Tezele prealabile ale noului Cod de procedura penala

I. Actualul sistem procedural si necesitatea elaborarii unei noi legislatii procesual penale
Pornind de la realitatile evidente ale vietii juridice actuale, care au relevat atat lipsa de celeritate a desfasurarii proceselor penale in general, neincrederea justitiabililor in actul de justitie, cat si costurile sociale si umane uneori semnificative, traduse in consumul ridicat de resurse de timp si financiare, toate acestea creand un grad ridicat de neincredere si incertitudine, a aparut necesitatea gandirii unui sistem procedural penal modern, care sa raspunda imperativelor crearii unei justitii moderne adaptate asteptarilor sociale, precum si cresterii calitatii acestui serviciu public. 

Astfel, in programul legislativ al Ministerului Justitiei a fost cuprinsa elaborarea noului Cod de procedura penala al Romaniei.
Realizarea acestui demers legislativ se subsumeaza identificarii unor solutii de natura a imbunatati cadrul normativ si, subsecvent, a asigura o mai buna si unitara aplicare a legii. 

Intentia nu este ca noul Cod de procedura penala sa contina solutii originale cu orice pret, in comparatie cu solutiile de drept existente care s-au dovedit a fi viabile in practica sau a caror utilizare constituie o obisnuinta pentru practica, ci mai degraba sa modifice corespunzator toate acele solutii care au devenit desuete sau care au evidentiat o serie de anomalii in practica si sa introduca noi solutii, bazate pe experiente comparative pozitive sau orientate catre efectele favorabile asteptate, toate ca urmare a studiului doctrinei dreptului procesual penal din sistemul intern si din sistemele europene. 

Prin urmare, Codul de procedura penala isi va pastra caracterul predominant continental european, dar, asa cum este tendinta in prezent, in mod tipic pentru majoritatea altor proceduri penale moderne, el va presupune multe elemente care isi au originea in procedura anglo-saxona, respectiv cea de tip adversial, dar intr-o maniera care sa le adapteze corespunzator la propriul nostru concept legislativ. Combinarea elementelor din cele doua mari sisteme de procedura penala existente in lume este o forma de convergenta a celor mai bune solutii comparate, pastrand insa premisele fundamentale ale procedurii penale europene clasice. O asemenea abordare a reprezentat o tendinta in dreptul modern de procedura penala in anii anteriori si astazi cele mai traditionaliste tari europene, cum sunt Germania, Italia sau Franta, au in procedura lor penala unele solutii care si-au avut originea in procedurile penale de tip adversial. 

Asadar, desi scopul este acela de a mentine toate solutiile bune din actualul Cod de procedura penala, este necesar sa se introduca o serie de solutii noi care se concentreaza in esenta pe facilitarea unui proces de decizie rapid si eficient intr-o cauza penala, acordandu-se in acelasi timp respectul cuvenit drepturilor si libertatilor fundamentale ale inculpatului, inclusiv drepturilor celorlalti subiecti ai procedurii penale. 

Anvergura modificarilor cantitative, sub aspectul continutului si al calitatii acestuia, va determina nu doar crearea unui Cod de procedura penala nou, ci si a unui model conceptual semnificativ diferit de procedura penala, in respectul pentru particularitatile sistemului nostru juridic.

Obiectivele urmarite de cod sunt urmatoarele: 

1. crearea unui cadru legislativ in care procesul penal sa fie mai rapid si mai eficient, prin urmare, in mod semnificativ mai putin costisitor;
2. protectia unitara a drepturilor omului si a libertatilor garantate de Constitutie si de actele normative internationale;
3. armonizarea solutiilor derivate din Codul de procedura penala cu dispozitiile legilor speciale cu dispozitii procesual penale;
4. armonizarea conceptuala cu prevederile noului Cod penal, o atentie deosebita fiind acordata noii definitii a faptei care constituie infractiune;
5. reglementarea adecvata a obligatiilor internationale asumate de tara noastra privind actele normative din domeniul dreptului procesual penal;
6. stabilirea unui echilibru corespunzator intre cerintele pentru o procedura penala eficienta, protejarea drepturilor procedurale elementare, dar si a celor fundamentale ale omului pentru participantii la procesul penal si respectarea unitara a principiilor care privesc desfasurarea echitabila a procesului penal.

