Obligarea angajatorului la plata daunelor morale

25 Noiembrie 2008 drd. Ana Cioriciu Stefanescu

Vezi cele 11 comentarii!

Obligarea angajatorului la plata daunelor morale a fost reglementata expres prin Legea nr. 237/2007 privind modificarea alin. (1) al art. 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Autor drd. Ana Cioriciu Stefanescu

Intreaba Specialistul

Dimensiune text

print ym Articol interesant (50)

1. Reglementare

Obligarea angajatorului la plata daunelor morale a fost reglementata expres prin Legea nr. 237/2007 privind modificarea alin. (1) al art. 269 din Legea nr. 53/2003¹ - Codul muncii².

Pentru a fi angajata raspunderea patrimoniala pentru daune morale este necesar sa se dovedeasca elementele raspunderii civile, respectiv fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul si legatura de cauzalitate.

Astfel, textul articolului mentionat a fost modificat adaugandu-se dupa „prejudiciul material", cuvintele „sau moral": “angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul” (s.n.).

Dincolo de redactarea cert defectuoasa a textului legal, interpretarea sa istorico-rationala conduce la concluzia ca legiuitorul a dorit si consacrat o solutie cumulativa (completa). Sub aceeasi conditie a existentei prejudiciului/prejudiciilor in cauza ale salariatului - angajatorul raspunde, dupa caz, fie pentru prejudiciul material, fie pentru cel moral, fie, in sfarsit, atat pentru prejudiciul material cat si pentru cel moral. Firesc, formularea corecta a art. 269 alin. (1) din Codul muncii³ ar fi trebuit sa cuprinda toate aceste ipoteze posibile, utilizandu-se conjunctia „si/ sau" in loc de conjunctia „sau"⁴.

Si anterior datei de 28 iulie 2007 au existat (si exista) temeiuri legale distincte si speciale de acordare a daunelor morale insa acestea erau privite ca exceptii de stricta reglementare, regula in materie fiind ca salariatul pagubit de angajator nu putea pretinde despagubiri pentru prejudiciul moral⁵.

Este de subliniat ca anterior datei de 28 iulie 2007, prin Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului (in cauza Ghilbusi impotriva Romaniei)⁶, s-a constatat ca a fost incalcat art. 6 alin. (1) din Conventia pentru drepturile omului si a libertatilor fundamentale, deoarece nu s-a pus in executare o hotarare judecatoreasca de obligare a angajatorului la incheierea in scris a contractului individual de munca. Drept urmare, statul roman a fost obligat sa plateasca o anumita suma reprezentand prejudiciul material si moral suferit de cel in cauza.

Tot anterior datei de 28.07.2007, Curtea Constitutionala a observat ca deoarece textul art. 269 din Codul muncii precizeaza faptul ca angajatorul este obligat sa-l despagubeasca pe salariat in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale nu este exclusa “posibilitatea salariatului care a suferit si prejudicii morale din culpa angajatorului sa solicite despagubiri in temeiul normelor de drept comun, referitoare la raspunderea civila delictuala”⁷.

In prezent, prin Legea nr. 237/2007 se pune capat disputelor doctrinare prin reglementarea expresa a raspunderii angajatorului si pentru prejudiciile morale produse salariatilor; ceea ce reprezinta un motiv pentru ca jurisprudenta sa capete, in sfarsit, un caracter unitar⁸.

2. “Dauna morala” – notiune, evaluare, acordare

Dauna morala consta in atingerea adusa personalitatii omului: existenta sa, integritatea corporala si sanatatea, sensibilitatea fizica sau psihica, sentimentele sale, cinstea, onoarea, prestigiul profesional, elementele nepatrimoniale ce intra in continutul dreptului de autor sau inventator etc.

In acest sens se arata⁹ ca termenul de daune morale sau prejudiciu moral sugereaza o lezare adusa drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusa acelor valori sau atribute ale individului care ii definesc personalitatea; dintre aceste valori au fost retinute, printre altele, integritatea corporala, sentimentele de afectiune, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum si alte valori similare.

Prejudiciul in discutie, neavand continut economic, nu poate fi evaluat in bani.

De asemenea, spre deosebire de celelalte despagubiri civile, care presupun un suport probator, in privinta daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele suferite de partea vatamata, va aprecia o anumita suma globala care sa completeze prejudiciul moral cauzat¹⁰.

