã din statul de origine, cu precizarea cã dispozitiile respective vor intra în vigoare începând cu data aderãrii;
· stabilirea activitãtilor care pot fi desfãsurate de institutiile de credit pe baza recunoasterii mutuale, cu precizarea cã bãncile, persoane juridice române, vor putea desfãsura activitãtile de leasing financiar în mod direct, începând cu data aderãrii, în conditiile prevãzute prin reglementãrile Bãncii Nationale a României;
· introducerea de competente pentru Banca Nationalã a României privind supravegherea pe o bazã consolidatã;
· stabilirea principiilor pe baza cãrora se determinã autoritatea competentã sã realizeze supravegherea pe o bazã consolidatã, în cazurile în care autoritãti competente din diferite state membre pot avea concomitent responsabilitãti în acest sens (conflict de competentã);

· pãstrarea de cãtre Banca Nationalã a României, ca autoritate competentã a statului gazdã, a responsabilitatilor în materie de supraveghere a lichiditãtii si cele de politicã monetarã cu privire la sucursalele din Romania ale institutiilor de credit din Statele Membre;
· introducerea de prevederi privind recunoasterea acordurilor de compensare bilateralã (netting) de cãtre Banca Nationalã a României pentru anumite categorii de operatiuni si, în acest context, introducerea unei dispozitii cu caracter general potrivit cãreia deschiderea procedurii de reorganizare, faliment sau a unei alte asemenea proceduri asupra uneia dintre pãrtile contractante nu va afecta valabilitatea unor astfel de acorduri;
· înlocuirea notiunilor de capital social cu capital initial si a rezervei generale pentru riscul de credit cu fondul pentru riscuri bancare generale;

· modificarea nivelului (de la 5% la 10% din capitalul social) de la care o persoanã devine actionar semnificativ, si stabilirea nivelurilor ulterioare pentru care este necesarã notificarea intentiei de achizitionare a unei participatii (20%, 33%, 50%) si înlocuirea procedurii de aprobare prealabilã cu cea de notificare;
· modificarea limitei raportatã la fondurile proprii ale bãncii pe care aceasta o poate investi în entitãti nefinanciare (de la 10% la 15%) si a limitei globale pentru investitiile de aceasta naturã ale unei bãnci (de la 50% la 60% din fondurile sale proprii);
· introducerea de prevederi referitoare la colaborarea Bãncii Nationale a României cu autoritãtile competente din Statele Membre si la cerintele de notificare a acestora si/sau a Comisiei Europene;
· prevederi referitoare la procedurile si legislatia aplicabilã în cazul lichidãrii bãncilor, persoane juridice române (in alte cazuri decât falimentul), care desfãsoara activitate si în alte State Membre, cu aplicabilitate de la data aderãrii;

· cerintele de raportare la Banca Nationalã a României de catre auditorul financiar a unor fapte si acte de care acesta a luat cunostintã în exercitarea atributiilor sale, cu înlãturarea în aceste cazuri a obligatiei de pãstrare a secretului profesional care incumbã auditorului financiar potrivit legii si/sau clauzelor contractuale.

II. Prevederi prin care s-a urmãrit o îmbunãtãtire a textului legii sau completarea acestuia, pentru rezolvarea unor probleme insuficient reglementate în spiritul legislatiei si practicii europene, mai semnificative fiind urmãtoarele:

· reglementarea regimului bãncilor a cãror autorizatie a fost retrasã (în alte situatii decât la cerere, în caz de faliment ori fuziune/divizare), prin introducerea de prevederi privind obligativitatea dizolvarii si lichidãrii acestora si a unui capitol privind lichidarea;
· restructurarea si completarea sectiunii referitoare la administrarea specialã, în vederea clarificãrii atributiilor administratorului special si completarea cazurilor în care poate fi dispusã aceastã mãsura cu situatia în care banca nu mai are nici un administrator si nici un conducãtor;
· introducerea de prevederi care sã asigure cadrul legal corespunzãtor pentru emiterea de cãtre Banca Nationalã a României a reglementãrilor privind controlul intern, în concordantã cu principiile elaborate în acest domeniu de Comitetul de la Basel (prevederi care au în vedere separarea conducerii la nivelul consiliului de administratie de conducerea executivã sau mentinerea conducãtorilor ca membri în consiliul de administratie - în acest ultim caz fiind instituitã cerinta ca administratorii care nu sunt si conducãtori sã constituie majoritatea -, obligativitatea constituirii comitetului de audit si a comitetului de administrare a riscurilor, cerinta ca unul dintre administratorii bãncii, care nu este si conducãtor, sã aibe cunostinte temeinice în domeniul contabilitatii;

· completarea dispozitiilor referitoare la secretul profesional pentru asigurarea unei mai mari flexibilitãti, crearea cadrului necesar realizãrii unei supravegheri pe o bazã consolidatã de catre autoritatea competentã si corelarea cu alte acte normative (referitoare la colectarea creantelor bugetare, spãlarea banilor, combaterea actelor de terorism, a faptelor de coruptie, etc.);
· revizuirea surselor de majorare a capitalului social al bãncilor si a capitalului de dotare al sucursalelor institutiilor de credit strãine, în concordantã cu noile reglementãri în domeniul contabilitãtii;
· diminuarea procentului din profitul brut (de la 20% la 5%) pentru constituirea fondului de rezervã si stabilirea sumelor care se repartizeazã din profitul brut pentru constituirea fondului pentru riscuri bancare generale (care înlocuieste rezerva generalã pentru riscul de credit) în limita a 1% din activele purtãtoare de riscuri specifice activitãtii bancare;
· prevederi privind conditiile pentru dechiderea de cãtre bãnci, persoane juridice române, a unor sucursale în strãinatate, inclusiv pe teritoriul Statelor Membre (în acest ultim caz, cu aplicare de la data aderãrii);
· stabilirea unor categorii de investitii ale bãncilor care sunt supuse aprobãrii prealabile a Bãncii Nationale a României, în concordantã cu cerintele Comitetului de la Basel;

· aplicarea prevederilor referitoare la obligativitatea vânzarii actiunilor detinute la bancã si in cazul actionarilor semnificativi al cãror drept de vot este suspendat de cãtre Banca Nationalã a României ca sanctiune aplicabilã acestora si aplicarea în mod corespunzãtor a procedurii de anulare si vânzare de cãtre banca a acestor actiuni în cazul în care detinãtorii nu le-au înstrãinat în termenul prevãzut de lege;
· introducerea de prevederi potrivit cãrora actionarii bãncii, chiar minoritari, care nu au dreptul de vot suspendat, sã poatã tine o adunare generalã si sã ia orice decizii de competenta acesteia, cu majoritatea voturilor lor;
· reformularea si completarea prevederilor Cap.X, în scopul asigurãrii cadrului legal necesar pentru asigurarea implementãrii Principiilor fundamentale ale organizãrii si functionãrii sistemelor de plãti, emise de Comitetul de la Basel;
· introducerea la finalul fiecãrui capitol al legii a unui articol prin care sunt stabilite dispozitiile din fiecare capitol aplicabile sucursalelor institutiilor de credit strãine care functioneazã în România;
· introducerea de sanctiuni pentru persoanele juridice ori alte entitãti care desfãsoara activitãti de atragere de depozite ori alte fonduri rambursabile de la public;

· introducerea de prevederi prin care Banca Nationalã a României este împuternicitã sã determine dacã o activitate reprezintã atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancarã, activitate de emitere de moneda electronicã sau o activitate de atragere si/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii si acordãrii de credite într-un sistem colectiv, decizia Bãncii Nationale a României în aceste cazuri fiind obligatorie pentru pãrtile interesate.