II. Elaborarea institutiilor de drept si a solutiilor fundamentale ale dreptului procesual penal
1. Regulile de baza 

In elaborarea noului cod se porneste de la premisa ca un proces penal echitabil, desfasurat intr-un termen rezonabil, nu poate fi asigurat fara asezarea acestuia pe pilonii unor noi principii, care, alaturi de cele clasice, sa oblige organele judiciare la infaptuirea unei justitii independente si impartiale. 

Aceste noi principii reprezinta reguli generale prezente in legislatiile din statele Uniunii Europene, care stau la baza procesului penal modern din aceste state, reguli ale caror valabilitate si eficienta au fost verificate de practica judiciara, de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si care se bucura de credibilitate. 

Noile reguli au scopul de a inlatura anacronismele, incompatibilitatile in exercitarea functiilor judiciare si ineficienta procesului penal romanesc si de a asigura cu celeritate si in mod eficient realizarea scopului procesului penal. 

Aceste obiective vor fi realizate in primul rand prin reasezarea locului si rolului fiecarui organ judiciar pe pozitii si in functii care sa garanteze impartialitatea si credibilitatea in exercitarea atributiilor lor specifice. 

De aceea, in proiectul noului Cod de procedura penala vor fi introduse, pe langa principiile clasice (al legalitatii, al oficialitatii, al garantarii libertatii persoanei, al prezumtiei de nevinovatie, al garantarii dreptului la aparare si al respectarii demnitatii umane), reguli noi, precum principiul dreptului partilor la un proces echitabil, desfasurat intr-un termen rezonabil. 
In egala masura se intentioneaza limitarea obligativitatii exercitarii actiunii penale, care deriva din art. 1 al actualului Cod de procedura penala, prin recunoasterea exceptiilor bazate pe oportunitate. In baza acestui nou concept se poate evita desfasurarea unor procese penale in cauze minore, in care lipseste interesul public in aplicarea unei pedepse. O consecinta directa a acestei noi conceptii, care se aplica de mai multi ani in Germania, Italia, Franta, Spania, Serbia, Slovenia, fiind reglementata intr-o maniera similara si in proiectul de Cod de procedura penala unic european Corpus Juris, va fi reducerea volumului cauzelor penale aflate pe rolul organelor judiciare. 

Sub aspectul actiunii civile se intentioneaza inlaturarea exercitarii acesteia din oficiu, precum si regandirea dispozitiilor procedurale, in scopul de a evita intarzierile in solutionarea conflictului de drept penal.

2. Organele judiciare si competenta 

In aceasta materie se propune ca urmarirea penala sa fie efectuata de catre organele de cercetare penala sub conducerea procurorului, eliminandu-se astfel obligativitatea efectuarii acesteia personal de catre procuror. Astfel, procurorul va conduce si va controla activitatea de investigatii a politiei judiciare, fiind informat despre orice activitate investigativa. Totodata, procurorul va putea efectua personal orice activitate de urmarire penala. Prin adoptarea acestei idei se vor reconsidera pozitia procurorului, rolul si atributiile acestuia, fiind inlaturate inconvenientele sesizate in practica in materia nulitatii actelor de urmarire penala.
In egala masura se propune reglementarea expresa a institutiei judecatorului de libertati ca organ judiciar distinct. Competenta acestuia priveste dispunerea asupra masurilor privative de drepturi in tot cursul urmaririi penale, cum ar fi: arestarea preventiva, perchezitia domiciliara, interceptarile si inregistrarile audiovideo. Acest nou regim judiciar nu necesita eforturi organizatorice mari, judecatorul de libertati urmand a fi desemnat periodic in aceeasi maniera precum judecatorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate si judecatorul delegat la compartimentul de executari penale. 