Curtea Suprema de Justitie a decis ca in ceea ce priveste stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, acesta „include o doza de aproximare, dar instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi consecintele negative suferite de cel in cauza pe un plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala. Pentru ca instanta sa poata aplica aceste criterii apare insa necesar ca cel ce pretinde daune morale sa produca un minimum de argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constitutie i-au fost afectate..."¹¹.

Evaluarea prejudiciului moral produs de angajator si, pe cale de consecinta, stabilirea cuantumului daunelor morale prezinta si in domeniul raporturilor individuale de munca acelasi grad de dificultate ca si in orice alte cauze, avand acelasi obiect, deduse in fata instantelor judecatoresti. Drept consecinta, revine instantei judecatoresti specializate - pentru solutionarea conflictelor de munca - sarcina de a dispune potrivit probatoriului administrat in fiecare cauza masurile reparatorii adecvate. Se impune insa mentionat ca - prin coroborare cu normele procedurale civile - instanta de judecata poate sa dispuna nu numai plata unor despagubiri pecuniare ci si alte masuri (cum ar fi, spre exemplu, obligarea autorului prejudiciului moral de a recunoaste public caracterul neintemeiat la faptei sale)¹².

Pentru acordarea daunelor morale trebuie dovedite prin orice mijloc de proba pretentiile salariatului, prejudiciul moral suferit si legatura de cauzalitate dintre masura dispusa de unitate si impactul negativ atat in plan personal, in plan profesional asupra salariatului cat si dificultatile in plan familial si in raporturile cu celelalte persoane¹³.

Prin derogare de la regula generala instituita in dreptul muncii, dovada prejudiciului moral suferit de salariat este in sarcina reclamantului¹⁴.

3. Situatiile in care se pot crea daune morale

Daune morale produse de angajator se pot crea, de pilda, in situatia¹⁵:
a) sanctionarii disciplinare;
b) retrogradarii ori suspendarii din functie;
c) schimbarii din functie sau mutarii in alt loc de munca;
d) diminuarii salariului;
e) refuzului promovarii in functie;
f) concedierii indiferent de motivul invocat etc.

Raspunderea pentru daune morale a angajatorului mai poate fi angajata in cazurile cand¹⁶:
a) salariatul, fara sa fie concediat, este impiedicat de a munci;
b) nu se iau masuri corespunzatoare pentru asigurarea si paza imbracamintei personalului care foloseste echipament de lucru etc.;
c) nu inmaneaza salariatului sau fostului salariat, in conditiile art. 34 alin. (5) din Codul muncii, documentul (adeverinta) care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, vechimea in munca, functie sau specialitate, urmata de imposibilitatea celui in cauza – determinata de acest fapt – de a se incadra la un alt angajator etc.;

Regula este ca despagubirea va interveni ca urmare a intelegerii partilor. In caz de refuz al angajatorului, salariatul pagubit are posibilitatea sa se adreseze instantelor judecatoresti competente sa solutioneze conflictul de drepturi. In alin. (3) al art. 269 din Codul muncii este prevazuta o consecinta extrem de importanta: angajatorul isi va recupera suma platita drept despagubire de la salariatul vinovat de producerea pagubei¹⁷.

4. Jurisprudenta¹⁸

a) Raspunderea angajatorului in cazul refuzului acestuia de a-i elibera reclamantei carnetul de munca

Potrivit art. 269 din Codul muncii pentru a fi angajata raspunderea patrimoniala este necesar sa se dovedeasca elementele raspunderii civile, respectiv fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul si legatura de cauzalitate.

Fapta ilicita a fost dovedita prin faptul ca angajatorul a refuzat sa ii elibereze reclamantei carnetul de munca prin care sa se ateste activitatea desfasurata de aceasta, vechimea in munca, in meserie si in specialitate, fapt ce contravine art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, iar in ce priveste prejudiciul si legatura de cauzalitate, acestea au fost dovedite prin inscrisurile depuse la dosar, respectiv adeverinte etiberate de doua societatii comerciale in contiinutul carora rezulta ca, a fost respinsa cererea de angajare in cadrul acestora a reclamantei deoarece acesta nu a putut prezenta carnetul de munca.

