Obligatiile fiscale din luna februarie 
Rezultatele provizorii ale Recensamantului din 2011: Cati romani mai suntem? 
Portalele ANAF si e-guvernare vor fi nefunctionale 2 zile. Afla in ce perioada n... 
Recomandari pentru temperaturile scazute. Ce sa NU faci cand e ger afara? 
ANAF a publicat noua aplicatie pentru raportarea impozitului pe profit 2011
Interesant si bine scris.
Pacat ca ironia fina nu taie din 'coada vulpii' cand e vorba de nesimtire si nesimtiti.
Totusi, daca 'vectorul' acesteia e o gluma buna, in sensul celor scrise, s-ar putea sa rezulte un 'auch'..
Ehh, nimeni nu-i perfect!
Ma gandeam totusi ca daca raspunzi cu nesimtire la nesimtire ai mult mai putine sanse de a castiga ce iti doresti. Atunci cand comportamentul celor din jur imi afecteaza comportamentul meu, pierd, putin cate putin, din lucrurile care ma fac pe mine original si care ma diferentiaza de ceilalti.
Dincolo de extreme, imi pare ca societatea de astazi ne niveleaza, cel putin la nivel comportamental. Moda, curentul, tendinta, sunt singurele elemente care ajung sa ne intereseze. Iar nesimtirea pare a fi o moda.
Cam asta voiam sa spun cu gluma buna. Faptul ca atunci cand accepti ca un nesimtit te poate face sa ii raspunzi cu aceeasi moneda, devii la fel ca acea persoana.
Poate ar fi bine sa cautam solutii la toate problemele din jur. Sa le abordam fara ranchiuna. Sa le gandim pana in cele mai mici amanunte. Si lucrurile astea nu se pot face decat atunci cand ai creierul limpede. Cand lasi un nesimtit sa te afecteze prin comportamentul lui, dispar toate punctele forte ale unei gandiri corecte. Pentru ca un om cu nervii intinsi n-o sa gaseasca niciodata cea mai buna solutie sa depaseasca impasul in care e la un moment dat.
Moartea unei nevinovate batrane, ale carei afectiuni cardiace au fost tratate cu indiferenta in loc de tratament de specialitate, ma face sa-mi reconsider impresia despre articolul de mai sus.
Fata de nesimtire celor multi de pe strada, a scuipatorilor de seminte, a ascultatorilor de manele la volum maxim in orele de liniste, a vecinului care isi rascheteaza parchetul la cele mai imposibile ore, a sefului care jigneste nemotivat orice subaltern care-i iese in cale, nesimtirea celui imbracat in alb, care a uitat ca a jurat in fata statuii grecului aluia barbos, parca Hypocrate il cheama, este de neiertat.
Paleste orice nesimtire, orice gest grobian, orice atitudine de primata care isi face nevoile fara sa se jeneze, in fata nesimtirii care are ca efect moartea unui om. O nesimtire subtire, cu staif, o nesimtire sprijinita pe ani de studii, pe ani de rezidentiat, o nesimtire mai crunta totusi decat ar aduna la un loc toti scuipatorii de coji de seminte, toti ascultatorii de manele, toti vecinii porniti sa-si rascheteze parchetul cu noaptea in cap, toti sefii cu moace de macelar infuriat.
Se zvoneste ca ar umbla printre noi, liberi precum pasarile cerului, peste o suta de condamnati penal. Unii pentru omoruri grave, altii pentru infractiuni la fel de monstruoase. Totusi, nu de ei mi-e teama. Sansa de a-i intalni taman in clipa in care isi propun sa mai comita un omor este infinit mai mica decat aceea de a incapea pe mana unui ins in halat alb, scolit si stilat, dar care a uitat care este menirea lui pe aceasta lume.
De ce m-as teme atunci de disconfortul pe care mi-l provoaca masina de raschetat a vecinului, nesimtirea lui funciara? Aproape ca il iubesc, la gandul ca nu-mi voi da niciodata sanatatea pe mana lui. Mai degraba ar trebui sa ma tem de disconfortul pe care mi l-ar provoca un deces petrecut taman pe holul institutiei a carei menire este sa-mi ocroteasca viata.
Cand vom trata nesimtirea ca o gluma proasta, vom avea o sansa.... dar, sincer, eu nu prea cred.
Articolul a inceput bine, insa nu a avut finalul asteptat, cel putin de mine. Am crezut ca ni se va spune sa numai avem atitudinea asta pasiva, ca din cauza asta s-a propagat nesimtirea, si sa luam atitudine, sa spunem celui, celor care gresesc ce ne deranjeaza. Cum sa-i trecem cu vederea? Un mic exemplu: aseara a trebuit sa merg la politie pt o mica lovitura, iar odata iesiti afara cu domnul politist, pentru a nota daunele, acesta era tare ironic spre nesimtit. Cineva dintre cei loviti era cu un jeep, si nenea politistu' a intrebat "cine e cu caruta asta?", altuia i-a spus ca e prea departe masina, desi era la 10 metrii de aceasta, pana cand unul dintre cei prezenti a luat atitudine si i-a spus vreo cateva. Apoi totul s-a schimbat, domnul politist si-a mai schimbat din ton, zicand "nu merge bine sefu daca ma intorc, nu merge bine". Deci, nu cred ca e bine sa vedem nesimtirea ca o gluma buna, fara sa facem nimic. Cine e de acord cu mine, sa ridice mana! 
Extraordinar condei! Am inteles multe din cele citite dar am constatat, din scurta perioada petrecuta pe forum, ca trebuie alese cu grija cuvintele,in special in situatia in care regulile nu sunt cunoscute-deci poti la tot pasul sa le incalci,si, in plus,nu vei afla niciodata:"de ce?". Este un lucru normal,pretul gratuitatii.
Astept sa-mi fie intrerupta total comunicarea,am postat mesaje ,poate observa cineva ca sunt unde n-ar trebui sa fiu.
Am inteles,in principal ,ca sunteti un om de calitate. Ce s-a inteles despre mine,chiar nu mai conteaza.
Vreau sa -mi exprim ,cui este necesar, multumirea pt. cat a fost.
D-voastra va multumesc pt.prilejul de a citi despre lucruri pe care nu oricine le poate exprima in felul acesta.
Cu respect
Eu am inteles ca spre final v-a mai trecut supararea. Ceea ce explica de ce textul e mai diluat in acea parte a lui.
O radiografie a realitatii de zi cu zi. Executata cu instrumentele ziaristului. Cateva tuse de efect, dar fara a mistifica nimic din ceea ce putem percepe cu totii.
Pacat ca finalul este usor moralizator, didacticist. Rolul unui astfel de articol trebuie sa fie acela de a ridica valul. De a impinge imaginea cruda in ochii cititorului. Concluziile raman a fi trase de fiecare.
Asteptam un astfel de articol. De altfel, am fost unul dintre putinii care au criticat, cu vreo cateva luni in urma, articolele din rubrica EDITORIAL pentru monotonia lor.
probabil .
si totusi, asta e singurul lucru pe care l-ai inteles? ;