Sub aspectul competentei se impune o echilibrare a competentei materiale a instantelor judecatoresti, in paralel cu o reasezare a cailor de atac, cu regandirea principiului apropierii justitiei de cetatean. Astfel, se impune reimpartirea competentei de prima instanta intre tribunale si judecatorii, cu precizarea ca tribunalele vor avea competenta generala, iar judecatoriile o competenta limitata la cazurile de mai mica importanta, respectiv infractiunile pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate sau pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala. In consecinta, tribunalul va judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date in mod expres in competenta altor instante. Curtile de apel vor judeca toate apelurile, in timp ce Inalta Curte de Casatie si Justitie va avea in competenta calea extraordinara de atac a recursului in casatie. 

In mod exceptional, atat curtile de apel, cat si Inalta Curte de Casatie si Justitie vor judeca in fond cauze penale avand ca obiect infractiuni comise de anumite categorii de persoane (competenta dupa calitatea persoanei). Sub acest aspect se intentioneaza regandirea competentei personale in conformitate cu prevederile Constitutiei. Curtile de apel vor judeca infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale si de catre procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, reglementare care are ratiunea de a asigura respectarea principiului egalitatii si echilibrului puterilor in stat, avand in vedere competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a judeca infractiunile savarsite de senatori, deputati si membrii Guvernului. Pe aceeasi linie de gandire, in competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie vor fi infractiunile savarsite de judecatorii acestei instante, ai curtilor de apel, de catre procurorii din cadrul parchetelor de pe langa aceste instante, precum si de catre judecatorii Curtii Constitutionale. 

3. Desfasurarea procesului penal 

Sub acest aspect se preconizeaza ca principalele faze ale procesului penal sa fie urmatoarele: faza investigativa (urmarirea penala), faza preliminara (verificarea rechizitoriului) si faza de judecata. 

Spre deosebire de reglementarea actuala, care situeaza faza actelor premergatoare in afara procesului penal, in viziunea noului Cod de procedura penala aceasta faza va disparea ca etapa distincta. Prin urmare, toate activitatile (operationale) desfasurate de organele de politie vor fi efectuate in cadrul urmaririi penale, solutie care este de natura a asigura atat respectarea drepturilor si garantiilor acordate persoanei cercetate, pe parcursul intregului proces penal, cat si inlaturarea inconvenientelor constatate in practica, generate de extinderea nejustificata a categoriilor de acte de investigatie care pot fi efectuate in aceasta etapa.
Potrivit viziunii noului Cod de procedura penala, urmarirea penala va avea drept unic scop strangerea de probe care sunt necesare procurorului competent pentru a dispune trimiterea in judecata sau o solutie de netrimitere in judecata. Urmarirea penala va fi asadar conceputa ca avand doua faze, faza de investigare a faptei si faza de investigare a persoanei. 

Faza de investigare a faptei va incepe prin sesizarea organelor judiciare competente (politia judiciara sau procurorul) si se va incheia prin inculparea unei persoane determinate, care se va realiza printr-un act formal. In aceasta faza, persoana cu privire la care, din investigatii, rezulta banuiala rezonabila ca a savarsit o infractiune va purta denumirea de suspect.
Faza de investigare a persoanei va incepe prin decizia de inculpare a unei persoane (inculpat), care se realizeaza prin punerea in miscare a actiunii penale, atunci cand, din cercetarile efectuate, rezulta motive verosimile de a crede ca aceasta persoana a savarsit fapta investigata. 