Instanta obliga parata si la plata daunelor interese, la plata de despagubiri catre reclamanta echivalente cu salariile nete lunare pe care le-ar fi obtinut in cadrul societatii.

(Curtea de Apel Bucuresti, s.a VII-a civ. si pentru cauze privind conflictele de munca si asigurari sociale, dec. nr. 3189/2007).

b) Abuzul angajatorului in cazul controlului activitatii salariatului

Actiunea paratei angajator de a dispune efectuarea unor controale asupra activitatii profesionale a reclamantei, urmare a unor nereguli si neconformitati constatate cu privire la aceasta in intocmirea actelor si dosarelor de creditare si de a aplica sanctiunea disciplinara „avertisment", anulata de instanta pentru vicii de forma, nu constituie o fapta ilicita de natura a antrena raspunderea ei patrimoniala.

Reclamanta a sustinut ca atitudinea paratei i-a produs o stare emotionala puternica de tensiune si stres ce a determinat imbolnavirea sa cu consecinta pensionarii, astfel ca i-a adus un prejudiciu pe care trebuie sa-l repare.

Instantele nu au impartasit punctul de vedere al reclamantei, retiinand ca potrivit art. 41 alin. (1) din Codul muncii, angajatorul are dreptul sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii, atributiile corespunzatoare fiecarui salariat, sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu sub rezerva legalitatiii si sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor, precum si sa constate savarsirea unor abateri disciplinare si sa aplice sanctiuni.

Din aceasta perspectiva, actiunea paratei de a controla activitatea reclamantei nu poate fi considerata abuziva in masura in care s-a desfasurat in limitele legii si la fel aprecierea ca a savarsit o abatere disciplinara pentru care i-a aplicat sanctiunea minima pe scara ierarhica a reglementarii art. 264 alin. (1) din Codul muncii, cu efect precumpanitor moral, chiar daca ulterior a fost anulata de instanta.

(Curtea de Apel Bucuresti, s.a VII-a civ. si pentru cauze privind conflictele de munca si asigurari sociale, dec. nr. 411/R-CM/2007).

c) Daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a concedierii disciplinare abuzive

Reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 15.000 euro daune morale pentru prejudiciul suferit urmarea concedierii disciplinare abuzive prin doua decizii consecutive.

Actiunea acesteia a fost respinsa, solutiia fiind mentinuta in recurs, retinandu-se urmatoarele:
Din actele si lucrarile dosarului, rezulta ca decizia de concediere a fost anulata prin hotarare judecatoreasca definitiva, respectiv sentinta civila nr. 8/ CM/14 ianuarie 2004, nerecurata, pe care parata a pus-o in executare benevol, dispunand reintegrarea reclamantei prin decizia nr. 3/24 februarie 2004, pe care i-a si adus-o la cunostinta, invitand-o sa se prezinte la lucru.

Intrucat reclamanta nu a inteles sa execute hotararea de reintegrare si nu s-a mai prezentat la serviciu, dupa aproximativ 3 luni parata a somat-o sa se prezinte la executorul judecatoresc pentru a-si ridica drepturile salariale, insa aceasta nu s-a conformat, asa cum rezulta din procesul-verbal incheiat la data de 11 mai 2004, decat la data de 24 mai 2004.

Urmarea absentelor nemotivate de la locul de munca, dupa emiterea deciziei de reintegrare, reclamanta a fost concediata din nou prin decizia nr. 20/22 iunie 2004 pe care a contestat-o, insa instanta i-a respins contestatia ca tardiv formulata.

In raport de cele prezentate, rezulta ca reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu prin concedierea dispusa in baza deciziei nr. 56/15 august 2003, deoarece i-au fost respectate toate drepturile, legea fiind aplicata in litera si spiritul ei, inclusiv in privinta acordarii despagubirilor materiale la care a fost indreptatita, prin punerea in executare benevola a hotararii de reintegrare de catre parata.

Din acest punct de vedere, instanta a retinut corect culpa reclamantei fata de atitudinea acesteia care a refuzat sa puna in executare hotararea de reintegrare, neprezentandu-se la munca si nedand curs invitatiei de a-si ridica drepturile salariale.

