Aplicarea Protocolului II al Acordului de libera circulatie UE-Elvetia (extinderea la Romania si Bulgaria)

Autor: Av. Camelia Costea
Martin Rechtsanwälte – Attorneys at Law


I. Condiţiile generale:
In baza Protocolului II al Acordului de liberă circulaţie intre Uniunea Europeană şi Confederaţia Elveţiană, care va intra in vigoare la data de 1.06.2009, incepând cu această dată cetăţenii români şi bulgari vor avea posibilitatea de a trăi şi a munci in Elveţia.

Pentru România şi Bulgaria au fost stabilite, la fel ca şi in cazul statelor membre ale acordurilor anterioare, urmatoarele perioade de tranziţie menite să asigure o deschidere treptată şi controlată a pieţei de muncă:
I. Prima etapă: o perioadă de şapte ani, respectiv până la data de 1.06.2016 cand va exista un control al pieţei de muncă, respectiv limitari ale dreptului de angajare în Elveţia. Aceste limitări se referă la stabilirea contingentelor, principiul prioritaţii naţionale si controlul condiţiilor de muncă.
II. A doua etapă: o perioadă de trei ani, intre 2016 si 2019 cand se va trece la etapa unei libere circulaţii neîngrădite dar cand va fi in vigoare o clauză de protecţie specială care va permite reducerea numărului de permise de muncă, respectiv reintroducerea contingentelor în condiţiile unei imigraţii prea puternice.

Anul 2019 va marca trecerea la etapa unei libere circulaţii neîngrădite.

1. Contingentele:
reprezintă numărul anual maxim de permise de muncă pe care autoritaţile elveţiene le vor acorda pentru lucrătorii care provin din România si Bulgaria. Contingentele au fost stabilite pentru lucrătorii din ambele ţări si nu pentru fiecare ţară in parte iar permisele de muncă se vor acorda in ordinea solicitarii acestora.

Contingentele pentru România si Bulgaria dupa intrarea in vigoare a acordului privind libera circulaţie la data de 1.06.2009, comunicate de catre Oficiul Federal de Migratie din Elvetia sunt urmatoarele:


2. Principiul priorităţii naţionale:
înseamnă prioritatea la angajare a cetăţenilor elveţieni şi ai statelor membre ale UE aderate anterior. Aceasta inseamna că un angajator elvetian poate angaja un lucrător roman sau bulgar numai dacă pentru locul de muncă respectiv nu a găsit un cetăţean elveţian sau din celelalte 27 de state membre care au aderat anterior la UE.

Angajatorul care doreşte să angajeze un lucrător român sau bulgar este obligat să justifice autorităţilor motivul pentru care respectivul loc de muncă nu poate fi ocupat de un lucrător elveţian sau din celelalte state UE. Justificarea se va putea face prin dovada publicitaţii si organizarea interviului sau a concursului pentru postul respectiv sau prin explicarea necesităţii intrunirii de catre persoana angajata a unor calificari sau experienţe specifice(cunoaşterea limbii române, relaţii de colaborare sau afaceri cu România, experienţa de munca in Estul Europei etc.)

3. Controlul condiţiilor de muncă:
inseamna ca salariile şi condiţiile contractelor de muncă vor fi verificate pentru a nu se putea practica niveluri inferioare ale salariilor sau conditii dezavantajoase de muncă in raport cu cele existente pe piaţa forţei de muncă. Astfel inainte de a se elibera un permis de muncă, Oficiul de muncă al cantonului va controla nivelul salariului şi condiţiile de munca astfel încât să prevină angajarea de lucrători români sau bulgari pentru salarii mai mici sau condiţii de lucru inferioare celor prevazute de normele elvetiene.

In Confederaţia Elveţiană munca în absenţa unui contract de muncă (aşa-numita „muncă la negru”) este interzisă si sanctionată.

II. Procedura pentru obţinerea permiselor de muncă:

1. Cautarea şi gasirea unui contract de munca in Confederaţia Elveţiană:
Confederaţia Elveţiană şi Uniunea Europeană au decis cooperarea în materie de distribuire a informaţiilor în vederea ocupării locurilor de muncă. Locurile de muncă vacante vor fi anunţate pe site-ul http://europa.eu/eures .

Persoanele care doresc să se deplaseze personal in Elveţia in vederea gasirii unui loc de muncă trebuie sa dispuna de mijloacele financiare necesare şederii. Se recomanda totodata sa posede o asigurare de calatorie. Aceste persoane pot intra in Elveţia fară viză şi pot ramane pe teritoriul Elveţiei timp de 90 de zile fara a fi necesară solicitarea unui permis de şedere. Este totusi necesar ca in termen de 8 zile de la intrarea in ţara sa se inregistraze la primaria de unde vor locui.

Daca şederea in vederea cautarii unui loc de muncă pe teritoriul Elveţiei se prelungeşte mai mult de 90 de zile, persoana va trebui sa solicite Oficiului de Migraţie al cantonului in care locuieşte un permis de şedere pentru incă 90 de zile. Acest permis poate fi prelungit pana la un an de zile dacă se face dovada ca s-a cautat un loc de munca şi că sunt sanse reale să se găseasca unul. In toata perioada cat o persoană işi caută un loc de muncă beneficiază consultanţă din partea Oficiului Federal pentru Ocuparea Forţei de Muncă la fel ca şi cetăţenii elveţieni. Mai multe informaţii se găsesc la: www.rav.ch. Dovada căutarii unui loc de muncă se face prin intocmirea unei liste cu firmele care au fost contactate in vederea obţinerii unui loc de muncă.
Nu vor fi acceptaţi in Elveţia solicitanţii de ajutoare de şomaj sau de ajutoare sociale.