Ca element de noutate, se vor regandi categoriile solutiilor de neurmarire. Se are in vedere in primul rand, ca o consecinta a limitarii obligativitatii exercitarii actiunii penale, reglementarea solutiilor alternative la urmarire, date in competenta procurorului, respectiv a renuntarii la urmarire, cu sau fara aplicarea unor sanctiuni, in cazuri in care gravitatea infractiunii este redusa, masura este proportionala cu gravitatea invinuirii, iar aplicarea unei sanctiuni este suficienta pentru a pune capat tulburarii provocate de infractiune si a realiza indreptarea inculpatului. Renuntarea la urmarire dispusa de catre procuror, cu aplicarea unor sanctiuni, va fi supusa confirmarii judecatorului, pentru a se respecta principiul potrivit caruia judecatorul este garantul libertatilor fundamentale. 
#PAGEBREAK#
In ceea ce priveste faza preliminara, aceasta va avea ca obiect verificarea legalitatii si temeiniciei actului de trimitere in judecata. Aceasta institutie este cunoscuta in multe sisteme europene (Italia, Serbia, Kosovo, Franta), fiind de asemenea reglementata in Statutul Curtii Penale Internationale si are ca scop verificarea existentei unor probe suficiente cu privire la acuzatia penala, care sa justifice desfasurarea fazei de judecata. 

Pornind de la dezideratul asigurarii cadrului procesual necesar solutionarii cu celeritate a cauzelor penale si urmand exemplul majoritatii sistemelor europene de drept, inclusiv al celor adoptate in ultimii ani de catre tarile estice, proiectul unui nou Cod de procedura penala isi propune, de asemenea, instituirea unor proceduri simplificate de judecata.
Astfel, urmand modelul german, se intentioneaza, in cazul infractiunilor de o gravitate redusa, care pot fi pedepsite numai cu amenda, reglementarea unei proceduri simplificate de tipul ordinului penal. 

Ordinul penal este acea procedura, exclusiv scrisa, care presupune acordul prealabil al inculpatului, exprimat numai in prezenta unui avocat, judecatorul apreciind pe baza materialului probator, prezentat de procuror si necontestat de inculpat, daca exista o baza faptica pentru pronuntarea unei condamnari si daca sunt satisfacute cerintele echitatii procedurii si pronuntand un ordin penal prin care aplica numai pedeapsa amenzii, intr-un cuantum care nu il poate depasi pe cel propus de procuror. Ordinul penal se comunica inculpatului, care are posibilitatea de a-l contesta, introducerea unei astfel de contestatii echivaland cu solicitarea de catre inculpat a judecarii sale dupa procedura obisnuita. 

Totodata, raliindu-se tendintelor recente din tarile vest europene, inclusiv celor exprimate de curand in sistemul de drept francez, proiectul isi propune reglementarea institutiei "acordului de recunoastere a vinovatiei", in cazul infractiunilor de gravitate mica si medie, pedepsite de lege cu inchisoarea pana la un anumit cuantum. Aceasta procedura presupune, in esenta, realizarea unui acord intre procuror, pe de o parte, si inculpat, asistat de avocat, pe de alta parte, in sensul recunoasterii de catre cel acuzat a infractiunii ce i se retine in sarcina. Acest acord, consemnat in actul de sesizare, va fi supus unui control strict din partea judecatorului, care verifica existenta unei baze faptice pentru condamnare, exprimarea libera (neviciata) de catre inculpat a pozitiei de recunoastere a faptei ce face obiectul acuzatiei si echitatea unei astfel de proceduri. Introducerea acestei institutii va fi dublata de reglementarea unei cauze legale de reducere a pedepsei pentru inculpatul care consimte in mod liber la parcurgerea acestei proceduri. 

Judecata in prima instanta se va incadra in tipul de proces penal preconizat, respectiv proces penal de tip adversial, iar nu inchizitorial. In principiu, toate probele vor fi administrate nemijlocit in fata judecatorului. Probele de la urmarirea penala nu vor servi la condamnarea/achitarea persoanei, ci doar la justificarea trimiterii in judecata. 