Prin urmare, aceasta nu a suferit nici un prejudiciu moral, ci dimpotriva a zadarnicit o perioada lunga de timp executarea hotararii atat sub aspectul reintegrarii, cat si al primirii despagubirilor materiale, prezenta actiune prin care sustine contrariul imbracand chiar forma abuzului de drept.

(Curtea de Apel Bucuresti, s.a VII-a civ. si pentru cauze privind conflictele de munca si asigurari sociale, dec. nr. 536/R-CM/2007).

NOTE: ¹Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior.
²Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 497 din 25.07.2007.
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior.
³I.T. Stefanescu, Probleme actuale legate de modificarea art. 269 alin. (1) din Codul muncii, in „Revista romana de dreptul muncii” nr. 4/2007, p. 11.
⁴Ibidem, p. 9-10.
⁵Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 700 din 16.08.2006.
⁶D.C.C. nr. 379/30.09.2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, rectificata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1038 din 10.11.2004, in A. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 831.
⁷Ibidem, p. 830.
⁸Curtea de Apel Cluj, s. civ, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, dec. nr. 1283/R/2006, Curtea de Apel Cluj, Buletinul jurisprudentei 2006, Ed. Sfera juridica, Cluj Napoca, 2007, in C. Gilca, Codul muncii : adnotat, Editura, C.H. Beck, 2008, Bucuresti, p. 592.
⁹Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia de contencios administrativ si fiscal, dec. nr. 2037/2005.
¹⁰Curtea Suprema de Justitie, s. civ., dec. nr. 3812/2000, in "Dreptul" nr. 11/2001, p. 199-200.
¹¹I.T. Stefanescu, op. cit., p. 11 -15, in A. Ticlea (coordonator), D. Diko, L. Dutescu, L. Georgescu, M. Ioan, A. Popa (colaboratori), ¹²Codul muncii – comentat si adnotat cu legislatie, doctrina si jurisprudenta, vol II, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2008, p. 476.
¹³C.A. Bucuresti, s. a VII-a civ. si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, dec. nr 1477/R/2005.
¹⁴Curtea de Apel Brasov, s. conflicte de munca, dec. nr 24/2006, pe www.portal.just.ro , in C. Gilca, op. cit., p. 593.
¹⁵A. Ticlea (coordonator), D. Diko, L. Dutescu, L. Georgescu, M. Ioan, A. Popa (colaboratori), op. cit., p. 480.
¹⁶Ibidem, p. 480.
¹⁷Ibidem, p. 481.
¹⁸Ibidem, p. 477 - 481.

Vezi cele 11 comentarii!

Iti place Avocatnet.ro? Da like la pagina noastra de Facebook!

Dimensiune text

print ym Articol interesant (50)

Comenteaza articol sau Intreaba in forum

PE ACEEASI TEMA, AVOCATNET.RO A MAI PUBLICAT

COMENTARII ARTICOL (11)

Ordoneaza comentariile dupa cele mai recente | cele mai vechi

: +0
ContSters202218
adaugat acum 2 luni
intrebare, in 2012 ce institutie de stat il apara pe salariatul concediat in afara de actuali avocati practicanti ( fosti nepotisti in sistem), in dreptul muncii cu castigul drepturilor morale si materiale restante cu evitarea plangerii penale ?! .. ;

: +0
bandytmatei (utilizator neinregistrat)
adaugat acum un an
Sunt si eu intro asemenea situatie... pe 9 sept 2010 am instanta iara ..curios e ca fratemiu a castigat dar nu avut avocat insa io mam ridicat cu pretentii daca tot am avut avocat.. acum nu ca nu as crede in justitie dar totusi depinde mult de inprejurari. http://portal.just.ro/Insta... .