2. Obţinerea acordului de la Oficiul de muncă:
Angajatorul care doreşte sa angajeze un cetaţean român sau bulgar va trebui sa prezinte Oficiului de Munca al cantonului modelul de contract, pentru a fi verificat sub aspectul respectarii nivelului salariului si a condiţiilor de muncă.

Totodata angajatorul va trebui să facă dovada respectarii principiului prioritaţii naţionale, respectiv a faptului ca nu a gasit pentru postul respectiv un angajat cetăţean elveţian sau din celelalte 27 de state membre care au aderat anterior la UE sau sa explice de ce a fost preferat cetaţeanul român sau bulgar. Daca toate aceste condiţii sunt intrunite Oficiul cantonal de munca va elibera acordul de obţinere a permisului de muncă.

3. Obţinerea permisului de muncă:
Pentru perioade de desfaşurare a unei activitaţi lucrative pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene care nu depăsesc 3 luni pe an nu este necesară obţinerea unui permis de muncă. Prin urmare obţinerea permisului de muncă este necesara doar daca perioada de timp lucrată va depăsi 3 luni pe an. Pentru obţinerea permisului de muncă se va depune la Oficiul cantonal de Migraţie o cerere tip de acordare a permisului, contractul si acordul Oficiului de Muncă. Dacă numarul maxim anual de permise (contingentele) nu este epuizat, se va elibera permisul de muncă.

Totodata este obligatoriu ca in primele 3 luni de la stabilirea in ţara sa incheie o asigurare de sanatate in Elvetia. Alegerea asiguratorului este la latitudinea fiecărei persoane în parte. Mai multe informaţii pot fi accesate pe site-ul Oficiului Federal pentru Asigurări Medicale: www.kvg.org

4. Tipuri de permise de muncă:
Tip B (permis de şedere): eliberat pe baza unui contract de muncă pe durata nedeterminată sau pe durată determinată mai mare de 1 an; valabil 5 ani;
Tip L (permis de scurtă sedere): eliberat pe baza unui contract de muncă pe durata determinată de pană la 1 an, sau pentru perioade de pregătire profesională de până la 1 an; valabil pe o durată egală cu durata contractului de muncă sau a perioadei de pregatire profesională de pana la un an;
Tip G (permis pentru activitati transfrontaliere): eliberat pentru lucrătorii transfrontalieri; valabil pe o durată de pană la 1 an;
Tip C (rezidenta): eliberat în urma unei şederi pe teritoriul elveţian de cel puţin 10 ani dintre care ultimii 5 ani neintrerupt (permisele pentru pregatire profesionala nu se iau in considerare); reprezintă rezidenţa permanentă in Confederaţia Elveţiană si nu mai e condiţionat de existenţa unui contract de muncă.

5. Prelungirea permiselor de muncă:
Dispoziţiile referitoare la durata si prelungirea permiselor de munca se vor aplica si cetatenilor români si bulgari care detin deja un permis de munca in Confederaţia Elvetiană.

La expirarea unui permis de şedere (tip.B), acesta se poate prelungi cu inca 5 ani dacă se posedă in continuare un contract de muncă pe durată nedeterminată sau dacă s-a incheiat un nou contract de muncă pe durată mai mare de un an. Pentru persoanele care s-au aflat in şomaj involuntar o perioadă mai lungă de 12 luni, permisul se poate prelungi numai cu un an.

La expirarea unui permis de scurtă şedere (tip.L), se poate obţine un permis de şedere pe o durata de şase luni in vederea cautarii unui nou contract de muncă. Dacă se obţine un nou contract de muncă pentru o perioadă mai mică de un an, permisul se prelungeşte până la terminarea acestei perioade. Dacă se obţine un nou contract de muncă pe durată nedeterminată sau mai mare de un an, se va putea obţine in continuare un permis de şedere (tip.B).

6. Situaţii care pot sa intervină in derularea contractului de muncă:
Somajul involuntar, boala sau accidentul nu afectează dreptul de şedere.

Persoanele care şi-au pierdut permanent capacitatea de munca au drept de şedere inca 2 ani.

Persoanele care se pensionează pot sa ramană in Elveţia daca au locuit in Elveţia cel puţin trei ani consecutiv şi au lucrat cel putin 12 luni consecutiv înainte de a ieşi la pensie.

Persoanele care după data de 1.06.2009 se vor afla in posesia unui permis de şedere (tip.B), după care vor parasi Elveţia, vor putea reveni pentru a lucra in Elveţia inca 6 ani de la plecare.

Persoanele care işi schimbă domiciliul sau locul de muncă au obligaţia de a incunostiinţa autorităţile locale (primariile) atat la venirea cat şi la plecarea din localitate.

Persoanele care se află in posesia unui permis de sedere au dreptul la reunificarea familiei (aducerea familiei in Elveţia) dacă posedă suficiente mijloace financiare pentru intreţinerea acestora şi o locuinţa corespunzatoare. Membrii de familie sunt consideraţi soţul/soţia, copiii pana la varsta de 21 de ani aflaţi in intreţinere, parinţii şi socrii aflati in intreţinere (pentru cei cu permis de muncă!).

Membrii de familie vor obţine un permis de şedere de aceeaşi durata cu titularul dreptului şi au la randul lor dreptul de a munci in Elveţia indiferent dacă sunt la rândul lor cetăţeni ai unor state membre UE sau nu. Copiii au dreptul de a urma o unitate de invaţamant. Invaţamantul este obligatoriu iar invaţamntul public este gratuit incepand cu cei doi ani pregatitori anterior inceperii şcolii.