Procurorul, ca titular al actiunii penale, va trebui sa dovedeasca acuzarea, prin administrarea de probe, pe cale de consecinta fiind regandit rolul judecatorului, care va veghea cu preponderenta ca procedurile ce se desfasoara in fata sa sa aiba caracter echitabil. In acest scop, daca apreciaza necesar, judecatorul va putea dispune administrarea si a altor probe decat cele indicate de acuzare sau de aparare. 

In acord cu regulile procesului de tip adversial se va modifica ordinea cercetarii judecatoresti, in sensul administrarii probelor in urmatoarea ordine: probe in acuzare, probe in aparare. Audierea inculpatului va avea loc dupa administrarea probelor in acuzare. 

Procesul se va judeca, de regula, in prezenta inculpatului. In toate cazurile in care nu rezulta ca lipsa inculpatului la judecata este rezultatul unui act voit si neechivoc din partea acestuia de renuntare la dreptul sau de a fi ascultat de o instanta si de a se apara in proces va fi reglementata o procedura ulterioara prin care sa se statueze, din nou, dupa ascultarea celui care a lipsit, cu privire la temeinicia acuzatiilor ce i se aduc. 

Se va elimina posibilitatea extinderii actiunii penale sau a procesului penal, institutii care duc la solutionarea cu intarziere a cauzei cu care a fost sesizata instanta. Cu privire la noile fapte descoperite in cursul judecatii se propune desfasurarea de proceduri distincte de urmarire penala, pentru a nu se ajunge la intarzierea sau diluarea cauzei initiale deduse judecatii.
In egala masura, se propune eliminarea restituirii dosarului la procuror pentru refacerea urmaririi penale. Eliminarea restituirii va fi pregatita procedural prin modul de reglementare a competentei si a regimului nulitatilor, precum si prin introducerea fazei intermediare de verificare a legalitatii si temeiniciei trimiterii in judecata. 

Potrivit principiului existent deja in procedura civila, hotararile nedefinitive vor fi comunicate integral celor care, potrivit legii, pot exercita caile de atac. In cazul arestarii preventive se vor prevedea masuri speciale, pentru a asigura urgenta la redactarea hotararii si la judecarea caii de atac. 

In materia cailor de atac se propune mentinerea apelului drept cale ordinara de atac, integral devolutiva. Recursul va deveni o cale extraordinara de atac exercitata exclusiv in cazul neconformitatii hotararii cu regulile de drept (recurs in casatie).
Reglementarea recursului ca veritabila cale extraordinara de atac exercitata doar in cazurile exceptionale in care legalitatea a fost infranta presupune regandirea actualelor motive de recurs. Regandirea caii extraordinare de atac a recursului va fi insotita de o procedura de filtrare a cererilor. 

In ceea ce priveste celelalte cai extraordinare de atac, prevazute actualmente de Codul de procedura penala, se propune reglementarea posibilitatii exercitarii acestora numai in favoarea condamnatului. Se va analiza, de asemenea, necesitatea mentinerii actualelor cai extraordinare de atac, in raport de noua viziune asupra recursului. 


4.  Masurile preventive 
 
In acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului se propune reglementarea explicita a principiului proportionalitatii oricarei masuri preventive cu gravitatea acuzatiei aduse unei persoane, precum si a principiului necesitatii unei astfel de masuri pentru realizarea scopului legitim urmarit prin dispunerea sa. 

Ca regula generala, avand in vedere si propunerea de decizie-cadru a Consiliului privind anumite drepturi procedurale acordate in cadrul procesului penal in Uniunea Europeana, se intentioneaza a se reglementa informarea scrisa a persoanei supuse oricarei masuri preventive asupra tuturor drepturilor pe care legea i le recunoaste. 

Cu privire la retinere, spre deosebire de reglementarea in vigoare, se propune recunoasterea doar a doua cazuri in care aceasta masura poate fi dispusa de catre organele de cercetare penala sau procuror impotriva unei persoane suspecte fata de care nu s-a pus in miscare actiunea penala, si anume situatia infractiunii flagrante si situatia imposibilitatii de identificare, sub cel din urma aspect fiind imbratisata solutia din Codul de procedura penala german. 