: +0
ContSters82334
adaugat acum 2 ani
George Ilie

Frumoasa teoria asupra daunelor morale scrise de doamna Corina dar din pacate in justitia romaneasca n-au valoare.Va spun din proprie experienta.M-am judecat cu angajatorul pentru desfacerea ilegala a CIM, am demonstrat cu probe in instanta faptul ca mi-a ingradit dreptul la munca, mi-a retras bonurile de masa cu vreo 3 luni inainte dea ma concedia, m-a izolat de restul colegilor intr-o magazie plina cu marfa fara aerisire avand acolo o masa si un scaun,stand in frig cca 3 luni , am atasat la dosar si fotografii din incapere, vazand ca nu-mi dau demisia , mi-a desfacut contractul de munca cu art.65 alin 1. Dupa aceasta a refuzat sa-mi elibereze adeverinta necesara pentru indemnizatia de somaj.Am facut plangeri la ITM si AJOFM cu nr.de inregistr.au fost si ele atasate la dosarul instantei, pe toata perioada cat am stat in acea magazie in frig m-am imbolnavit de infectie urinara si de ulcer gastroduodenal acut pe fondul stresului acumulat.Am depus si acte medicale la dosarul instantei.In concluzie am avut cele m-ai clare probe de discriminare asupra unui angajat de catre angajator, probe care au fost admise la dosar dar ne luate in considerare.Am castigat dreptul de a ma reintegra cu plata salariilor de la data desfacerii CIM pana la data reintegrarii efective.Instanta a considerat ca nu am fost discriminat si mi-a respins cererea pt.daune morale.Acum fac recurs sa vad daca si-a doua instanta gaseste la fel solutia data de prima instanta.Curios este ca desi am castigat procesul si avocatul m-a costat 1000 ron instanta mi-a aprobat doar 500 ron.Cam asa sta treaba cu justitia in Romania.

: +0
angajata (utilizator neinregistrat)
adaugat acum 3 ani
Am lucrat si nu mi s-au inregistrat toate orele de munca efectuate in cartea de munca(in epoca de aur si in cea postdecembrista)-mi s-a spus ca nu am cu ce dovedi,deci am ramas pagubita ca multi alti romani.Cum poate dovedi un angajat cate ore a lucrat?daca nu se semneaza nici-un pontaj.Am ramas surprinsa cand am luat cartea de munca de la ultimul angajator ca mi-a inscris 5 zile absent nemotivat pe perioada de 5 luni cat am lucrat la el.Nu am lipsit niciodata,nu am luat zile sau ore invoire,ba mai mult-am lucrat ore suplimentare neplatite.Am vorbit cu fostele colege si sefa de tura-mi-au spus ca in definitiv ce mai fac caz ca tot nu rezolv nimic.Nu am cu ce dovedi,iar cei ce au fost in control spun ca li s-au prezentat documente din care rezulta evidenta prezentei angajatilor.Astea intocmite de angajator fara semnatura angajatilor.Asta e romania noastra.Asa ca la varsta pensionarii desi am lucrat apar cu mult mai putine ore decat in realitate si in caz ca se aproba LISTA NEAGRA A ANGAJATILOR voi fi si eu acolo-nevinovata.

: +0
bigrr (utilizator neinregistrat)
adaugat acum 3 ani
In legatura cu acest subiect cred ca trebuie sa avem in vedere si Decizia XL din 07.05.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie conform careia "În cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaţilor numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă."

: +0
Piticar (utilizator neinregistrat)
adaugat acum 3 ani
Da IN SFARSIT se obtin daune morale de la angajator (Minister) - aici MCTI dar in solidar si de la Secretarul General al Ministerului.

- ROMÂNIA -
Ministerul Justiţiei
Justiţia în folosul cetăţenilor

Curtea de apel BUCUREŞTI
BUCUREŞTI

Informaţii detaliate despre dosar

Număr unic dosar: 6495/2/2007
Înregistrat în data de: 14.09.2007
Obiect dosar: anulare act administrativ
Materia juridică: Contencios administrativ şi fiscal
Stadiu procesual: Fond
Părţi:
PITICAR IOAN : Reclamant
MINISTERUL COMUNICAŢILOR ŞI TEHNOLOGIEI INFORMAŢIEI - MCTI : Pârât
SECRETARUL GENERAL AL MCTI - ARMEANU CEZAR MANOLE : Pârât
AGENŢIA NAŢIONALĂ A FUNCŢIONARILOR PUBLICI - ANFP : Pârât
GUVERNUL ROMÂNIEI : Chemat în garanţie