In privinta arestarii preventive se propune, la nivel de principiu, reglementarea expresa a caracterului sau exceptional si totodata a caracterului subsidiar in raport cu celelalte masuri preventive neprivative de libertate, aceasta putand fi dispusa numai daca luarea unei alte masuri preventive nu este suficienta pentru realizarea scopului legitim urmarit. 

Pentru a da eficienta principiilor mentionate se preconizeaza recunoasterea competentei judecatorului de libertati de a dispune lasarea in libertate a inculpatului sub control judiciar sau pe cautiune, aceste institutii fiind, de altfel, reglementate ca masuri preventive distincte. Reglementarea propusa schimba optica actuala asupra institutiilor procesuale ale controlului judiciar si, respectiv, cautiunii, care in prezent sunt aplicabile numai in cazul unui invinuit/inculpat arestat preventiv in prealabil. Sub acest aspect, se urmeaza modelul Codului de procedura penala francez care reglementeaza controlul judiciar ca alternativa la arestarea preventiva. 

Urmand jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, precum si modelul Codurilor de procedura penala din tarile membre ale Uniunii Europene, proiectul isi propune reformularea cazurilor in care se poate dispune arestarea preventiva a unei persoane. Astfel, vor fi recunoscute drept cazuri generale, in care se poate dispune privarea preventiva de libertate, situatiile in care exista pericol de sustragere, pericol de influentare a anchetei penale si pericol de comitere a unei alte infractiuni. In cazul infractiunilor foarte grave (cum sunt cele indreptate contra vietii sau cele pedepsibile cu inchisoare mai mare de 10 ani), proiectul propune si un caz special de arestare preventiva, respectiv cel al existentei unui pericol concret pentru ordinea publica. 

Spre deosebire insa de reglementarea actuala, proiectul isi propune sa stabileasca criterii legale in raport cu care sa fie apreciat pericolul anterior mentionat si, totodata, sa instituie, dupa model german, o noua trasatura legala a acestuia, respectiv caracterul actual, ceea ce presupune dovedirea sa la fiecare moment cand se dispune asupra privarii de libertate. 

Ca noutate absoluta pentru legislatia procesual penala romaneasca, se propune reglementarea unei noi masuri preventive, respectiv arestul la domiciliu, dupa modelul Codului de procedura penala italian, urmarind prin introducerea acestei institutii largirea posibilitatilor de individualizare a masurilor preventive, in raport cu principiile anterior mentionate.
Pentru a asigura respectarea caracterului eminamente preventiv al arestarii dispuse in cursul unui proces penal in desfasurare, proiectul, inspirandu-se din Codul de procedura penala italian, propune instituirea unor termene maxime ale arestarii preventive si pentru faza de judecata. 

In privinta minorilor, dincolo de reducerea termenelor prevazute pentru majori, se propune, ca regula generala, posibilitatea privarii preventive de libertate a acestora numai daca efectele unei astfel de masuri asupra personalitatii si dezvoltarii lor nu ar fi disproportionate fata de scopul legitim urmarit prin luarea masurii. 

Tot in legatura cu masurile restrictive de libertate, insusindu-si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, conform careia numai judecatorul poate dispune in sensul privarii de libertate a unei persoane, fie si numai pentru a asigura prezenta acesteia in fata unui organ judiciar, proiectul propune o noua reglementare a institutiei mandatului de aducere, recunoscand, pentru faza de urmarire penala, competenta exclusiva de emitere a acestuia in sarcina judecatorului de libertati, la sesizarea procurorului.
#PAGEBREAK#
5. Probele si mijloacele de proba 

In materia regulilor generale se propune consolidarea reglementarii excluderii probelor ilegale, sanctiunea specifica probei prin aplicarea careia se asigura cea mai puternica garantie a respectarii reglementarilor legale. 

Proiectul va avea in vedere reglementarea clara a mecanismului de aplicare a sanctiunii, cu referire principala la doua probleme: stabilirea conditiilor de aplicare a sanctiunii, respectiv a procedurii de aplicare in faza de investigatii, in procedura preliminara judecatii, precum si in cursul judecatii. 

Proiectul intentioneaza si reglementarea ipotezei probelor derivate din probele obtinute in mod nelegal, prin promovarea solutiei excluderii acestora atunci cand se afla intr-o relatie de stransa dependenta cu proba principala. 

De asemenea, se intentioneaza reglementarea unor procedee probatorii care nu se regasesc in actualul Cod de procedura penala (amprentarea si fotografierea suspectului sau inculpatului, precum si a altor persoane, experimentul judiciar, examinarea fizica a persoanelor, analiza ADN) sau care se regasesc in legi speciale (procedeele probatorii din domeniul informatic). In egala masura se are in vedere completarea unor reglementari actuale (in materia perchezitiei domiciliare, introducerea conditiei motivarii suspiciunii rezonabile privind existenta unor mijloace de proba in imobilul ce va fi supus perchezitiei; reglementarea conditiilor de dispunere a perchezitiei corporale si a perchezitiei vehiculelor). 

In ceea ce priveste procedeele probatorii prin care se aduce atingere drepturilor fundamentale (de exemplu, perchezitia domiciliara, interceptarile si inregistrarile audiovideo, accesul in sistemele informatice, prelevarea de mostre biologice in vederea efectuarii expertizei ADN) proiectul va sustine ideea autorizarii acestora de catre judecator, respectiv "judecatorul de libertati". Autorizarea jurisdictionala a anumitor acte investigative reprezinta un important mijloc de control al dispunerii acestora, in vederea asigurarii echilibrului dintre limitarea drepturilor fundamentale ale individului si interesul public ce impune desfasurarea acestor acte. 

In ceea ce priveste audierea suspectului sau inculpatului in cursul urmaririi penale, se intentioneaza reglementarea posibilitatii inregistrarii audio sau audiovideo a audierii, cu instiintarea acestuia, precum si a obligativitatii comunicarii drepturilor (dreptul de a nu face declaratii, dreptul la aparator si dreptul la interpret), in forma scrisa, distinct de procesul-verbal de consemnare a declaratiei. 

Sub aspectul audierii martorilor, se propune reglementarea dreptului martorului de a nu se autoincrimina prin declaratiile sale.
In materia tehnicilor speciale de investigatie se are in vedere reglementarea unitara a acestora intr-un singur capitol din partea generala a proiectului, prin transferul dispozitiilor privind investigatorii sub acoperire din partea speciala in partea generala. In mod special, in materia interceptarilor si inregistrarilor audiovideo se intentioneaza reglementarea obligatiei organelor judiciare de a informa persoana ale carei convorbiri sau comunicari au fost interceptate despre efectuarea acestui act de investigatie imediat dupa finalizarea lui sau, in caz de pericol pentru desfasurarea urmaririi penale, la un moment ulterior. In egala masura se intentioneaza reglementarea mai clara a ipotezei interceptarilor prezentate de parti si a conditiilor de admisibilitate a acestora. 

In materia mijloacelor stiintifice de proba se intentioneaza unificarea regimului acestora, prin inlaturarea constatarilor tehnico-stiintifice si mentinerea ca unic mijloc de proba a expertizelor. 

Ca element de noutate, proiectul intentioneaza sa reglementeze in mod expres expertiza ADN ca mijloc de proba si, in mod corelativ, sa reglementeze procedura de obtinere a prelevarilor biologice de pe corpul persoanelor in vederea realizarii acestui tip de expertiza.

6. Concluzii 

Prezentele teze preliminare elaborate in baza art. 26 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, reflecta conceptia generala, principiile, noile orientari si principalele solutii ale reglementarilor preconizate in materia procedurii penale.