TERMENE DE JUDECATĂ:
Data
Soluţie Detalii
13/12/2007
17/04/2008
18/09/2008
19/06/2008
21/02/2008 Respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată. Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Stabileşte termen 17.04.2008 pentru continuarea judecăţii fondului.
Soluţionare
30/10/2008 AP la 06.11.2008 şi la 13.11.2008. Respinge capătul de cerere având ca obiect anularea avizului nr. 1023541/2007, ca inadmisibil. Respinge acţiunea faţă de pârâta ANFP, cu priivire la celelalte capete de cerere, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al MCTI. Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Secretarului General al MCTI. Respinge excepţia inadmisibilităţii privind Ordinul nr. 291/24.05.2007. Respinge capetele de cerere privind Ordinele nr. 257/2007 şi nr. 258/2007, ca inadmisibile. Admite în parte acţiunea modificată, completată şi precizată, în contradictoriu cu pârâţii MCTI şi Secretarul General al MCTI. Anulează în parte Ordinul nr. 291/24.05.2007, în ceea ce priveşte dispoziţia de eliberare a reclaamntului din funcţia de şef serviciu antifraudă şi securitate. Menţine celelalte dispoziţii ale ordinului. Obligă în solidar pârâţii MCTI şi Secretarul General al MCTI şi Secretarul General al MCTI la plata diferenţelor salariale şi a drepturilor băneşti de care reclamantul a fost lipsit până la rămânerea irevocabilă a sentinţei, precum şi la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale. Constată nulitatea cererii de chemare în garanţie. Cu recurs.

Da dar a trebuit sa planeze o amenintare de INFRINGEMENT pe sectorul IT pentru RO astfel ca sa se ajunga la o solutie logica si de bun simt dupa 19 luni.
ESTE CELERITATE ASTA? OARE?

Bafta tuturor la curatirea de caractere mizerabile din societatea RO!

: +0
TARGOVISTEANUL
adaugat acum 3 ani
este de mult asteptata o asemenea prevedere, si deschide sigur un alt fel de comportament din partea angajatorului, care( probabil se va gandi de doua ori cand va lua o decizie care sa afecteze de fapt propriu-i buzunar: cu toate ca este un drum lung sa obtii aceste daune in instanta, avem cu siguranta o sansa in plus! Acum ,fiindca suntem la acest capitol, as dori o parere de specialist a colegilor de pe sait: CREDTI CA AS AVEA VRE-O SANSA CU URMATORUL CAZ?.........numit cu dispozitie a conducatorului unui spital ,in anul 1992 ca sef birou administrativ, s-a pastrat salariul functiei avute anterior, si cu toate ca in dispozitie se specifica ,, indemnizatia de conducere va fi stabilita conform legislatiei in vigoare de catre compartimentulRUNOS" timp de 3 ani(respectiv pana in 1995) cat a indeplinit aceasta functie, nu a beneficiat de nici un leu indemnizatie de conducere. se mai poate repara ceva? Este vre-o portita?

: +0
ivanc_1976@yahoo.com (utilizator neinregistrat)
adaugat acum 3 ani
Vai de mine ce sa va spun. S-a vazut vreodata vreun angajator sa piarda ceva din cauza unui angajat? Eu n-am auzit de nici un caz in Romania in care angajatorul a trebuit sa fie despagubit de salariat, chiar si atunci cind din diverse motive, exploatare de exemplu, anagajatul a a murit.
Si i s-a construit vreo statuie angajatului. Sa fim seriosi.
In Romania anagajatul nu va fi respectat nicodata indiferent ca e geniu sau prost, ca munceste sau leneveste. Am fost pusa in diverse situatii de-a lungul timpului, iar acum tocmai sunt in preaviz de 20 zile si mi s-a dat doar un salariu compensatoriu. Pot sa ma lupt cu un gigant? Sa obtin 3-5 salarii compensatorii? Si am adus contracte in firma impreuna cu colegul meu, de pe urma carora firma supravietuieste in perioada de "criza financiara".
N-as apara niciodata un angajator, indiferent de salariat, daca as fi avocat.

: +1
cititor (utilizator neinregistrat)
adaugat acum 3 ani
Buna ziua,
In cazul in care angajatorul (Minister) schimba din functie, fara nici un motiv, un director, si il trece pe functie de executie, considerati ca se pot solicita daune morale? Dar daca fapta s-a petrecut acum 10 ani?
Multumesc.

: +0
Deea (utilizator neinregistrat)
adaugat acum 3 ani
DAR LEGEA CARE REGLEMENTEAZA OBLIGAREA ANGAJATULUI LA PLATA DE DAUNE MORALE, PROFESIONALE SI MATERIALE CATRE ANGAJATOR, ATUNCI CAND ANGAJATUL E HOT, LENES, PROST PREGATIT, NESIMTIT, LIPSIT DE PROFESIONALISM ETC. ETC. ... CARE ESTE ACEA LEGE DOMNILOR???? CACI S-A AVUT GRIJA MARE DE ANGAJAT, DAR PE ANGAJATOR CE-L PROTEJEAZA???

: +0
top dan
adaugat acum 3 ani
Prin Legea nr. 237/2007, art. 269 alin.1 a fost modificat precizându-se că ,,angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul?, situaţie care justific?, de lege lata, acordarea de daune morale salariaţiilor sau foştilot salariaţi.
În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente. Angajatorul care a plătit despăgubirea îşi va recupera suma aferentă de la salariatul vinovat de producerea pagubei.
Culpa este o condiţie prevăzută de lege pentru angajarea răspunderii angajatorului în legătură cu aceasta, potrivit unei reguli de drept comun în materia răspui contractuale, debitorul care nu şi-a îndeplinit obligaţiile este prezumat în culpă şi va fi apărat de răspundere numai dacă dovedeşte că a fost împiedicat să execute prevederile contractului printr-o cauză care nu-i poate fi imputată. Fără îndoială, regula îşi regăseşte aplicarea şi în ceea ce priveşte răspunderea patrimonială a angajatorulu, culpa acestuia fiind prezumată relativ .
Evident că se impune existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul suferit de salariat.
Situaţii frecvente, când intervine o asemenea răspundere patrimonială a angajatorului sunt următoarele: în situaţia anulării desfacerii contractului de muncă şi, în consecinţă, a reintegrării în muncă; în cazul constatării nevinovăţiei penale a salariatului suspendat din funcţie de angajator; în situaţia concediului de odihnă neefectuat până la sfârşitul anului calendaristic şi sunt întrunite condiţiile legale de compensare în bani; în cazul sustragerii echipamentului de protecţie sau de lucru, datorită neluării măsurilor de pază; în cazul neplăţii unor drepturi băneşti datorate salariatului; în situaţia neînmânării carnetului de muncă.
Indemnizaţia acordat? pentru repararea prejudiciului moral trebuie s? reprezinte, în realitate, o reparare a acestuia, în sensul unei compensaţii sau satisfacţii compensatorii. Stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale include, fireşte, o doza mai mic? sau mai mare de arbitrar. Totuşi, despăgubirea trebuie raportat? la prejudiciul moral suferit, la gravitatea, importanţa şi consecinţele acesteia pentru persoana vătămata. Aprecierea prejudiciului se realizează sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vătămata pe plan fizic şi psihic .
Aprecierea prejudiciului moral nu se rezum? la determinarea ,,preţului" suferinţei fizice şi psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilateral? a tuturor consecinţelor negative ale prejudiciului şi a implicaţiei acestuia pe toate planurile vieţii sociale ale persoanei vătămate. Trebuie s? se aprecieze ce a pierdut persoana vătămat? pe plan fizic, psihic, social, profesional şi familial din ceea ce ar însemna o viata normal?, linistit? şi fericit? pentru aceasta în momentul respectiv, dar şi în viitor în societatea respectiv?. Se face, deci, o apreciere a prejudiciului moral şi apoi, în raport cu acesta, se stabileşte indemnizaţia.
Având în vedere argumentele literaturii juridice şi ale practicii judiciare române şi străine, gravitatea prejudiciului constituie un criteriu de stabilire a cuantumului despăgubirii destinate reparării prejudiciilor morale.
Pe lingă gravitatea prejudiciului moral, pentru stabilirea indemnizaţiei destinate reparării daunelor morale, trebuie s? apelam la un al doilea criteriu orientativ şi anume la criteriul echit?ţii. De aceea este în afar? de discuţie c? dac? gravitatea prejudiciului moral este mare şi indemnizaţia ce trebuie acordat? trebuie s? fie substanţiala. Indemnizaţia trebuie s? fie just?, raţional?, echitabil?, adică în aşa fel stabilit? încât s? asigure efectiv o compensaţie suficient?, dar nu exagerat?, a prejudiciului moral suferit.